„Marius Tucă Show” | Interviul integral cu Dorin Dumitran: Acest Dincă nu s-a limitat la o incinerare a cadavrului, ci la o pisare și la o mestecare. Este unic – VIDEO

Marius Tucă: Dunărea nu avea cum să fie la Dăbuleni…

Dorin Dumitran: Nu, la o localitate aflată la 50 de km undeva în dreapta de Corabia, cum îi spune?

Marius Tucă: Am înțeles, Islaz este mai încolo de Corabia…

Dorin Dumitran: Am mers împreună cu poliția de frontieră. Am fost pe acel rambleu unde el tot susținea sus și tare că el s-a băgat în smârcurile alea care deja erau semi inundate…

Marius Tucă: De ce a făcut asta?

Dorin Dumitran: Evident ca să scape.

Marius Tucă: Să scape de ce?

Dorin Dumitran: Să scape de întrebări incomode…

Marius Tucă: Păi nu, recunoscuse cele două crime, da?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Adică în afară de faptul că a recunoscut cea de a doua crimă, faptul că a omorât-o pe Alexandra, a vorbit și de o altă infracțiune.

Dorin Dumitran: Domnul Tucă, nici un hoț nu îți dă tot, dorea să păstreze pentru el ceva, să mai păstreze acel lucru, acel aspect care să îi fie lui pansament, adică să îți arate că totul depinde de el. El asta a urmărit întotdeauna…

Marius Tucă: Să aibă ceva, o informație…

Dorin Dumitran: Pe care să ți-o dea doar dacă dorește el.

Marius Tucă: Un as din mânecă să îi spunem așa…

Dorin Dumitran: Pe care să îl negocieze.

Acela nu era un butoi în care afumi șunca, ăla era un arzător cu tiraj. Se lăuda o dată că are aproape două tone de haine în casă

Marius Tucă: Pe care să îl negocieze și să fie la el această carte întotdeauna.

Dorin Dumitran: Întotdeauna a urmărit asta.

Marius Tucă: Știți că s-a vorbit atât de mult despre butoiul cu pricina, dumneavoastră când ați ajuns la Caracal ați văzut butoiul cu pricina?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Și ce părere v-ați făcut sau ce gânduri v-au trecut atunci?

Dorin Dumitran: Așa cum spunea… spunea foarte bine domnul profesor Butoi, acolo experiența este incontestabilă și pe care îl respect foarte mult, i-am învățat cărțile Dumnezeule. Acela nu era un butoi în care afumi șunca, ăla era un arzător cu tiraj. Asupra acestor aspecte, eu nu m-am pronunțat pentru că nu este dreptul meu să mă pronunț dacă arde, dacă nu arde, eu între timp mi-am făcut temele din tratatele de medicină legală, aveam deja intima convingere că ceea ce se întâmplase acolo se putea întâmpla din punct de vedere practic, din punctul de vedere al practicii incinerării.

Marius Tucă: Asta am crezut și eu din prima secundă.

Dorin Dumitran: Nu sunt nici un fel de probleme, mai mult decât atât el obișnuind să topească metale și nemetale, mă rog mai ales nemetale acolo și aruncând fel de fel de obiecte, haine, se lăuda o dată că are aproape două tone de haine în casă și când și când împreună cu soția sa când aceasta se întorcea în țară, le punea pe foc, considerând… și porneau de la premisa că decât să își cumpere haine noi cu care să gospodărească pe acolo prin grădină, mai bine schimbă hainele în fiecare zi și le iau de acolo din șifonier. Practic nu era magazin second hand, el era clientul cel mai fidel, cel mai bun pentru magazine second hand din Caracal și până la Slatina. Deplasările lui în spațiu și teritoriu oricum au fost destul de limitate, el era de al casei, cu casa…

Marius Tucă: Era legat cam de casa lui, de vizuina lui.

Dorin Dumitran: Era priponit și el.

Marius Tucă: Bun, după acel interogatoriu maraton de nouă ore, ați început să stați de vorbă cu el nu?

Dorin Dumitran: Da, oricum în timpul acelei audieri observam că cedează, adică nu mai reușea să se concentreze, obosise foarte rău, cam după trei ore și jumătate, patru și tot ceea ce a spus ulterior eu am pus sub semnul îndoielii judiciare pentru că eu îmi permit să fac asta în forul meu dar niciodată nu voi pune sau nu voi scrie undeva, pur și simplu era percepția mea aflându-mă exact lângă el, nu mai dădea randament intelectual, mai mult decât atât trebuia să țin cont că am un om de 66 de ani în față, nu am un unul verde, rezistența scade, este fluctuantă, flotantă și așa mai departe. După care fiind desemnat în echipa sa de escortă, eu îl am pe semnătură de dimineață, am început misiunea la Caracal. Adică am venit decât sâmbăta acasă, stăteam duminica să îmi spăl hainele și luni dimineață o luam de la capăt.

Marius Tucă: Și vă întâlneați în fiecare zi cu el?

Dorin Dumitran: Desigur, de la ora dimineții…

Marius Tucă: Unde aveau loc aceste întâlniri?

Dorin Dumitran: În curtea sa.

Marius Tucă: Acolo stăteați de vorbă?

Dorin Dumitran: Da, acolo la cort, în cort…

Marius Tucă: În cort pentru că vă vedea lumea peste gard pentru că era o nebunie, erau cameramani și așa mai departe.

Dorin Dumitran: Au suferit toți atunci și jurnaliștii și noi, știți că s-au înregistrat 40 de grade la…

Marius Tucă: Știu era o vreme înfiorătoare. Eu am copilărit acolo și știu ce înseamnă căldura câmpiei române a Bărăganului. Bun, haideți să vorbim despre acest dialog al dumneavoastră care a avut zeci de ore, sute de ore. Raportul dumneavoastră are 60 de pagini, nu?

Dorin Dumitran: 110.

Marius Tucă: 110 pagini, 59 de volume are tot dosarul, tot rechizitoriul?

Dorin Dumitran: Acum aflu.

Marius Tucă: Sau 49, sau 59…

Dorin Dumitran: 49.

Marius Tucă: 49 este ceva incredibil. Deci raportul dumneavoastră se poate găsi în rechizitoriu?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Știm că a fost o problemă pentru că a ajuns în media în primul rând, dosarul…

Dorin Dumitran: Consider că este o mare problemă…

Marius Tucă: Acolo erau niște lucruri absolut înfiorătoare…

Dorin Dumitran: Confidențiale…

Marius Tucă: Și lucruri legate, pentru că aici e problema cea mai mare legată de faptul că a fost divulgat și a fost făcut public, pentru că într-un fel sau altul dezvălui, devoalează felul în care dumneavoastră ați muncit la acest caz.

Dorin Dumitran: Da, nu îmi convine, nu mai am ce să fac, decât să îmi reconsider modalitatea de abordare, să îmi reconsider să spun așa fundamentele pe care le acord acolo, mă felicit pentru gândul că nu am dat nume de persoane și am identificat doar prin surse pentru că cine știe ce s-ar fi întâmplat, evident că sunt revoltat că acolo în declarațiile date în noiembrie sunt lucruri despre care atenționam în… a doua pagină a raportului în care atenționez publicul cititor și pe cititori că ceea ce vor citi acolo nu este vătămător, ci este foarte vătămător…

Marius Tucă: E un thriller, un thriller care ne-a sfârșit.

Dorin Dumitran: Trebuie să avem o decență totuși, în afară de faptul că…

Marius Tucă: Dumneavoastră cum ați rezistat? Continuați-vă ideea că vă întreb după aia.

Dorin Dumitran: În afară de faptul că nu îndrăznesc să mă pronunț asupra modului în care este receptat un mesaj către public, consider că românii trebuie să fie feriți de astfel de detalii, nu este în regulă, vom deveni mai bolnavi decât orice capacitate adaptativă, nu este în regulă ce se întâmplă. În a treia pagină mi-am exprimat empatia față de suferința familiilor, eu nu m-am jucat cu chestiunile astea, pentru mine, ceea ce mă ține în această activitate…

Marius Tucă: Și vă mână în lupta asta și în profesia asta…

Dorin Dumitran: Este să mă asigur că din direcția mea, eu sunt o mică rotiță, eu nu sunt mare lucru în acest dosar, să fim clari înțeleși, eu nu am rezolvat dosarul ăsta fi-rar să fie, de familiile alea trebuie să ai grijă pentru că eu personal nu am somn dacă știu că nu am făcut tot ceea ce a depins de mine…

Marius Tucă: … vinovatul și că nu sunt prinși vinovații.

