Cazul Melisei, copila de numai 14 ani, ucisă cu sălbăticie, prin lovituri de cuțit de un adolescent de 17 ani, a îngenuncheat de suferință familia fetei. La aproape un an de la tragedie, mama Melisei își strigă durerea în câteva versuri sfâșietoare, postate pe social-media.
În urmă cu aproape un an de zile, Melisa, o fată de 14 ani, era ucisă, cu o violență de nedescris, în Gradina Botanică din Craiova, de un alt adolescent, de 17 ani, fost elev la Colegiul Militar din oraș. Agresorul s-a năpustit asupra fetei și a prietenului ei, care o însoțea. Melisa a fost înjunghiată de mai multe ori și lăsată să zacă într-o baltă de sânge, până în ultimele clipe de viață. Iubitul ei a fost rănit grav, dar a supraviețuit atacului.
Mama Melisei nu poate trece peste suferința nesfârșită ce a lăsat-o în urma dispariției fiicei sale, într-o manieră violentă și nedreaptă. Femeia a publicat pe conturile de socializare un poem în care își plânge fata.
Si….
Si-ngenunchez în fața ta
Si-ti cer plangand iertare
Melu, mereu vei fi a mea
Doar semnul tau mai e o alinare
Si cad satula de-atata amar in suflet
Lovita, cu pieptul atingand covorul
E grea lupta suferintei ce pare incet incet
Ca-mi secatuie cu totul inima si suflul.
Doamne, la Tine ma uit ravasita si tarata
Pe geam Tu imi mangai fata mea rigida
Lumina Ta ma-mbratiseaza si ma saruta
Simt urma dragostei in lacrimi si-n dorinta.
Si orice zambet de-l voi avea
Va fi umbrit de o lacrima fierbinte
Caci niciodata nu ma voi satura
De amintirile noastre sfinte.
Oh, Doamne! spune-mi Tu ce fac eu fara EA,
Cand umbrele noptii se-ntind peste inima mea.
Plecata prea devreme, smulsa din viata mea,
Îmi lasa o durere ce-n veci o voi purta.
In noaptea aceea, fericirea-i era stea,
Cu ochii spre geam, visand spre lumea sa,
Insa in sange si tacere, visul nostru s-a stins,
Daruind linistea unui suflet trist.
Oh, Doamne! de ce? Iti strig, dar e-n zadar,
Imi lipsesc zambetul ei si mana mea pe ea.
Acum, dintr-o data, toate s-au risipit,
Rămân singura cu sufletul prăpădit.
Pe strazi pustii, pasii mei ratacesc,
Cu inima zdrobita, abia mai traiesc.
Fiecare colt al casei sopteste amintiri,
Dar viata fara ea e un abis de suferinti.
Oh, Doamne! cum sa traiesc eu fara ea?
In fiecare zi e o lupta grea.
Da-mi putere, Doamne, sa port acest dor,
Sa gasesc alinare in al Tau sfant ajutor.
Speranta ca-n ceruri, un loc ne va uni
E singura raza ce poate inimii a-mi fi.
Oh, Doamne! te rog, ai grija de ea,
Pana cand, la final, ne vom revedea.
Melisa Lungu, 14 ani, și prietenul ei, Emanuel Bădică, 19 ani, se aflau în Grădina Botanică, când l-au întâlnit Mario Alexandru Fojică, fost elev al Colegiului Militar, 17 ani. După ce Emanuel l-ar fi atenționat pe acesta că se uită prea insistent la iubita lui, agresorul a dezlănțuit un atac sângeros, folosind un cuțit dăruit de tatăl său.
Mario Fojică s-a năpustit asupra celor doi tineri, primul care a suferit răni grave fiind Emanuel. Melisa, deși rănită, a apucat să sune la 112 și să îi spună operatorului care a preluat apelul doar: „Persoană înjunghiată”, cuvinte pe care le-a repetat de două ori, apoi apelul s-a întrerupt.
Agresorul a înjunghiat-o pe fata de 14 ani, de mai multe ori, aceasta suferind, potrivit medicilor, o moarte lentă și dureroasă, prin pierderea unei cantități mari de sânge.
Autorul crimei din Grădina Botanică din Craiova, Mario Alexandru Fojică, susține că regretă că a ucis-o pe Melis, fata de 14 ani. Le-a mai spus anchetatorilor că de prietenul adolescentei, pe care l-a înjunghiat de mai multe ori, nu îi pare însă prea rău. La aproape un an de la tragedie, criminalul își așteptată sentinta. Pe 28 iunie va fi condamnat.
CITEȘTE ȘI: