Localnicii din Bălcăuţi, gata să primească refugiaţi din Ucraina. Ce amintiri au cu soldaţii ruşi, din 1945
La câțiva kilometri de Ucraina, în Bălcăuţi, Suceava, locuitorii spun că sunt pregătiți pentru a primi primească refugiaţi din ţara vecină. O parte dintre aceștia, etnici ucraineni sau cu familiile stabilite în fosta țară URSS, aşteaptă cu sufletul la gură orice veste despre o eventuală invazie a Rusiei.
Nea Ilie, localnic, izbucneşte în plâns când rememorează faptul că şi-a pierdut tatăl în cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, aproape la fel de dureros, a fost evacuat forţat din casa lui pe când avea doar cinci ani. „Ţin minte cum a venit rusul. M-a luat din căruţă, o vrut să mă împuşte, o femeie s-a pus în faţa mea să nu mă împuşte. Doamne fereşte să păţească şi oamenii ăştia din Ucraina! Că-s fraţii noştri”, povesteşte Haureș Ilie pentru Observator.
Suferințele localnicilor din Bălcăuţi în Al Doilea Război Mondial
Bărbatul a suferit de frig şi foamete în căruţe, şuri şi grajduri până când s-a putut întoarce acasă. „Ne duceam şi scoroiam cu băţul cartofi şi ne păzeam ca să nu vină ruşii peste noi să ne împuşte. Vai de mine şi de mine când am ajuns! Totul era distrus de ăştia, de ruşi. Tot au luat, cai, căruţe, ce au putut”, povesteşte el.
Familii separate, la graniţa de nord a României
Ilie Haureş este etnic ucrainean, ca majoritatea localnicilor din Bălcăuţi. Până la 14 ani nu a vorbit limba română. A învăţat-o pentru că şi-a dorit. Copiii lui au crescut cu tradiţii româneşti. Asta nu înseamnă că le va întoarce spatele fraţilor ucraineni, dacă vor fi goniţi din casele lor. „Uite, asta-i camera, da’ Doamne ferește să nu se întâmple treaba asta”, ne arată bătrânul.
„Nimeni să nu treacă prin sentimentele alea, nimeni, nimeni, vai şi amar. Dar ce să facem cu derbedeul ăsta de Putin?”, ridică din umeri, revoltat, Ilie Haureş. Tot la Vladimir Putin şi la Ucraina se gândeşte din ce în ce mai des şi Livia Grigoraş: „Doneţk şi Luhanks vor trece de partea Rusiei că acolo sunt foarte mulţi pro-ruşi, dar nu înţeleg dacă le place Rusia aşa de mult de ce nu pleacă acolo şi să lase teritoriul Ucrainei că Ucraina a fost foarte încercată.”
Începând cu anul 2004, fiul ei locuieşte într-un mic oraş ucrainean, aflat la graniţa cu Polonia. A plecat la studii, şi-a cunoscut soţia şi acum îşi cresc copiii acolo. Sunt departe de conflict, iar asta o mai linişteşte puţin pe doamna Livia. Întrebată dacă îşi sună băiatul de cum se trezeşte, Livia Grigoraş răspunde: „Vă daţi seama, acum mă sună el pe mine primul să nu mă mai țină în tensiune. Seara, iar vorbim”.
Sucevenii, pregătiți să-i primească pe refugiaţii din Ucraina
Satul este gata să îi ajute pe ucraineni, dacă vor căuta refugiu în România. Dincolo de legătura de sânge, simt că e datoria lor de oameni să-şi ajute aproapele. „O să-i primim. Cu orice, fiecare cu ce poate. Sunt și ei oameni, ca și noi”, susţine un localnic. „Eu una am să ajut. De cazat n-am cum, anul trecut mi-a ars casa şi nu am loc. Dar cu mâncare …”, spune o vecină. „Am o cumătră care mi-a botezat copiii. Dacă o sa fie cazul, nu o să o lăsăm pe drumuri”, e convins un alt localnic.
Dacă situația va necesita, căminele culturale pot fi transformate în tabere pentru refugiaţi. „Dacă va fi nevoie, cu siguranță vom ajuta, cu tot ce vom putea: saltele, paturi, ce vom avea. Apă este, centrală, condiții sunt”, declară Iulian Chideșa, viceprimarul comunei Bălcăuți. În Suceava, autorităţile s-au pregătit să acorde asistenţă medicală, psihologică și spirituală.