Dorin Dumitran: Dar nu mă simt bine, nu mă simt eu confortabil, eu mă echilibrez în momentul în care știu că am făcut tot ceea ce a depins de mine și știți foarte bine că fiecare om tinde să își atingă limita maximă de incompetență și mă duc până acolo încât îmi arăt cât sunt de incompetent, dar fac tot ceea ce este posibil, drept urmare…

Marius Tucă: Tot ce ține de dumneavoastră, de ceea ce ați învățat…

Dorin Dumitran: Pe această perioadă petrecută la Caracal cu el, în care ca escortă a trebuit să am grijă de diferite lucruri, mă gândeam care ar putea fi cele mai potrivite instrumente psihologice pentru el și văzându-l cât este de viclean și cât de manipulator este la un moment dat îmi râdeam în sinea mea sau mă întorceam cu spatele și râdeam că știam că mă minte, trebuia să suport tot acest tratament din parte lui și mă gândeam care ar fi probele psihologice la care nu ar putea să mă manipuleze, drept urmare cele opt probe aplicate acolo care sunt de mare finețe sunt imposibil de manipulat.

Marius Tucă: Care sunt cel opt probe?

Dorin Dumitran: În primul rând toate cele… cu excepția unuia, doar unul dintre teste este verbal, dar și acela are scară de minciună, răspunzi cu da sau nu, dar te verific inter scale. Iar celelalte probe sunt probe proiective, adică probe de mare finețe la care indiferent de ceea ce ai face nu ai cum să manipulezi experimentatorul, pentru că nu există nici răspunsuri bune, nici răspunsuri greșite numai că…

Marius Tucă: Sunt infailibile într-un fel.

Dorin Dumitran: Nu sunt infailibile, devin foarte puternice, vă explic, devin foarte puternice în momentul în care le îmbini și ele se pot susține unele pe celelalte, dacă nu se susțin unele pe celelalte ceri opinia expertului, drept urmare la un dintre probe intuiam existența emergenței unui ramolisment cerebral și am recomandat pentru că acea probă se numește Bender Gestalt, este un test pentru adulți care identifică sau indică posibilitatea existenței unei afecțiuni cerebrale sau a unui ramolisment datorat senectuții sau înaintării în vârstă și am recomandat consult neurologic de specialitate pentru că era singurul care putea valida.

Marius Tucă: Care a fost rezultatul?

Dorin Dumitran: Nu știu, eu mi-am făcut doar treaba pe această…

Marius Tucă: Câte ore ați stat de vorbă cu Dincă?

Dorin Dumitran: Peste 60 de ore în care…

Marius Tucă: Spuneți-mi aici vă rog, mai multe întrebări și nu le pun pentru mine ci pentru cei care ne urmăresc pentru că e vorba de un caz cum nu a exista în România, după părerea mea, care au fost cele mai mari minciuni pe care vi le-a spus Dincă?

Dorin Dumitran: Conținutul discuțiilor pe care le-a avut cu fetele în mașină, deci acum îmi fac lista și încerc să fie logică, traseul urmat, nu, o luăm așa: traseul urmat, conținutul discuțiilor din mașină, reactivitatea victimelor, scopul construirii acelui canal, scopul real, de fapt destinația reală a canalului și tratamentul aplicat victimelor, iar piatra de încercare, cea mai ticăloasă, pot să spun, perioadă a fost aceea când m-am luptat să îl ajut să scotă la iveală absolut tot, să aibă curajul să spună până la capăt că tot susținea că le-a aplicat lovituri cauzatoare de moarte. Și s-a simțit el împins să declare singur omor calificat, pentru că asupra lui a fost exercitat nici o presiune, dacă exercitam eu vreo presiune asupra sa totul se încheia, drept urmare de acea am și filmat absolut tot. El constituite conform legii secret profesional, sunt inviolabile, dar ca să mă asigur că ceea ce vorbesc rămâne înregistrat pe cameră, pot reveni, că eu am mai avut foarte multe retractări, pentru mine nu este nici o surpriză ceea ce face acum, el se joacă.

