Torționarul Ion Ficior este audiat în această dimineață la Parchetul General au declarat surse judiciare pentru gândul.
Torționarul Ion Ficior a fost pus, în 24 octombrie, sub acuzare pentru genocid de către procurorii Parchetului General. Pe numele lui Ficior, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus, pe 19 septembrie, o plângere penală în care este acuzat că prin acțiunile sale ar fi cauzat moartea a 103 deținuți. Procurorii au audiat mai mulți foști deținuți politici, victime ale torționarului Ficior care au fost închiși în lagărul de la Priprava.
Gândul, în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a prezentat profilul complet al lui Ion Ficior, al doilea torționar comunist identificat de autorități. Ficior este cel care a condus în perioada 1960-1963 lagărul de deținuți politici de la Periprava din Delta Dunării. Pe numele său IICCMER a depus o plângere penală pentru genocid.
Documentele oficiale trimise la Parchetul General arată că sub mandatul lui Ficior în penitenciarul de la Periprava au murit 103 deținuți, o mare parte dintre ei murind de foame. Supraviețuitorii lui Ficior au declarat pentru gândul că la Periprava ar exista o groapă comună. Până acum nici o instituție a statului nu a verificat aceste informații. IICCMER a deschis un șantier arheologic pentru a confirma existența acestei gropi comune.
În perioada 1958-1963 când la conducerea lagărului Periprava a fost torționarul Ficior, inițial ca locțiitor și ulterior comandant, la primăria din localitate au fost înregistrate 103 decese. Acești morți au provenit toți de la lagărul condus de Ficior. O statistică a IICCMER arată că în perioda decembrie `59 – iunie `60 au decedat 44 de deținuți. O umbră de îndoială asupra modului în care morții de la penitenciar erau raportați în documentele oficiale rezultă și din faptul că uneori ofițerii raportau câte trei sau patru decese în aceeași zi.
Pentru prima oară în istoria recentă a României, la Periprava, în Deltă, la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina, a fost deschis un șantier arheologic pentru identificarea gropilor comune în care au fost îngropați deținuții politici morți în lagărul comunist condus în la începutul anilor `60 de torționarul Ion Ficior. Cercetările arhelogice ale IICCMER au scos la suprață mai multe schelete. Concluzia specialiștilor IICCMER a fost următoarea: la Periprava a existat o groapă comună, iar rămășițele umane găsite acolo aparțin unor deținuți de la colonia de muncă. Groapa comună de la Periprava, unde au fost îngropați deținuți în perioada 1958-1963, se află în actualul cimitir al localității din Delta Dunării, într-o zonă lipsită de morminte, care aparține comunității locale de ruși lipoveni. Săpăturile făcute de IICCMER au acoperit o suprafață de 700 de metri pătrați.
Gândul a realizat un interviu de 2 ore cu Ion Ficior, în care acesta respinge toate acuzațiile și nu arată niciun regret pentru faptele care s-au petrecut la Periprava sub comanda sa.
Totodată, Gândul a stat de vorbă cu o parte din supraviețuitorii lagărului de la Periprava, care își amintesc cum Ficior în persoană îi bătea sau cum organiza tribunale ad-hoc, pentru pedepsirea deținuților.
Gândul a vorbit și cu foști gardieni de la Periprava, care, cu jumătate de gură, își amintesc că Ficior „îi mai atingea” pe deținuți. Cu toții trăiesc acum în zona Periprava, din pensii asigurate de statul român, care depășesc 1.500 de lei pe lună. Pe locul fostului lagăr s-a înălțat astăzi o pensiune de lux, destinată amatorilor de pescuit.
Alexandru Vișinescu, primul torționar comunist acuzat de genocid
Pe 30 iulie, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus începerea urmăririi penale față de Alexandru Vișinescu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de genocid, constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a supus colectivitatea reprezentată de deținuții politici încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acțiuni ce depășesc cadrul legal.
Gândul l-a găsit pe Vișinescu trăind liniștit într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună, și a obținut primele imagini filmate cu temutul fost comandant de la Râmnicu Sărat.
Vișinescu nu a recunoscut nimic din acuzațiile care i se aduc și a devenit chiar violent față de ziariștii care îi adresau întrebări.