Locatarii unui bloc afectat la cutremurul din ’77 așteaptă de 40 de ani consolidarea: „Noi nu contăm?!”

La intrare pe strada Beldiman, chiar în inima Capitalei, se află o clădire cu opt etaje, pe care autoritățile au aplicat o bulină cu mesajul „clădire expertizată tehnic încadrată în clasa I risc seismic”. Pe o bună bucată din trotuarul din fața blocului nu se poate trece. O bandă alb-roșie pe care scrie „pompieri” este înfășurată pe stâlpii de iluminat, iar după colt, pe o coală A4, lipită cu scotch pe o bandă legată de un stâlp de susținere al blocului, stă scris „atenție, cade tencuiala!”. A fost construită în 1940 și dată în folosință în 1947, a prins marele cutremur din 1977 și nu a fost niciodată consolidată în totalitate.

„S-a luat o decizie la Guvern să nu mai fie spații comerciale la parter. Sunt câteva spații unde stăteau un salariat sau doi și intra din când în când un cumpărător. Dar ce facem noi, ăștia, locatarii care suntem în apartamente? Noi nu contăm?”, se întreabă un locatar.

Magazinul mixt de la parterul blocului, sediul unei agenții de turism și două magazine de bijuterii sunt închise, însă în clădire locuiesc încă mai multe familii de pensionari și chiriași. Pereții exteriori sunt decojiți și cu crăpături iar balcoanele degradate.

„În 1977 s-a făcut ceva consolidare, dar s-a mers numai până la etajul trei și s-a întrerupt, nu știu care a fost motivul. Apoi toate cutremurele care au trecut peste ea, sunt lucruri care nu mai funcționează, curge apa de pe acoperiș, se infiltrează prin pereți. Nimeni la nivel de asociație a locatarilor nu poate să facă… majoritatea suntem pensionari și nu dispunem de fonduri și în afară de asta nu poți să investești în ceva și să nu știi cum va decurge consolidarea. Noi tot așteptăm să se facă”, spune Denisa Nicolae, în vârstă de 77 de ani, în timp ce arată spre o pată gălbuie lăsată pe un perete de apa infiltrată de pe acoperiș.

Femeia care locuiește de peste 30 de ani în blocul respectiv spune că apa se infiltrează din acoperiș pe pereți până la etajele de mai jos, slăbind rezistența clădirii. Mai mult, din cauza cutremurilor care au avut loc de-a lungul timpului, instalațiile s-au deplasat de la locul lor inițial, astfel că traseul de scurgere al apelor pluviale s-a modificat, infiltrându-se în pereți. Acest lucru a produs la un moment dat un scurtcircuit în imobil, locatarii fiind nevoiți să spargă mai mulți pereți pentru a descoperi problema. Cel mai greu le-a fost când a venit gerul, în plină iarnă, iar ei nu au mai avut căldură.

„La noi se ajunsese la betonul din tavan, atâta picase din cauza infiltrațiilor. Nu am putut să facem o lucrare bună, că nu îi vedem rostul. Bagi atâția bani și noi suntem pensionari, nu ne putem permite. Am cârpit unde s-a putut. E foarte greu, de exemplu cu gerurile noi am avut mari dificultăți. Am rămas fără căldură în plină iarnă. Numai cu aparate electrice am supraviețuit. A fost cumplit, mai ales pentru persoane vârstnice care sunt și năpădite de boli. Vă dați seama cât de greu a fost. După frigul ăla crâncen ne-am debranșat. Am vrut să punem o centrală proprie, dar nu știm unde să o montăm pe perete, că nu știm dacă peretele intră în operațiunile de consolidare. Cum să bagi bani? Stăm așa”, spune bătrâna.

Deși nu a prins cutremurul din 1977, fiind plecată din țară, faptul că blocul în care locuiește reprezintă pericol public, riscând să se prăbușească la un cutremur mai puternic, nu îi dă liniște femeii. „Am simțit și ultimele două cutremure. Nici nu poți să fugi și nici să pleci, unde să pleci? Suntem oameni vârstnici, unde să te duci? Și așa presupune un stres imens să te muți chiar dacă îți asigură locație.”

Femeia spune că locatarii sunt de acord să se mute într-o altă locație pentru a se putea face consolidare imobilului, însă până în prezent au primit doar promisiuni, fără nicio măsură concretă.

„Tot timpul am ținut legătura cu Primăria. La un moment dat când a venit noul pimar pusese frumos pe făgașul cel normal această acțiune de consolidare, dar cum sunt partide politice diverse, nu au fost de acord să aloce niște sume care să permită mutarea locatarilor de aici și începerea lucrărilor de consolidare. Ar trebui să ne mute ca să înceapă lucrările de consolidare. S-au luat acordurile de la locatari, dar când s-a votat în Consiliul General, înțeleg că cei de la PNL și USR nu au fost de acord să aloce sumele necesare pentru a amenaja locațiile unde urma să fim mutați pe perioada consolidării. Acum așteptăm. Toți sunt de acord să se mute, noi suntem puțini locatari care locuim efectiv. Frații care au prins cutremurul din 1977 au și acum sechele cumplite. Când vine presa să ne întrebe despre măsurile de cutremur nu ne pică deloc bine”, explică Denisa Nicolae.