Marius Tucă: Asta e clar, vom discuta despre asta, acuma e deja vedetă și se comportă ca o vedetă.

Dorin Dumitran: Se întorcea de fiecare dată și spunea că nu a făcut, că nu a dres, că nu a zis asta și i-am zis că spune camera, nu discutăm…

Marius Tucă: Da, nu am știut că toate aceste discuții ale dumneavoastră cu el sunt înregistrate, sunt filmate.

Dorin Dumitran: Desigur, este o protecție personală, în același timp el și-a dat consimțământul scris pentru fiecare dintre ele, eu i-am explicat condițiile legii în care se fac aceste chestiuni…

Marius Tucă: Nu vreau să dau idei, dar abia după aceste 60 de ore de înregistrare se poate face un documentar absolut incredibil și un caz în școală.

Dorin Dumitran: Mi-ați lansat-o deja.

Marius Tucă: Eu zic că da pentru că e un caz unic și în momentul în care ai 60 de ore de material filmat cu acest monstru…

Dorin Dumitran: Peste 60 de ore.

Marius Tucă: Peste 60 de ore, se poate face un documentar absolut incredibil. Și după câte zile s-a spart, folosind limbajul dumneavoastră?

Dorin Dumitran: El a dat mai multe declarații și este un tip foarte interesant pentru că se exprimă… el când este jovial și are acea atitudine tip (…) și este foarte vesel și foarte încântat…

Marius Tucă: Și vorbește despre chiulase și despre …

Dorin Dumitran: Vorbește despre păsări călătoare, trebuie să fii foarte atent pentru că te duce în lanul de porumb. Cele mai sincere momente ale sale au fost acelea în care s-a simțit doborât psihic de el, iar acel moment survine în noiembrie când colegii mei care au gestionat excepțional situația de la Centrul de Reținere și Arest Preventiv, București, de la Arestul Central, au anunțat că a intrat în refuz de hrană, el mai avusese anterior ideea suicidală, am detensionat, l-am ventilat ca să nu ne facă probleme, să nu ne facă eveniment pentru că imaginați-vă că au fost o armată de oameni și toți colegii mei prin transportul lui de la unu la altul îl luau pe semnătură, au răspuns de el, aici nu se discută, nu ne jucăm.

Marius Tucă: Și când a părut ideea de a se sinucide?

Dorin Dumitran: Au fost vreo patru momente, eu am mai discutat cu el despre aceasta…

Marius Tucă: Când a spus asta, când a afirmat că vrea să se sinucidă?

Dorin Dumitran: Da, că își bagă capul printre gratiile patului și că își va face de petrecanie și i-am replicat de multe ori, i-am zis: iubești prea mult viața. În activitatea mea de negociere mă suiam pe bloc și pe stâlpi, eu știu cum arată, simți, sunt priviri pe care nu le poți uita de la cei sinceri care doresc să se sinucidă, lucrurile acestea nu se uită și nu era autentic.

Marius Tucă: Nu era autentic, dar a avut două cazuri în familie, tatăl său care s-a spânzurat ați povestit atipic, adică întins la orizontală într-un pat și la fel nașul său care s-a spânzurat de calorifer punând un ziar în locul în care s-a așezat. Bun, deci laș, a jucat chestia asta cu sinuciderea, nu era personajul, nu avea profilul unui sinucigaș, nu e un om care să se sinucidă.

Dorin Dumitran: Da, acest lucru nu a reieșit decât prin niște reacții sectoriale, evident aici nu mai contează ce cred eu și niciodată nu pot fi sigur că nu o va face, cu așa ceva nu te joci și imediat anunțam, se luau măsurile potrivite astfel încât să nu ne facă vreo problemă.

Marius Tucă: Bun, deci în noiembrie atunci ați reușit să îl deschideți?

Dorin Dumitran: Da, definitiv.

