Marius Tucă Show (III) Ion Cristoiu: Moromeții 1, o prostie, pentru că Rebengiuc a făcut din Moromete țăranul sărac de pe vremea exploatării capitaliste

Prezentăm câteva din declarațiile lui Ion Cristoiu la emisiunea „Marius Tucă Show”:

„O să vă surprindă, eu chiar am o nepoțică și nu vorbesc despre ea. Cred că are un nume franțuzesc”

„La mine, la Găgești, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înțeleg”

ACTUALITATE Robert Cazanciuc îi îndeamnă pe șoferi să respecte Legea Anastasia: „Nu vă urcați la volan dacă ați consumat ALCOOL sau alte substanţe interzise”

15:49

ACTUALITATE Când îți este interzis să speli rufele între Crăciun și Revelion. Ce arată rânduielile bisericești

15:44

„Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginați ce moment. Ăștia de acum îl strică și pe Caragiale”

„Timpul nu mai are răbdare, ce s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea…”

„Eu scriu de mână, dar am început să bat editorialele cu zece degete, că am învățat să bat singur”

„Cred că este loc de o televiziune care să se adreseze și altora decât analfabeților”

„România începe să se trezească din condiția de slugă. Nu mai merge”

„Vreți să îmi spuneți mie că dacă apărea în seara… în 22 decembrie la televizor Coposu, nu era război civil? Singurul care putea să țină în mâini nomenclatura era Iliescu”

„I s-a făcut un mare bine Regelui pentru că în 31 decembrie ’47 lumea era împărțită în două de doi ani. Și ar fi rămas Regele și ar fi girat cooperativizarea agriculturii, ar fi girat toate nebuniile”

Redăm interviul integral:

Marius Tucă: Știți că acum 10 ani și mai bine v-am luat un interviu pe vremea când eram la Jurnalul Național, când împliniserăți 60 de ani. Și acum am recitit interviul ăsta care e foarte interesant și se poate găsi pe site-ul Jurnalului și am să vă citesc câteva lucruri de aici, nu sunt foarte multe, să vedem în ce măsură, după încă 10 ani, mai rămân valabile astea. Adică trecuseră 20 de la revoluție, între timp au mai trecut 10. Să vedem în ce măsură sunt astea. Și ziceam așa „domnule Cristoiu ați împlinit 60 de ani”, iată că acum ați făcut 70, dar n-aveți vârsta, nu o arătați deloc, n-arătați ca un bătrân, spune și aici, de fapt.

Ion Cristoiu: Da, muncesc. Muncesc și este o observație pentru toți pensionarii.

Marius Tucă: Da, e important, deci în momentul în care ieși la pensie dacă nu mai ai activitate dintr-o dată se destramă totul, apropos de destrămat. Și vă întrebam cum îi împărțiți, anii. „Eu îi împart în două, înainte de revoluție și după revoluție, dar nu cum fac unii împărțindu-i în perioada neagră și perioada luminoasă, ci invers. Pentru mine perioada luminoasă a fost înainte de 89 pentru că aveam timp să citesc, să scriu, să mă mai gândesc la mine și perioada întunecată este după decembrie ”89 pentru că pierd timpul cu fleacuri de 20 de ani, în timp ce, uitându-mă acum, e și un prilej de bilanț pentru că din ’72 am scris în fiecare zi câte o pagină de proză și am vreo patruzeci de caiete. Le-am dat acum la redactat și îmi dau seama cât de bun eram înainte și cât de prost scriu acum”. S-a schimbat ceva aici?

Ion Cristoiu: În rău. Adică pierd și mai mult timp, am și mai multe emisiuni și e și mai mare nostalgia asta după perioada în care…

Marius Tucă: Dar soția dumneavoastră când vă vede acasă după 12, 1 noaptea, dacă ziua sunteți la bibliotecă…

Ion Cristoiu: S-a obișnuit, s-a obișnuit cu astea, dar nu-i vorba, e vorba de faptul că pierd timpul, cu fleacuri.

Marius Tucă: Deci nu s-a schimbat nimic…

Ion Cristoiu: Mai rău. S-a schimbat în rău, adică cred că scriu mult mai prost decât acum 10 ani și cred că pierd timpul mult mai mult decât acum 10 ani.

O să vă surprindă, eu chiar am o nepoțică și nu vorbesc despre ea. Cred că are un nume franțuzesc

Marius Tucă: Pentru că a venit vorba de soție, ce face fata dumneavoastră, e în continuare în Belgia, nu?

Ion Cristoiu: E în Belgia, da.

Marius Tucă: Știți că în interviul ăsta am rămas surprins că nu v-a sunat de ziua dumneavoastră să vă spună „La mulți ani”.

Ion Cristoiu: O să vă surprindă, eu chiar am o nepoțică și nu vorbesc despre ea.

Marius Tucă: Ah, aveți și o nepoțică.

Ion Cristoiu: Da. Nu vorbesc despre ea.

Marius Tucă: Cum o cheamă?

Ion Cristoiu: Nu știu. Știu… nu știu. Pe fata mea o cheamă Ioana. Păi nu știu, cred că are un nume franțuzesc…

Marius Tucă: Dar e căsătorită cu un francez, ea?

Ion Cristoiu: Cu un belgian. Deci…

Marius Tucă: Cu un belgian. A înstrăinat sângele de Găgești! Nu pot să cred.

Ion Cristoiu: Ioana lucrează, e foarte interesant, că de acolo am învățat, ea lucrează la ministerul Flamand al Transporturilor, juristă, și e conștientă că…

Marius Tucă: Păi există ministere flamande și valone?

Ion Cristoiu: Da, întotdeauna ministerul este flamand și întotdeauna mi-a spus că miniștrii sunt niște imbecili și că ei sunt cei mai tari din lume ăștia care fac… Așa, atenție, vă fac o dezvăluire. Când mă duc cu Doina în străinătate vine și ea cu fata.

Marius Tucă: Am înțeles, vă mai vedeți cu ea.

Ion Cristoiu: Vine și cu nepoata. Eu nu am treabă cu nepoata pentru că eu nu înțeleg copiii. Copiii, pisoii, nu știu…

Marius Tucă: Păi, stați puțin că aveți pisoi, cum nu înțelegeți pisoii?

Ion Cristoiu: Nici pe ei, păi la fel, adică uneori vine la întâlnire și e supărată. Și zic: mă, da ce are? Cică nu știu de ce.

Marius Tucă: Aia mică?

Ion Cristoiu: Aia mică.

Marius Tucă: Nu știți cum o cheamă. Dar câți ani are, nici asta?

Ion Cristoiu: Nu știu, cinci-șase ani, nu-mi puneți întrebări incomode, știu că o să par…

Marius Tucă: Întrebare incomodă câți ani are nepoțica…

Ion Cristoiu: Păi, nu știu. Când o avea 15 ani și o vorbi românește și o vrea să scrie proză mă interesez, până atunci e…

Marius Tucă: Și e fericită fata dumneavoastră acolo, Ioana?  

Ion Cristoiu: E foarte interesant, soțul ei lucrează la o multinațională, că e foarte interesant.

Marius Tucă: Săracul.

Ion Cristoiu: Ne, ne, ne. Multinațională, atenție. El fiind inginer petrolist și aranjează în țările coloniale din Africa, apropo de unde am învățat eu să fiu comunist. Deci, el lucrează la o multinațională, din aia care exploatează, da? Și el, săracul, e prin Senegal, pe acolo, mereu și mereu îmi spune cât de corupți sunt ăia, că de fapt au cumpărat, multinaționala aia, totul, și pe președinte și pe premier, apropo de multinaționale. Încolo, sunt băieți simpatici. Dar să precizăm, Ioana seamănă cu mine, eu niciodată nu i-am complimentat cu mama…

Marius Tucă: Ce complimentat, mi se pare înfiorător că nu i-ați zis copilului dumneavoastră niciodată „Te iubesc, Ioana”.

Ion Cristoiu: Doamne ferește.

Marius Tucă: Dacă nu-mi spune mama în fiecare zi că mă iubește eu sunt ca și mort.

Ion Cristoiu: Păi, la mine, mi-a zis mama, maică-mea, cred că eram în ultimul an de facultate…

Marius Tucă: Ce? Că vă iubește?

Ion Cristoiu: Doamne ferește, m-a pupat când am plecat, era să leșin, era să leșin.

Marius Tucă: Atât, nu?

Ion Cristoiu: Doamne ferește, am zis, dar ce te-a apucat, n-ai ce face? Să mă pupi, ce? Nu, nu, n-a fost, la mine în familie au relații… asta nu înseamnă că n-au fost relații de…

La mine, la Găgești, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înțeleg

Marius Tucă: Ca într-o familie, cum ar veni.

Ion Cristoiu: Nu, dar nu… la mine, la Găgești, nu se practică. Și mai e o chestiune, la mine, la Găgești, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înțeleg.

Marius Tucă: E adevărat, asta era lumea țărănească.

Ion Cristoiu: Dar așa și acum.

Marius Tucă: Ați văzut filmul Moromeții 2?

Ion Cristoiu: Nu, dar am văzut Moromeții 1 care e o prostie.

Marius Tucă: Am înțeles, știu asta, că aveți o chestie.

Ion Cristoiu:  Ce spuneam acolo?

Marius Tucă: Nu, nu, nu, mi-a venit mie acum apropo de lumea țărănească, că am văzut Moromeții 2.

Ion Cristoiu: E bun?

Marius Tucă: Să-l vedeți și vom discuta. De ce nu există recunoștință în România? De ce e atât de rară recunoștința, mai ales în presă, întrebam eu. „Pentru că toți cei pe care i-am crescut și care i-ai crescut și tu, ajung și ei mari și sunt convinși că au ajuns prin ei înșiși și sunt mai mari decât tine”. Rămâne valabil, nu?

Ion Cristoiu: Mai mult decât valabil. În cei 10 ani s-a adâncit această teză.

Marius Tucă: Sunt total de acord. „Atât de simplu să fie răspunsul?” În momentul în care făceam interviul ăsta eram și eu, lucram cu câteva sute de oameni la Jurnalul Național. Nu mă plâng niciodată și nu poate fi vorba despre asta și cred că am plecat în 2015, am fost 22 de ani acolo ca șef de ziar. Nu mi-aduc aminte să mai fi primit un mesaj sau două de Crăciun sau Anul Nou, iar atunci eram acolo, nu voiam putere, primeam câteva sute și de Paști și de Crăciun.

