Marea Neagră și Dunărea, bariere naturale împotriva valului de migranți din Asia și Africa

Potrivit datelor Poliției de Frontieră, anul trecut au încercat să intre sau să iasă ilegal din România 1.232 de cetățeni străini, ajutați de traficanți de migranți și organizați, în general, în grupuri care au pornit de la trei-patru până la 132 de persoane.

România se află în calea a trei rute de migrație către Europa de Vest: frontierele cu Ucraina și Republica Moldova, pe ruta estică de migrație, granița cu Serbia, pe ruta de migrație a Balcanilor de Vest și ruta terestră est-mediteraneană, care este despărțită de Bulgaria. Aceasta din urmă cuprinde zona Grecia-Turcia, unde, în cea mai mare parte, migranții ajung legal în Turcia, de unde trec apoi ilegal în Grecia sau în Bulgaria.

Dacă în anul 2012, cei mai mulți cetățeni străini care au încercat să intre ilegal în România au fost depistați de polițiștii de frontieră de la granița cu Serbia, în anul 2015, peste 50 la sută au fost prinși la frontiera cu Bulgaria.

Printre metodele pe care le folosesc migranții pentru a încerca să intre ilegal în România, pe la frontiera cu Bulgaria, cea mai folosită este ascunderea în tiruri încărcate cu pepeni, cartofi, cărbuni, haine, piese auto sau electronice, după ce, împărțiți în grupuri mici, de maxim opt persoane, taie prelata autotrenurilor, de cele mai multe ori fără cunoștința șoferilor.

Începând din 2013 au fost înregistrate și primele cazuri de migrație ilegală pe Marea Neagră, când polițiștii de frontieră au prins 118 cetățeni străini.

Anul următor, Poliția de Frontieră a sporit măsurile la Marea Neagră și au fost depistate cinci grupuri de migranți, care au numărat, în total, 316 persoane. Oamenii, care erau în pericol, fiind înghesuiți pe ambarcațiuni nesigure, fuseseră aduși din Turcia de călăuze, care, ulterior, au fost identificate și arestate.

Polițiștii de frontieră au stabilit că cea mai mare parte a migranților provin din Siria, Irak, Iran, Afganistan, Algeria, Maroc, Tunisia și Pakistan.

Oficiali ai Poliției de Frontieră susțin că în fața valului de migranți care au invadat alte țări ale Uniunii Europene, România are avantajul unor granițe naturale, cum sunt Dunărea și Marea Neagră. „Raportat la ce se întâmplă în alte state, se poate spune că, în România, migrația ilegală nu constituie o problemă”, spun sursele citate.

Marea Neagră și Dunărea, care funcționează ca bariere naturale, ajută România să nu ia în calcul construirea unor garduri pentru a împiedica migrația ilegală.

Primii care au construit un astfel de gard au fost grecii, care au folosit materiale similare celor folosite de trupele NATO în teatrele de război. Grecia a construit gardul în anul 2011, pe o distanță de 12 kilometri, de-a lungul frontierei cu Turcia, unde se concentrează toate liniile migraționiste din Africa și Asia, în condițiile în care Turcia permite pe teritoriul său accesul fără viză pentru iranieni, irakieni, afgani, libieni, etiopieni și somalezi.

Tot din Turcia, îmbarcați pe nave de mici dimensiuni, traficanții folosesc și ruta care străbate Marea Neagră, până în România, de unde migranții sunt preluați de alte călăuze din rețea, care încearcă apoi să-i scoată din țară pe la frontiera de vest.

„Ruta pe Marea Neagră este foarte periculoasă, pentru că este o mare schimbătoare, pe care este greu de navigat. Din acest motiv, bărcile cu migranți navighează în apropiere de țărm, unde sunt ușor de reperat de polițiștii de frontieră. Este foarte periculos, motiv pentru care acțiunile pe mare au devenit mai mult opereațiuni de salvare și mai puțin de supraveghere”, au explicat oficiali din Poliția de Frontieră.

Pentru a stopa traficul de migranți la Marea Neagră, polițiștii de frontieră îi identifică pe membrii din România ai rețelelor, arestarea acestora având inclusiv rolul de a-i descuraja pe complicii lor.

Autoritățile române au oferit, prin misiunile Frontex, sprijin consistent statelor care au probleme mari legate de migrația ilegală. În 2014, echipe de polițiști de frontieră români au oferit sprijin în Grecia, atât pe marte cât și pe uscat, în sudul Italiei și la granița dintre Serbia și Ungaria, fiind detașați 153 de oameni, dotați cu două nave, șase mașini cu termoviziune și 33 de autospeciale de teren. Anul acesta au fost implicați 147 de oameni, la misiuni internaționale fiind folosite o navă, patru autovehicule cu termoviziune și 45 de mașini de supraveghere.

„În majoritatea cazurilor în care polițiștii de frontieră depistează persoane care intenționează să intre ilegal în România, conform protocoalelor încheiate cu țările vecine, persoanele descoperite sunt predate autorităților de frontieră din acele state, în vederea continuării cercetărilor”, spun oficiali din Poliția de Frontieră.

Peste 2.000 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană în cursul anului 2015, în încercarea de a ajunge în Italia, Malta, Grecia sau Spania. Recent, cel puțin 200 de oameni au murit în largul Libiei după scufundarea unui pescador la bordul căruia erau aproximativ 600 de imigranți. În ultima săptămână, Misiunea navală a Uniunii Europene a salvat aproape 3.000 de imigranți care riscau să se înece în Marea Mediterană.

Potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați (UNHCR), aproximativ 250.000 de extracomunitari au ajuns în țări ale Uniunii Europene în primele șapte luni ale anului 2015, dintre care 124.000 în Grecia și 98.000 în Italia.