Marius Tucă: Cum s-a întâmplat? Care a fost argumentul, care a fost întrebarea cheie care a fost povestea, care a fost atitudinea?

Dorin Dumitran: A fost o serie de… eu de – a lungul interacțiunii cu el eu nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce, imaginați-vă că mă frământau și pe mine aceleași întrebări pe care frământă pe oricine și mi le-am ținut aici. Nu aveam voie să respir nimic din ceea ce gândeam și din ceea ce simțeam blocându-mă total pentru că orice aș fi făcut i-aș fi schimbat comportamentul. Primul moment apare atunci când vom merge, când ne va duce aiurea, dar mie mi-a plăcut asta, împreună cu bunul meu coleg Daniel, către Caracal. Mașina oricum nu mai făcea față nici Dusterul nostru 4×4, era să ne răsturnăm la un moment dat la propriu, intrasem într-o văiugă pe lângă un lac, în apropriere Craiova și mașina a depășit planul acela tangenta și am zis gata aici o mierlim, eram departe de orice așezare umană. El începe să se bâlbâie de la pădurea Comanca, eu aveam deja la mine hărțile topo și tot ceea ce spunea el eu notam pe hartă, stânga dreapta, stânga dreapta și nu ziceam nimic, nu am spus absolut nimic.

Marius Tucă: Când v-a dus atunci ca să vă arate unde a aruncat-o pe Luiza.

Dorin Dumitran: A doua zi…

Marius Tucă: A doua zi, nu prima, da.

Dorin Dumitran: Mai mult decât atât, el nu știa că există obstacole insurmontabile sub forma acelui canal de irigații construit de Ceaușescu care avea de-a lungul său o serie de puncte, cum se numesc… ecluze, nefuncționale și pe care el le invoca că le-ar fi văzut aflându-se pe timpul zilei în fața lor, eu știind că pe timpul zile pe acolo nu trece nici tancul pentru că planurile înclinate, discutasem cu acest extraordinar specialist, m-a ajutat enorm, nici nu realizați în testarea memoriei topografice, nu trecea nici tancul pe acolo pentru că așa erau gândite, irigații și scop de apărare a țării, mai mult decât atât, rămânea uimit în fața acelor ecluze, i-am mai dat drumul de câteva ori din mașină să îl văd cum se mișcă, cum se orientează și îl vedeam total debusolat, în același timp îi puneam la îndoială capacitatea Renault său Megane de a merge pe acolo și el era foarte conștient de lucrul ăsta, vedea că abia face față mașina 4×4, se lasă seara, parcurgem peste 96 de km în 10 ore, fără apă, fără mâncare, nu ne așteptam să mergem atât de mult, consideram că a luat-o pe drumul bătătorit de căruță, printre lanul de porumb, nu, el ne ducea prin porumb tăiat, a rezistat mașina, foarte bună, fac reclamă mascată, nu contează. Și ajunși, deja amurgisem, asta este expresia lui că a amurgit, era loc prin care nu se mai putea trece și i-am spus „ ne întoarcem acasă”, „nu, că nu mă credeți”, nu, ne întoarcem acasă, astea au fost cele două elemente.

Marius Tucă: A fost de bun augur ieșirea asta în decor?

Dorin Dumitran: Da, mașina și problematizarea față în față cu mașina sa Megane, nu avea cum să meargă Renault Megane pe acolo neam și în al doilea rând acele obstacole în care el a rămas, nu mai știa.

Marius Tucă: Bun, v-ați întors la Caracal?