Ion Cristoiu: Eu demult, de la Evenimentul Zilei de când am plecat…

Marius Tucă: Acolo e o imagine incredibilă, uite s-ar putea face un film despre viața dumneavoastră, domnule Cristoiu. Avem și întâlnirile cu Coldea acum, care sunt un pic învăluite în mister. Mi-aduc aminte următoare imagine…

Ion Cristoiu: De fapt făceam parte din binom…

Marius Tucă: Cu asta putem…

Ion Cristoiu: Eram, împingeam biela…

Marius Tucă: Cu asta putem începe, când ați plecat de la Evenimentul Zilei, și erau câteva sute de oameni, nu v-a condus nimeni până la mașină.

Ion Cristoiu: Nu, când am plecat au făcut un fel de plângere din aia că să nu plec.

Marius Tucă: Păi nu, lăsați, drumul până la mașină e important, ați plecat singur.

Ion Cristoiu: Nu, că eram convins că după o săptămână uită. Nici nu pretind asta.

Marius Tucă: „Recunoștință au numai când ești șeful lor, după aceea nu mai e recunoștință”.

„Sper să prind și prăbușirea capitalismului, și revenirea comunismului”- cea mai mare greșeală, toată lumea m-a înjurat pentru asta

Ion Cristoiu: Acum e și mai valabil.

Marius Tucă: Perfect, adevărat.

Ion Cristoiu: Eu nemaifiind șef acum nu mai cred în recunoștința nimănui.

Marius Tucă: Vă întrebam atunci, „V-ați trăit viața la timpul potrivit, ați trăit, ca să pun o întrebare filozofică, în timpul vieții dumneavoastră?” Și spuneați „Da, nu cred că putea fi mai mare noroc ca la vârsta maturității să trăiești atâtea lucruri. N-am trăit un război mondial dar am apucat regimul comunist, am prins o revoluție, minirevoluție, să-i zic, după asta am trăit democrația și sper să prind și prăbușirea capitalismului, și revenirea comunismului”.

Ion Cristoiu: Cea mai mare greșeală, toată lumea m-a înjurat pentru asta. Toți cei care aveau ceva cu mine luau fraza asta…

Marius Tucă: Da, serios?

Ion Cristoiu: Eu spuneam o chestie de istorie

Marius Tucă: Era o chestie de istorie și filozofică, adică vreau să prind lumea în schimbare.

Ion Cristoiu: Nu mai prinde nimeni, domnule Marius Tucă, ce-am prins noi.

Marius Tucă: E adevărat. „Practic, dacă ar fi să vă alegeți o epocă în care să trăiți, ați alege aceeași perioadă”, spun eu și spuneați „Da, aceeași perioadă pentru că ai posibilitatea de compari. De exemplu, înainte de ’89 nu îmi făceam prea mari iluzii privind capitalismul, pentru că știam, cunoșteam capitalismul de la scriitori. Și pornind de la premisa că sunt sceptic nu-mi făceam iluzii că o să fie raiul pe pământ, dar nici nu-mi imaginam că o să fie un capitalism cum e cel românesc. Adică în sensul de capitalism-comunist. Ca să rezolvi ceva ai nevoie tot de pile. Nu, în comunism era mult mai ușor, dădeam un telefon, spuneam: Alo, sunt Ion Cristoiu! și rezolvam mult mai ușor. Acum e mult mai greu.”

Ion Cristoiu: Acum adaug următorul lucru. Faptul că am trăit și înainte și nu la nivelul periferic, am fost în structură, în sistem, cu domnul Lazăr….

Marius Tucă: Ați fost șef la Viața Studențească

Ion Cristoiu: Coleg. Am fost colegi de… suntem amândoi, și eu și Lazăr, foști. Continui și mai tare să rămân uluit despre cum își rescriu unii trecutul și istoria. Domnul Marius Tucă, eu am fost redactor șef la Suplimentul Literar-artistic, da. Prin biroul meu au trecut de la, ziceți, Ion Lăncrănjan până la Nichita Stănescu. Eu vreau să vină unul, dacă mai trăiește, să spună așa: domnule, când m-am dus la Cristoiu, i-am zis așa, tovarășul, eu nu cred în comunism. Toți credeau domnule, când îi văd acum că o fac pe dizidenții chiar că nu-mi vine să cred. Ah, sigur că voiau să scrie o carte, că se supărau dacă nu le publicai, dacă cutare, dar eu nu am întâlnit, eu, nici măcar în relațiile, nu știu, la o cafea, unul care să-mi spună măcar între patru ochi. Știți cine erau mai? Erau activiștii. Ion Traian Ștefănescu mi-a zis mie în ’89 la Teatrul Național din Craiova la o pauză de premieră, ”89, da?

Nu credeam că se termină cu comunismul. Părea etern. Nimeni nu credea înainte. Toți voiam, mai ales după ’80, un comunism mai Gorbaciovist

Marius Tucă:  Când erați la Revista Teatru.

Ion Cristoiu: Eu eram acolo, el era prim-secretar, da. M-a luat așa de umeri și a zis: Ioane, nu mai ține mult.

Marius Tucă: Incredibil.

Ion Cristoiu: Ei știau, în rest…

Marius Tucă: Dumneavoastră spuneți că nu credeați că se termină cu Ceaușescu și cu…

Ion Cristoiu: Nu, nu credeam că se termină cu comunismul.

Marius Tucă: Cu comunismul, am înțeles.

Ion Cristoiu: Părea etern. Este o prostie, domnul Marius Tucă, este o prostie, nimeni nu credea înainte. Toți voiam, mai ales după ’80, un comunism mai Gorbaciovist, adică să putem să scriem, să…

Marius Tucă: Cum era cumva în anii ’70 ?

Ion Cristoiu: Așa e, șaizeci și…

Marius Tucă: ’68-’72 în care puteam să…

Ion Cristoiu: Puteam să scriu, puteam să scot cărți.

Marius Tucă: Anii ’80 au fost un dezastru.

Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginați ce moment. Ăștia de acum îl strică și pe Caragiale

Ion Cristoiu: Cine își imagina că vrea capitalism?

Marius Tucă: Spuneți-mi vă rog, cum era teatrul înainte de ’89? Conduceați revista Teatru. Cum era lumea teatrală? Că se vorbește și acum că marile spectacole s-au pus atunci.

Ion Cristoiu: Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginați ce moment, chiar și pentru mine, o nebunie, mari spectacole. Știți am fost… nu mai spun piesele, că n-are rost, în primul rând aveam actori mari. Uitați-vă la prostia ai, la BD la munte și la mare, păi actorii ăia fac dintr-un text de doi lei, da? Ăștia de acum îl strică și pe Caragiale, da?

Marius Tucă: Deci erau actori mari înainte de ’89.

Ion Cristoiu: Actori mari și o premieră era o sărbătoare, un eveniment incredibil, toți erau cu costum, erau emoționați, au venit criticii. Acum o premieră, nu știu….

Marius Tucă: Vă aduceți aminte de un mare spectacol, de când erați la revista Teatru?

Ion Cristoiu: Pe care din ele le vreți?

Marius Tucă: Pe toate. Vreau să le spuneți pe toate, chiar vreau să le spuneți pe toate.

Ion Cristoiu: În primul rând, la revista Teatru, un mare spectacol a fost cel cu „Scrisoarea pierdută” de la Craiova, cu Ilie Gheorghe în rolul lui Cațavencu. Uriaș, Cornișteanu, uriaș. Rolul Cațavencu era un rol foarte greu pentru că era atât de bătătorit încât… și cu toate astea el a venit cu o altă perspectivă, un Cațavencu din ăsta plin de forță.

Marius Tucă: L-ați văzut pe Iureș în Cațavencu acum? Nu l-ați văzut că n-ați mai fost la teatru. O să fie o altă întrebare. Există un Cațavencu special. Alte spectacole.

Ion Cristoiu: Aici, unde am avut eu întâlnirea cu domnul Ion Traian Ștefănescu, tovarăș, cum vreți, era Unchiul Vanea. Unchiul Vanea cu Ilie Gheorghe…

Marius Tucă: Tot la Craiova.

Ion Cristoiu: Și nu o să uit finalul, în care se stinge, vedeți că am imagini, stinge lumina și la un moment dat una, unul de pe scenă, spune unchiului „Și-o să muncim”, da.

Marius Tucă: Unchiul Vanea cu Rebengiuc și cu Mălăele nu l-ați văzut?

Ion Cristoiu: Nu, n-am văzut după ’89 și…

Marius Tucă: Asta-i bună, de ce? De ce ați renunțat?

Ion Cristoiu: Înainte de ’89…

Marius Tucă: Pentru că era doar o chestiune de serviciu? Că nu vă place teatrul? Nu-i o întrebare incomodă? N-ați mai simțit nevoia?

Ion Cristoiu: N-am mai simțit nevoia și atunci erau mari spectacole. Nu știu, poate or fi acum.

Marius Tucă: Au fost după ’89. Au fost și După ’89 mari spectacole.

Ion Cristoiu: Dar cel mai mare spectacol pe care l-am văzut eu, nu eram la revista Teatru, a fost Danton a lui Camil Petrescu pe marea scenă, în care era Beligan în rolul lui Robespierre și au adus ghilotina pe scenă, ghilotina.

Marius Tucă: Da, efectul e incredibil.

Ion Cristoiu: Mare, mare spectacol.

Marius Tucă: Nu, e clar. Dumneavoastră când sunteți într-un proiect, sunteți acolo cu fiecare oră a dumneavoastră până la capăt. Și la revista Teatru…

Ion Cristoiu: Deci, revista Teatru a lansat generația lui Maia Morgenstern, aveam un cenaclu al revistei Teatru, atenție, am ajuns și eu să mă dau mare față de Lazăr, pentru că foarte multe piese de teatru nu puteau să fie jucate. Și atunci am făcut un cenaclu la Giulești unde citeau actorii piesa.

Marius Tucă: Piesa nu o jucau ci o citeau…

Ion Cristoiu: Da, dar până la urmă…

Marius Tucă: Da, dar mie îmi pare rău că nu ați fost după ’89 la teatru. Pentru că ați făcut aia că ați fost la revista Teatru.

Ion Cristoiu: Am mai fost, ultima oară am scris despre Teatrul de comedie.

Marius Tucă: De ce ziceți despre Moromeții, filmul lui Stere Gulea, primul, că este o prostie?

Ion Cristoiu: Pentru că Stere Gulea nu… în primul rând actorul Rebengiuc… mai bun ar fi fost, vai am un lapsus, care e de la Cluj…

Marius Tucă: Deci nu l-ați văzut…. Deci, nu, sunteți primul care spune că Rebengiuc nu este potrivit pentru rolul lui Moromete. N-am auzit până acum pe nimeni.

Ion Cristoiu: Pentru că Rebengiuc a făcut din el țăranul sărac de pe vremea exploatării capitaliste. Deci eu sunt un mare…

Marius Tucă: Nu, vă întreb asta pentru că știți Preda, pentru că…

Ion Cristoiu: Păi, nu, știu și pentru că Preda este un mare filozof al existenței, da?

Timpul nu mai are răbdare, care s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea…

Marius Tucă: E adevărat.

Ion Cristoiu: Timpul nu mai are răbdare, care s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea…

Marius Tucă: Într-o măsură sau într-un fel diferit.

Ion Cristoiu: Vine un moment când tu te iluzionezi, cum se iluziona Ilie Moromete, că lasă, vine fonciera, o dăm de-o parte. El…

Marius Tucă: Te trezești că timpul nu mai are răbdare, da…

Ion Cristoiu: Și de-odată, finalul genial, timpul nu mai are răbdare. Acolo aveam nevoie de un Moromete filozof, un Moromete mai cu umor. L-a făcut crâncen, poate, nu știu. Iar Gulea a mai ratat, a ratat Ochi de urs a lui Sadoveanu, nu trece prin suflet.

Marius Tucă: „Cel mai iubit dintre pământeni” v-a plăcut?

Ion Cristoiu: Ah, Cel mai iubit dintre pământeni e altceva. Nu l-a făcut Stere Gulea.

Marius Tucă: Știu că nu l-a făcut Stere Gulea, întrebam dacă v-a plăcut.

Ion Cristoiu: Nu numai că mi-a plăcut, dar noi l-am finanțat.

Marius Tucă: Știu, știu era la începutul anilor ’90. A fost Preda cel mai mare scriitor sau Petru Dimitriu, în opinia dumneavoastră? Cel mai mare prozator…

Ion Cristoiu: Cel mai mare a fost Petru Dumitriu și Barbu și Preda voiau să îi ia locul.

Marius Tucă: Dar din perspectiva dumneavoastră n-a fost…

Ion Cristoiu: De ce Petru Dumitriu? Petru Dumitriu îi aduna pe amândoi, adică și psihologia și stilistic. În plus, față de amândoi, și Barbu și Preda, Petru Dumitriu avea viziunea asta, gândiți-vă, „Cronică de familie”, s-ar putea face un serial, dar nu mai fac ăștia.

Marius Tucă: Vorbeam și cu Horațiu Mălăele, mie mi se pare incredibil, sunt convins că ați citit „Întâlnirea din pământuri”, că a fost prima carte a lui Preda, schițele și povestirile lui, că dintr-un, aproape dintr-un… caiet era să zic, dintr-o carte cu câteva povestiri a înflorit, au fost semințele de la început și a înflorit o opera incredibilă pentru Marin Preda.

Moromeții este o dare înapoi, este o întoarcere la realismul clasic

Ion Cristoiu: Ați nimerit pe un teritoriu pe care eram eu, de ce? Pentru că eu am scos o antologie înainte de ’89, ca drept dovadă că chiar mă ocupam cu scrisul, care se numea „Scrieri de tinerețe” și, în afară de „Întâlnirea din pământuri”, am găsit în reviste după ’41 până în ’48 foarte multe proze în care…

Marius Tucă: Și ale lui Preda?

Ion Cristoiu: Ale lui Preda cu acest neliniștitor, chiar am scris și o prefață uriașă, care îl făceau superior Moromeților. Moromeții este o dare înapoi, este o întoarcere la realismul clasic, acolo Preda este de…

Marius Tucă: Da, și mie mi-a plăcut „Întâlnirea din pământuri”…

Ion Cristoiu: Vă dau „Scrieri de tinerețe” care arată și „Întâlnirea din pământuri” unde oamenii sunt mânați de forțe necunoscute, sunt imprevizibili, da? Uite că am ajuns să discut despre literatură.

Marius Tucă: Păi asta v-am întrebat. Mai discută cineva despre literatură în România, mai interesează pe cineva?

Ion Cristoiu: Nu mai interesează pe nimeni.

Marius Tucă: Cărți?

Ion Cristoiu: Nimic, nimic, nimic.

Marius Tucă: Știți de vreun prozator important care a apărut după ’89? De care știți?

Ion Cristoiu: Nu. Dar nu știu de ce. Nici nu mi-au trimis și nici n-am…

Marius Tucă: N-ați citit proză multă după ’89.

Ion Cristoiu: Am făcut greșeala, deși sunt scriitor, am ieșit și toată lumea spune jurnalistul Ion Cristoiu care mă scoate din minți.

Marius Tucă: Știu asta. Apropos de destin, că v-ați dorit întotdeauna să fiți… să rămâneți ca scriitor și…

Ion Cristoiu: Păi nu, am patru cărți, am patru cărți de proză, am douăzeci și patru de cărți și nu-s de…

O să veniți dvs. și o să spuneți: „Domnule Cristoiu, nu vreți să scrieți o prefață la o carte despre albine?” Atunci, în stilul meu, o să mă apuc și o să citesc tot despre albine

Marius Tucă: Dar „Românul rupt în fund”, al treilea, apare? Că îmi spuneați aici acum zece ani că nu credeți că o să apară al treilea volum.

Ion Cristoiu: Aia era…

Marius Tucă: A apărut sau nu cartea?

Ion Cristoiu: Ca să vedeți cât de împrăștiat sunt. În sfârșit, în sfârșit, m-a bătut la cap cu această editură, editorul Catană, că de aia l-am și luat, să termin cu Castro. Domnule, gata, a zis… Mi-a zis la un moment dat D.R. Popescu: „Domnule, termină!”, că și el e scriitor, și gata am… când am ajuns din nenorocire la capitolul denumit debarcare în golful porcilor, să stilizez, era stilizată toată cartea, ghinionul meu și eram cu cercetarea la romani, la Tiberiu, și de-odată mă apucă nebunia, e o nebunie, să adâncesc tema. Nici acum nu am terminat de o lună, de două luni și cred că m-am oprit și scriu o carte despre debarcare. Dar între timp, ascultați, tragedia mea, acum citez… Dracu” știe, o să veniți dumneavoastră și o să spuneți: „Domnule Cristoiu, nu vreți să scrieți o prefață la o carte despre albine?”

Marius Tucă: Și începeți să scrieți cartea…

Ion Cristoiu: Nu, atunci, în stilul meu, o să mă apuc și o să citesc tot despre albine, da? Și o să uit Castro și am vreo douăzeci de proiecte rămase…

Marius Tucă: Nu mai ajungem, deci n-ați scris cartea aia nici acum, au trecut zece ani…

Ion Cristoiu: Nu, n-am publicat-o, am scris-o.

Marius Tucă: N-ați publicat-o dar ea e scrisă. Vă întrebam tot acum zece ani, probabil o să facem și la 80 de ani, să fim sănătoși, zic așa: „Că sunteți un om fără regrete, da, și cel mai bun lucru ar fi dacă s-ar închide presa, ați spus, pentru mine ar fi soluția ideală”.

Ion Cristoiu: Da, acum chiar că aș vrea să o închid, de tot.

Marius Tucă: Serios? Nu se poate.

Ion Cristoiu: Nu, pentru că nu se poate închide blogul.

Marius Tucă: Ah, că nu se poate închide blogul. Deci blogul îl țineți în continuare. Dar ați făcut o chestie extraordinară, am văzut că îi puneți și pe alții să scrie pe blogul dumneavoastră, ceea ce mi se pare…

Ion Cristoiu: Da, că îl transform, o să dau o știre în site în curând, îl transform în site.

Marius Tucă: Ah, da?

Ion Cristoiu: Pe banii mei.

Marius Tucă: Păi site-ul ăsta Mișcarea de rezistență e site-ul meu, pe banii mei, pe barba mea.

Ion Cristoiu: Păi vedeți?

Marius Tucă: Cum era prefațat interviul de atunci „puteam să fiu un conte de Monte Cristo de Găgești” și era așa, colegii mei făcuseră prefața asta, „reticent față de ce-ar putea semăna a slăbiciune umană, mai ales față de dragoste, Ion Cristoiu și-a petrecut viața mai mult în bibliotecă citind sau scriind decât acasă. Nu are încredere în femeile de după ’89…”

Ion Cristoiu: Ia uite ce prost…

Marius Tucă: „Iar fericirea pentru el nu a existat niciodată”…

Ion Cristoiu: Corect.

Marius Tucă: „Dacă nu polemizează cu cineva nu poate să scrie, dar dacă se ceartă cu cineva e ca un foc de paie care se împacă repede, nu poate să țină ranchiună. Îi critică aspru pe președinți, se ferește ca de dracu”, Doamne iartă-mă, de bucuria oamenilor despre care spune că poate fi devastatoare. Și este de părere că tinerei generații îi lipsesc modelele mari, valoroase”. Îi lipsesc tinerei generații…?

Ion Cristoiu: Da, și am să adaug la ăla cu… că nu-mi place, dacă, Doamne ferește, găsesc un text al unuia care mă laudă mă simt prost. Eu cred că dacă aș fi tânăr…

Marius Tucă: Ah, toți suferim de asta.

Ion Cristoiu: Dacă aș fi tânăr acum și mi-ar spune o fată că mă iubește cred că aș zice gata, hai, trece mai departe. Am înțeles.

Marius Tucă: Pasul următor, am înțeles.

Ion Cristoiu: Cuvânt mare.

Marius Tucă: „Revelioanele nu-l interesează decât ca un spectacol ridicol uman, nu admiră frumusețea naturii și se gândește să stoarcă doar o proză din ea, iar concediul și-l face tot în interes de serviciu. După atâta muncă ajunge să bată la ochi și recepționerilor care-l găzduiesc să scrie pe holurile hotelurilor”. Mi s-a părut incredibil că dumneavoastră vă duceți să faceți revelioanele prin diferite orașe din lumea asta ca să vedeți cum se manifestă bucuria aia tâmpită a ălora și să o filmați.

Ion Cristoiu: Da, și încă o carte neterminată e un mare capitol, într-una… că am foldere de proze, numai Castro, cum am supraviețuit eu multor revelioane. Să te ferească Dumnezeu…

Marius Tucă: Să nimerești în mijlocul…

Ion Cristoiu: Când ăia sunt bucuroși…

Marius Tucă: S-ar putea să și mori acolo. „Timpul o să vă așeze la un moment dat într-un raft al istoriei. Care ar fi raftul acela unde ați vrea să vă știți așezat?” Știți ce mi-ați răspuns, da? „Nu știu dacă o să fiu pe vreun raft, poate ă să fiu pe undeva în spatele rafturilor”.