Comisia Europeană consideră situația o urgență care cere un răspuns colectiv al Uniunii Europene, pentru a face față sutelor de mii de imigranți care încearcă să ajungă în Europa.

Recent, Comisia Europeană a aprobat 23 de programe multianuale în domeniul migrației, în valoare de 2,4 miliarde de euro, România urmând să primească aproape 100 de milioane de euro.

În luna mai, Comisia Europeană a propus un mecanism de „relocare” a imigranților, în scopul ajutării Italiei și Greciei.

România ar urma să primească 2.362 de imigranți extracomunitari, conform schemei propuse de Comisia Europeană în cadrul planului care prevede măsuri de combatere a imigrației pe Marea Mediterană și distribuirea refugiaților în spațiul Uniunii Europene.

În cadrul schemei Comisiei Europene, România ar urma să primească 1.023 de refugiați distribuiți din Italia, iar dintre cei 16.000 de imigranți distribuiți de Grecia, în România ar putea ajunge 682. România ar urma să mai primească 657 de refugiați, în cadrul propunerii Comisiei Europene de acceptare a altor 20.000 de refugiați extracomunitari pe parcursul a doi ani, la recomandarea UNHCR. Țările vor primi câte 6.000 de euro pentru fiecare imigrant acceptat.

Peste 700 de cereri de azil în România au fost depuse în perioada ianuarie – mai 2015, cele mai multe de către cetățeni sirieni, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări.

Din anul 1991 până în prezent, în România, 25.791 de persoane au depus cereri pentru acordarea unei forme de protecție, dintre care 5.450 au primit statutul de refugiat sau protecție subsidiară. Cei mai mulți solicitanți de azil provin din Irak, Somalia, Afganistan, Bangladesh, Pakistan și Siria.

În 2014, România a înregistrat 1.506 de cereri de azil, plus 114 cereri de acces la o nouă procedură. Statut de refugiat sau o altă formă de protecție au primit 713 persoane, cele mai multe provenind din Siria. Între primele cinci luni ale anului 2015, 719 persoane au solicitat azil, dintre care 343 proveneau din Siria, 120 din Irak și 21 din Ucraina.

Conform unui raport al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați, la sfârșitul anului 2014 se înregistrau 59,5 milioane de persoane strămutate forțat, față de 51,2 milioane anul anterior și 37,5 milioane cu zece ani în urmă. Nivelul din 2014 reprezintă cea mai mare creștere înregistrată vreodată într-un singur an.

Principala accelerare a fenomenului s-a întrevăzut la începutul anului 2011, odată cu izbucnirea războiului din Siria, acesta devenind cel mai semnificativ factor de strămutare la nivel mondial. În 2014, în medie 42.500 de persoane au devenit zilnic refugiați, solicitanți de azil sau persoane strămutate intern, ceea ce corespunde unei creșteri de patru ori a acestor cifre în numai patru ani. La nivel mondial, una din 122 de persoane este refugiat, strămutată intern sau solicitant de azil. Dacă ar fi vorba de populația unei țări, cifra de 59,5 milioane ar reprezenta a 24-a cea mai populată țară din lume.

Raportul UNHCR arată că, în tot mai multe regiuni, numărul de refugiați și persoane strămutate intern este în creștere. În ultimii cinci ani au izbucnit sau s-au reactivat cel puțin 15 conflicte: opt în Africa (Coasta de Fildeș, Republica Centrafricană, Libia, Mali, partea de nord-est a Nigeriei, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud și, anul acesta, Burundi); trei în Orientul Mijlociu (Siria, Irak și Yemen); unul în Europa (Ucraina) și trei în Asia (Kîrgîzstan și în mai multe regiuni ale Myanmarului și ale Pakistanului). Câteva dintre aceste crize au fost soluționate, în timp ce majoritatea încă generează noi persoane strămutate.

În 2014, numai 126.800 de refugiați au putut reveni acasă, în țara de origine, cifra menționată reprezentând cea mai scăzută valoare înregistrată în ultimii 31 de ani.

Pe de altă parte, conflictele și instabilitatea care durează de zeci de ani, din Afganistan, Somalia și alte regiuni ale lumii înseamnă că milioane de oameni din aceste zone rămân tot pe drumuri sau – o situație din ce în ce mai des întâlnită – rămân ani de zile la marginea societății, confruntându-se cu insecuritatea paralizantă a statutului de persoane strămutate sau refugiați pe termen lung. Una dintre cele mai recente și extrem de vizibile consecințe ale conflictelor mondiale și ale suferințelor teribile pe care acestea le cauzează este și creșterea dramatică a numărului de refugiați aflați în căutarea unui loc sigur în care să trăiască și pentru care sunt dispuși să se aventureze în călătorii periculoase pe mare, inclusiv pe Marea Mediterană, în Golful Aden și Marea Roșie, precum și Asia de Sud-Est.

Conflictul din Ucraina, numărul record de 219.000 de traversări ale Mării Mediterane și numărul mare de refugiați sirieni din Turcia – care a devenit, în 2014, țara care găzduiește cei mai mulți refugiați din lume, cu 1,59 milioane de refugiați sirieni la finele anului – au captat din ce în ce mai mult atenția publicului, cu reacții atât pozitive, cât și negative, în legătură cu gestionarea problemei refugiaților. În UE, cel mai mare volum de cereri de azil s-a înregistrat în Germania și Suedia. Per ansamblu, cifrele aferente fenomenului strămutării forțate din Europa s-au ridicat la 6,7 milioane la finele anului, comparativ cu 4,4 milioane la finele anului 2013, majoritatea persoanelor cuprinse în această statistică fiind reprezentată de cetățenii sirieni din Turcia și cei ucraineni din Federația Rusă.