MAE, despre marcarea „tragediei” Tratatului de la Trianon în Ungaria: Rescrierea istoriei, inacceptabilă

„Ministerul Afacerilor Externe a luat notă de decizia Adunării Naționale a Ungariei de a declara anul 2020 drept An al Coeziunii Naționale și de a marca astfel 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, în data de 4 iunie 1920. Ministerul Afacerilor Externe reiterează că orice încercare de rescriere a istoriei și de aducere în discuție a unor poziții revizioniste este inacceptabilă și nu se potrivește realității Europei secolului XXI sau ambițiilor de cooperare bilaterală stabilite prin Parteneriatul Strategic, prin Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate între România și Republica Ungară, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996 și prin apartenența comună la UE și NATO”, arată un comunicat de presă remis, MEDIAFAX, de către Ministerul de Externe.

Ministerul „respinge ca nefondate justificările invocate pentru promovarea acestei declarații, din perspectiva României neexistând «probleme politice, economice, juridice și psihologice create de acest tratat de pace, nerezolvate până în prezent»”.

„Tratatul de la Trianon, care a stabilit, între altele, frontiera dintre România și Ungaria, nu reprezintă o problemă care să reclame rezolvare, astfel precum încearcă sistematic să acrediteze autoritățile de la Budapesta și nici nu reprezintă o tragedie astfel precum se notează în textul actului adoptat de Parlamentul Ungariei. Acest tratat este un element esențial al realității geopolitice actuale la nivel european, fiind parte a sistemului tratatelor de pace semnate în cursul anului 1919 care a pus capăt Primului Război Mondial – adevărata tragedie de la începutul secolului trecut care a curmat aproximativ 19,000,000 de vieți – și care a permis nașterea și consolidarea unor state naționale în regiune, inclusiv Ungaria. Ungaria, parte la acest Tratat, are obligația de a-i respecta întocmai prevederile și de a le executa cu bună credință, conform principiilor de bază ale dreptului internațional”, mai notează reprezentanții ministeriali.

MAE transmite că nu poate accepta ca „astfel de manifestări” să pună în discuție tratatele internaționale existente și să alimenteze retorica apartenenței cetățenilor români de etnie maghiară la o națiune distinctă.

„România nu contestă dreptul Ungariei de a stabili prin lege modalități de marcare a momentelor istorice semnificative din istoria sa, dar, nu poate accepta ca astfel de manifestări să pună în discuție sistemul tratatelor internaționale care au stat la baza configurării Europei de astăzi sau să chestioneze, direct sau indirect, modul în care România respectă drepturile cetățenilor săi de etnie maghiară, pentru a alimenta retorica apartenenței acestora la o națiune distinctă, nostalgică, definită în frontiere fictive și captivă unor idealuri istorice pe care Europa le-a depășit prin crearea Uniunii Europene. România și Ungaria trebuie să lucreze împreună la consolidarea acestui proiect al păcii, garant al promovării drepturilor și libertăților fundamentale și al prosperității societăților, iar fundamentele politico-juridice ale relației bilaterale pornesc de la această viziune comună”, conform sursei citate.

„România este profund atașată respectului pentru drepturile omului, inclusiv ale persoanelor aparținând minorităților naționale în conformitate cu normele internaționale și standardele în domeniu, reflectate, de altfel, și în Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate între România și Republica Ungară, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996. Ministerul Afacerilor Externe subliniază, și în acest context, interesul autentic al statului român de a asigura, prin toate politicile sale, ca parte a bunei guvernări, protejarea și promovarea drepturilor identitare (lingvistice, religioase, culturale, etnice) ale tuturor persoanelor aparținând minorităților naționale de pe teritoriul său și consolidarea dialogului interetnic”, mai transmite Ministerul.

Reprezentanții de la Externe mai notează că România a asigurat „un sistem avansat, model” de protecție a drepturilor minorității maghiare.

România a definit în ultimele decenii, cu implicarea fundamentală a membrilor minorităților naționale ce locuiesc pe teritoriul său, un sistem avansat, un sistem model, de protecție a drepturilor acestora, având la bază ideea de diversitate culturală și de interculturalitate, condiție esențială pentru edificarea unei societăți integrate bazate pe cunoașterea și pe respectul reciproce”, conform comunicatului emis de MAE.

Ministerul Afacerilor Externe reiterează „angajamentul ferm al României de a construi o relație bilaterală solidă, pragmatică, bazată pe respect reciproc și orientată spre viitor în beneficiul cetățenilor români și ungari indiferent de etnie, având așteptări similare de la partea ungară”.

În hotărârea Parlamentului de la Budapesta se arată că se vor comemora împlinirea a 100 de ani de la tratatul de pace, care a destrămat teritoriul Ungariei istorice și în urma căruia o treime din națiunea maghiară a ajuns sub autoritatea unor state străine. Autoritățile de la Budapesta au anunțat că sprijină organizarea de evenimente și comemorări atât în Ungaria, cât și în rândul maghiarilor care trăiesc în Bazinul Carpatic sau în lume.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. Tratatul a intrat în vigoare la 26 iunie 1921.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.

Documentul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.