Ulterior cutremurului, Nicolae Ceaușescu a fost revoltat de costurile pentru consolidarea și repararea imobilelor afectate, așa că în luna iulie 1977 a ordonat reducerea acestor activități doar la avariile „vizibile” ale clădirilor. Prin urmare, multe lucrări au fost făcute de mântuială, iar avariile la structurile de rezistență ale clădirilor au fost cârpite, deși proiectanții, comisiile de specialitate și constructorii aveau proiecte mult mai serioase pentru refacerea clădirilor afectate. În acea perioadă, Securitatea a fost informată de ce se întâmplă, precum și de faptul că multe avarii grave la clădiri au apărut și după cutremur, din cauza ordinului lui Ceaușescu. Un turnător dintr-un institut de construcții le-a trimis securiștilor o informare pe larg privind situația, precum și o listă cu clădirile din București unde lucrările erau făcute de ochii lumii, în ciuda avertismentelor specialiștilor din URSS și China, care îl sfătuiseră pe Ceaușescu să nu facă lucrări „de cosmetică” după cutremur, pentru că este periculos, arată documente extrase din arhiva CNSAS de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, potrivit gandul.info.

Notițele personale ale inginerului Ursu, publicate de fiul său, arată că de fapt ordinul respectiv venise chiar de la Nicolae Ceaușescu. Ursu a participat în iulie 1977 la o ședință cu Ceaușescu și alți proiectanți și ingineri și a notat fragmente din ce s-a vorbit acolo. Dictatorul era foarte nervos pe faptul că „profesorii” exagerează și că vin cu soluții de consolidare care costă foarte mult, uneori și „de două ori cât o clădire nouă”. De asemenea, Ceaușescu a ordonat ca specialiștii să înceteze să mai verifice toate structurile de rezistență ale clădirilor din București și să se limiteze la cele vizibile, acuzându-i chiar că intră ilegal în casele oamenilor, că creează „psihoză” și că „demolează Capitala”, mai scrie gândul.info.

„Cică s-au găsit clădiri fără fundații. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialiști… V-a pus pe voi careva să măsurați cum s-a construit acum 50 de ani? Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în capitală. Voi, activul de partid răspundeți de fiecare zid distrus. (…) S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolați capitala. Se oprește orișice echipă de verificare, am dat ordine la Miliție și Procuratură să-i bage la închisoare. Cine le dă voie să intre în domiciliul cetățenilor? (…) Să nu ne impresioneze că-i profesor, va trebui să vedem cine plătește ce s-a distrus. (…) Nu se mai admite nici o reparație capitală. La fel se întâmplă cu ministerele; vin cu soluții care costă de 2 ori cât o clădire nouă. Să ne adresăm direct meseriașilor fără forme birocratice și financiare: sunteți 10 inși, vă dau 5.000 de lei, faceți aici și aici”, ar fi spus Ceaușescu în ședința respectivă, conform notițelor inginerului Gheorghe Ursu, publicate de fiul său.

Securitatea a primit de la informatorul său o listă cu 14 imobile unde erau probleme din cauza schimbării de strategie adoptate de la centru, cel mai probabil din ordinul lui Ceaușescu. Documentul arată că Securitatea a dispus verificarea acestor imobile, majoritatea fiind situate în centrul Capitalei. Multe dintre acestea sunt încadrate și acum în clasa de risc seismic I, cu risc de prăbușire la cutremur. Printre ele este și imobilul de pe strada Beldiman, unde s-a indicat prin proiect consolidarea unui număr de 45 elemente avariate, fiind aprobate 5-6, potrivit datelor gândul.info.

Pe lista imobilelor expertizate tehnic, aflată pe site-ul Primăriei Municipiului București, figurează 174 de clădiri încadrade în clasa I de risc seismic, care prezintă pericol public de prăbușire. Alte 173 de clădiri sunt încadrate în clasa I de risc seismic, în timp ce 330 sunt în clasa a II-a. De asemenea, în clasa a III-a de risc seismic sunt încadrate 95 de clădiri, iar în clasa a IV-a sunt șase imobile.

Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, anunța în luna august a anului 2017, că va modifica programul de reconsolidare a clădirilor cu risc seismic din București prin înființarea Administrației Municipale pentru Consolidarea Imobilelor cu Risc Seismic și ar putea da în judecată proprietarii care se opun expertizărilor și renovărilor. Edilul mai spunea că din anul 2001 au fost reconsolidate 75 de clădiri, dintre care 18 pe banii municipalității, iar restul pe cheltuiala proprietarilor. Potrivit legislației, decizia luată de autoritățile competente în urma expertizării tehnice a clădirilor, justificată prin iminența pericolului public privind intervenția asupra locuințelor sau spațiilor cu altă destinație din clădirile încadrate în clasa I de risc seismic, care constituie pericol public și care vor fi incluse în Programul de Risc Seismic, este obligatorie pentru proprietarii acestor imobile.

În baza raportului de expertiză tehnică prin care clădirile sunt încadrate în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public, proprietarii persoane fizice sau juridice, care dețin sau administrează spații cu destinația de locuință, spații comerciale sau cu orice altă destinație, sunt obligați să prezinte, la cererea Comisiei de Evaluare, Aplicare și Implementare, documentațiile cadastrale necesare începerii lucrărilor de consolidare în termen de 3 luni de la notificare, în caz contrar primăriile municipiilor și orașelor, respectiv primarul general al municipiului București putând dispune evacuarea celor în cauză din imobilele care urmează să fie supuse unor lucrări de intervenție sau, după caz, reconstructive, până la finalizarea lucrărilor necesare pentru punerea în siguranță a imobilelor.

Cutremurul din 1977, cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde, a pus la pământ 35.000 de locuințe, majoritatea pagubelor materiale fiind concentrate în București, unde peste 30 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. S-au înregistrat peste 1.500 de decese, majoritatea în Capitală, iar la nivelul întregii țări s-au înregistrat 11.300 de răniți.