Ion Cristoiu: Am zis eu chestia asta genială?

Marius Tucă: Da. Extraordinar.

Ion Cristoiu: Ce bun eram. Ar trebui să ne întoarcem în timp.

Marius Tucă: Exact. Ce întrebări interesante. Cred că erau un reporter bun și eu pe vremea aia. Acum, vai de capul nostru. Zic, „aveți un carnețel în care aveți ideea primară și un alt carnețel în care aveți ideea scrisă mai pe larg, da. Dar și carnețelul ăla e pe zile, arătați-l la cameră.

Ion Cristoiu: Ăsta. Primar.

Marius Tucă: Și cel de-al treilea este caietul. La carnețele sunt cu trei ani în urmă, spuneați acum 10 ani.

Ion Cristoiu: Acum sunt cu vreo cinci.

Marius Tucă: „Trebuie să recuperez zilele, iar la scris cu o săptămână înainte. Deja am ajuns cu scrisul pe 23 noiembrie”. Interviul fusese înaintea datei.

Ion Cristoiu: Bine, acum sunt în urmă cu vreo doi ani.

Marius Tucă: „Sunt liniștit, pot să-mi trăiesc viața”. Uitați ce ziceam eu. „Vă dați seama că veți ajunge la 70 de ani și există riscul să fiți cu scrisul pe undeva pe la o sută de ani de viață. Da, uite că nu m-am gândit la asta, deja scriu în avans. Și pe crucea dumneavoastră va scrie Ion Cristoiu a trăit între ’48 și 200 cutare, să zicem că trăiți 90-100 de ani, și eu am scris între ’48 și 2050”.

Ion Cristoiu: Probabil. De când mă știu numai am scris. O prostie.

Marius Tucă: Ia uite. > Și de ce nu o dați la tipar?

Ion Cristoiu: O să explic un lucru pe care îl au numai cei care scriu. Eu sunt…, nu zic fericit pentru că mie nu-mi place expresia, când scriu. După asta trebuie să te duci, să o corectezi, să o stilizezi… ceva groaznic, de aia am numeroase foldere care stau acolo, totul e să vină…

Marius Tucă: Deci fericirea stă doar în scris. Nimeni nu suportă chestia asta. Ar fi interesant că o dai din prima fază cu greșeli cu tot, să o tipărească, să nu mai treci prin calvarul ăsta.

Ion Cristoiu: Da. Ferească, da, la mine da. Mai și umblu pe ea așa că…

Marius Tucă: O mai scrieți încă o dată.

Ion Cristoiu: Corect.

Marius Tucă: În tot interviul ăsta întrebarea asta nu v-aș fi pus-o, dar aproape că știam răspunsul cuvânt cu cuvânt. Da, și apropos de fericire, ce ziceți aici, că mi se pare interesant, ziceți „domnule Tucă, nimic nu e mai imbecil pe lumea asta decât fericirea”.

Ion Cristoiu: Da.

Marius Tucă: Păi, toată lumea vrea să fie fericită pe pământul ăsta.

Ion Cristoiu: Pentru că e ceva trecător și după asta îți pare rău.

Marius Tucă: Cică „în tot interviul ăsta, întrebarea asta nu v-aș fi pus-o”, apropo de fericire, „dar știam răspunsul”, zic eu, „cuvânt cu cuvânt . De ce, ce e aia fericire, cum să fii fericit?” și vă întreb aici „Când ați fost fericit ultima dată, domnule Cristoiu?” și răspundeți „Păi, n-am fost fericit niciodată”.

Ion Cristoiu: Păi, e valabil și acum întrucât fericirea îți dă un…

Marius Tucă: Dar când vă apare o carte nu sunteți fericit?

Ion Cristoiu: Nu.

Marius Tucă: Dar cum sunteți?

Ion Cristoiu: Când apare o carte nu mă mai interesează cartea respectivă.

Marius Tucă: Da, am înțeles.

Ion Cristoiu: Gata, ea este… deja am divorțat de ea, ca să fac așa, un panseu.

Marius Tucă: Adică? V-ați rupt de chestia…

Topul evenimentelor din ultimii 30 de ani: Pe primul loc sunt evenimentele din decembrie

Ion Cristoiu: Da, nu, gata…

Marius Tucă: Nu mai avem mult, dar mai am câteva întrebări. Una ar fi de… Dacă ați putea să-mi faceți un top al evenimentelor cei aproape 30 de ani, pentru că în decembrie acum se fac 30 de ani de la revoluție, de libertate, de democrație.

Ion Cristoiu: Pe primul loc sunt evenimentele din decembrie.

Marius Tucă: Vom vorbi despre el.

Ion Cristoiu: Nu, am zis unic și le-am trăit și în stradă, deci chiar am avut un mare noroc că am reușit să trăiesc evenimentele…

Marius Tucă: Și alte patru-cinci evenimente importante din cei 30 de ani?

Ion Cristoiu: Ai mei. A fost schimbarea din ’96, o mare lecție de viață pentru mine pentru că atunci m-am lecuit de iluzii. Eu m-am lecuit, atunci am zis că…

Marius Tucă: Eu n-am avut iluzii atunci, știam că nu se va întâmpla nimic.