Dorin Dumitran: Ne-am întors la Caracal, timp în care în comportamentul său au început să apară primele semne și anume dintr-o dată devine curios de ceea ce se întâmplă in jurul său și trăiește două sentimente ambivalente, pe de o parte faptul că începea să îi fie scotocită gospodăria și asta îl lovea direct, tot ceea ce construise, atunci când tot ceea ce construiești, ridici, sapi, crești se duce naibii în jurul tău, rupe din tine, iar pe de altă parte faptul că colegii mei roboteau de zi până în seara, până când mai puteau vedea ceva, în acele costume pe care și le schimbau de patru ori pe zi și vedea că… observa că vin cu probe, deci el va trebui să gestioneze aceste două situații, pe de o parte ducerea pe apa sâmbetei a gospodăriei sale și pe de altă parte colegii mei începeau să vină cu probe. Și eu îl observam cum se uită cu foarte mare atenție la ceea ce scrie pe saci atât cât putea, pentru că nu îl lăsam să iasă de acolo, decât să își facă necesitățile, atât, trebuia să stau în permanență lângă el. Și încep să discut cu el despre aceste probe și vede că devenea foarte… nu, era destul de indiferent adică neîngrijorat, nu trăia spaimă prin ceea ce se scotea din curte și nicidecum atunci când s-a săpat, dar a fost bine că s-a făcut asta, șantier arheologic, cel mai îngrijorat era când se duceau în casă colegii mei și începeau să scoată probe din casă și îl vedeam stând în permanență cu el, îl vedeam cum se mișcă, tăceam, ulterior discutam cu el cam ce crezi că ar putea găsi acolo? Păi ce să găsească, că găsesc pe dracu, nu găsesc nimic. Dar abia atunci este momentul în care încep să discut ușor, să înaintez către faptă, iar asta se întâmpla după o lună și jumătate.

Din acel moment în care încep să vină probele, inclusiv acele înscrisuri personale, voi avea material de discuție pe acele înscrisuri personale. Ce este cu căutările dumitale de femei singure, de case abandonate sau femei rămase cu copii, femei văduve, pe unde ai umblat, cutare, cutare și alături de colegii mei vom face schimb de date și informații, astfel încât tot ceea ce el consemna în acel caiet de 48 de file, uitase și de el. Dar erau și gândurile lui intime pe acolo. Sa-au investigat tot ce însemna numere de telefon, persoane trecute acolo, practic atunci ancheta se desfășoară pe ceva foarte, foarte concret. El era conștient de faptul că dacă el nu ne dă ceva, el va trăi acel sentiment de încântare în fața căreia orice anchetator devine extrem de nesigur pentru că în fața unui hoț trebuie să vezi trei lucruri: furie, vinovăție și încântare. Încântare că te-a păcălit furie că a fost descoperit și vinovăție că n-a făcut ce trebuia astfel încât să nu fie prins. Iar întreaga sa atitudine a oscilat între aceste trei componente furie, vinovăție, încântare. Iar primele semne vor apărea atunci când vom avea discuții cu el în cabinetul ăla improvizat în curtea din Caracal, în mașină și în care îi voi da temă pentru acasă, temă de discuție. Cu aerul condiționat pornit pentru că muream altfel, două trei ore, discutam. Doar atunci când dorea el, nu a fost niciun element de forțare, absolut niciodată.

Mă cheamă pe 5 august să îmi arate unde este Luiza, fiindu-i foarte rușine de faptul că toți se purtau foarte frumos cu el.

Marius Tucă: Să-l aduceți cu forța la discuții sau…

Dorin Dumitran: Nu, nu. Totul trebuia să vină din partea lui pentru că învățasem…

Marius Tucă: Bun, erați în mașină, aerul condiționat pornit și…

Dorin Dumitran: Și începeam discuția despre Luiza, despre Alexandra.

Marius Tucă: Era prima dată când vorbeați despre fete?

Dorin Dumitran: Atunci da, da. Cam la o lună, mi-e greu să fixez…

Marius Tucă: Mă rog, cam o lună.

Dorin Dumitran: În care începem și discutăm despre fete, iar în data de 5 august, o să țin minte toată viața chestiunea asta, mă va chema de urgență că are să-mi spună ceva.

Marius Tucă: Dar nu era la o lună 5 august, că era 26 iulie.

Dorin Dumitran: 26 iulie, deci nu o lună, deci mai devreme.

Marius Tucă: Mai puțin, zece zile.

Dorin Dumitran: Mă cheamă pe 5 august să îmi arate unde este Luiza, fiindu-i foarte rușine de faptul că toți se purtau foarte frumos cu el. El nu-și explica, nu-și explica, el probabil…

Marius Tucă: Se aștepta la…

Dorin Dumitran: Bătaie, la abuzuri, să-l lăsăm fără mâncare, fără apă, să-l jucăm în picioare, să-l punem pe macavea.