Ion Cristoiu: Mă rog, am avut și eu iluzii

Marius Tucă: Am avut și eu altele.

Ion Cristoiu: Eu mi-amintesc ce nărod eram că eram în redacție când și-a scos ochelarii atunci…

Marius Tucă: Ah, Emil Constantinescu în confruntare…

Ion Cristoiu: Și după asta am aflat că l-a pus Caramitru. Asta e… ți-a spus că te iubește și apoi afli că de fapt avea nevoie de-o mașină, mă rog.

Marius Tucă: Și alte două-trei evenimente? Eu zic că și alegerea lui Băsescu în ciuda tuturor previziunilor, adică faptul că a abandonat Stolojan a fost o manevră incredibilă.

Ion Cristoiu: Da, ăla a fost un eveniment, dar un eveniment a fost condamnarea lui Năstase…

Marius Tucă: Alt eveniment.

Ion Cristoiu: Alt eveniment, dar mai ales partea aia cu sinuciderea, adică aia chiar a fost… Acolo chiar îmi pare rău că n-am fost alături de Năstase, nu știu de ce, uneori am și eu momente când… dar nu mai am acum. Am avut momente când n-am…

Marius Tucă: Erați câine până la capăt.

Ion Cristoiu: Nu, nu, nu, la un moment dat…

Marius Tucă: Adică n-ați avut… puteați să fi empatic, să fiți alături de el.

Ion Cristoiu: Cel mai greu, mai grea decât închisoarea, mai grea decât ghilotina este să te opui modei, să te opui trecătorului. Asta îți dă autocenzura. Vezi că acum toată lumea zice, un exemplu, nu știu…

Marius Tucă: Dar dumneavoastră sunteți de multe ori judecat că sunteți un gazetar care prinde clipa, o surprinde ca istoric și asta e foarte important.

Ion Cristoiu: Da, istoric al clipei, dar îți spun acest lucru, este foarte greu în democrație să reziști curentului trecător de opinie, foarte greu.

Marius Tucă: Păi dar, culmea e că asta e la dumneavoastră care sunteți Gică-contra. Eu vă văd de fiecare dată, mi-aduc aminte de o imagine chiar la Caracal, când toată lumea mergea într-o direcție, pentru că pur și simplu oamenii plecau de la stadion, și era unul care îi tăia pe ăia. Cam așa vă văd și în istoria presei într-un fel și atunci… ați avut și momente de slăbiciune, nu?

Ion Cristoiu: Da, nu întotdeauna este un lucru corect pentru ca acest Gică-contra să… dar nu…

Marius Tucă: Ați avut momente de astea? În care v-a luat valul și erați în…

Ion Cristoiu: Nu valul, nu, n-am avut curaj. N-am avut curaj să mă opun opiniei constituite, există o expresie…

Marius Tucă: E adevărat. Și mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Ion Cristoiu: Să vă dau un exemplu, deci eu nu știu dacă PSD-ul este așa cum e, dar deja s-a constituit o opinie…

Marius Tucă: Da, ciuma roșie..

Ion Cristoiu: Nu, dar e foarte greu să ieși… adică și ca jurnalist să spui…

Marius Tucă: Totuși dumneavoastră o faceți.

Ion Cristoiu: Da, dar…

Marius Tucă: Cât din meseria asta trebuie să fie curaj pentru cei care mai vor să facă meseria asta? Și mai sunt oameni care vor să facă meserie?

Ion Cristoiu: Nu cred, în afară de cei vechi ca noi și ca dumneavoastră.

Marius Tucă: Ce-ar trebui făcut ca să atragem prin noi oameni tineri? Domnule Cristoiu, în anii ’90 și mai târziu și în anii 2000 erau zeci, sute de oameni care veneau în meseria asta. Și o făceau cu o pasiune și un devotament incredibil, oameni care nu dormeau noaptea și trăiau pentru meseria asta.

Ion Cristoiu: Noi am mai discutat, cred că noi avem o foarte mare problemă…

Marius Tucă: Suntem depășiți?

Ion Cristoiu: Nu. Nu știm să ne cultivăm propriile valori. Domnul Marius Tucă, hai să vedem…

Marius Tucă: Asta e clar.

Ion Cristoiu: Hai să vă dau un exemplu de modestie. Un tip numit Ion Cristoiu a împlinit 71 de ani. Cincizeci și doi de ani de presă. Zic eu, parcă-s mareșalul Antonescu, vorbesc la persoana a treia. Deci omul ăsta Cristoiu, la persoana a treia, este singurul supraviețuitor de după ’89. Au murit, dar eu nu mă pot compara, el nu se poate compara cu Vadim. Vadim a fost colaborator. Păunescu a fost poet, eu am fost în inima, deci în inima presei am fost, redactor șef adjunct, da? Când împlinește 71, n-avea nevoie să se scrie despre el. Domnule fac… încerc să-l storc, am unul lângă mine, trăiește, da? Era ca și cum… nici nu s-au preocupat, câțiva, a fost Adrian Sârbu, pe acolo pe la Antenă Stoicescu, nu de aniversat, că, mă rog, nu mai vreau să mă mai laud, dar n-am văzut un articol al unui care a fost alături de mine. Unul care să spună, la rece, bă, acest Cristoiu…

Continuarea în pagina 2