Marius Tucă: Și atunci v-a spus unde…

Dorin Dumitran: Atunci m-a condus direct…

Marius Tucă: Din prima?

Dorin Dumitran: Din prima, la lizieră, pe drumul cel mai scurt, punct ochit, punct lovit.

Marius Tucă: Aveam în minte celelalte două escapade care n-au dus nicăieri și acum, de data asta ați ajuns într-un sfert de oră, bănuiesc, de acolo de acasă de la el până la liziera…

Dorin Dumitran: Cam așa. Pe drumul cel mai scurt.

Marius Tucă: Oasele cum erau, oasele Luizei?

Dorin Dumitran: Încă un aspect. Pe drum, atunci când ne-a dus spre Corabia, eu și colegul meu i-am administrat niște cuvinte afectogene prin care să-l înmuiem și să se gândească cumva, nu am să vă spun exact conținutul, să se gândească cumva la familiile victimelor…

Marius Tucă: Nu v-am întrebat nimic. Am și eu metodele mele să vă conving să mi le spuneți, dar nu era cazul.

Dorin Dumitran: Și se va simți rușinat. E, acest sentiment…

Marius Tucă: De rușine cred că s-a amplificat…

Dorin Dumitran: S-a amplificat.

Marius Tucă: Și coroborat și cu faptul că anchetatorii se purtau frumos și și toată lumea… nu l-au bătut.

Dorin Dumitran: Foarte frumos toată lumea… De a nu se înțelege altceva, cum au ieșit fel de fel de prostii că am pactizat… la un moment se spunea că numărul meu înmatriculare e identic cu al lui și că avem afaceri cu el, niște aberații, niște absurdități.

Marius Tucă: Totuși suntem la cea mai importantă și serioasă emisiune.

Dorin Dumitran: Corect, corect, așa este. Numai să întreg comportamentul colegilor, pe românește, l-au frăgezit, l-au făcut să se simtă mizerabil, iar această presiune, dacă ar fi venit din exterior, ar fi fost păguboasă. Era trebuia generată și crescută din interior său, astfel încât să ajungă la o mărturisire. Dacă eu v-aș fi indicat dumneavoastră unde să căutați acele oase de la lizieră, cu siguranță că ați fi depășit cu doi metri sau cu patru metri cu mașina. El nu.

Marius Tucă: Știa exact unde.

Dorin Dumitran: Exact. Între timp, culesesem toate datele meteo, toate datele ce țin de recoltare și plantare…

Marius Tucă: Din martie și până atunci.

Dorin Dumitran: Da, din martie până atunci. Foarte, foarte precis, știam și cât de înaltă este rapița…

Marius Tucă: Nici dumneavoastră nu sunteți sănătos dacă e să mă întrebați pe mine, în sensul bun al cuvântului.

Dorin Dumitran: Da, da, da, îi trebuia…

Marius Tucă: Deci v-a dus exact la locul ăla.

Dorin Dumitran: Exact unde s-a oprit mașina, s-a dat jos din mașină și s-a dus în lizieră, dar, brusc, a trăit panică și își cerea scuze față de mine „Nu se poate, aici le-am aruncat”. Am găsit sacii, alături de…

Marius Tucă: Erau mai mulți saci?

Dorin Dumitran: Doi saci negri împinși de vânt și el va trăi atunci cea mai mare panică, l-am văzut că începe să transpire, cald nu era afară, chiar bătea vântul destul de…, la un opt dimineața da, cam opt dimineața și era îngrozit că nu… „Nu, că aici”. Eu tăceam „uitați-vă la mine, nu mă credeți”, eu tăceam. „Că nu mă credeți, nici acum nu mă credeți când vă duc exact în locul ăsta”. Și colegul meu, șeful echipei de cercetare la fața locului, Florian Eniță, cel mai bun criminalist pe care îl are România, m-a strigat „Dorin, le-am găsit”. Grupate, nu cenușă, resturi osoase cu cenușă și așa mai departe. Locul era foarte greu accesibil. Rămâneam cu o întrebare la care nu mi-a răspuns decât foarte târziu pentru că știam că nu este atât de important locul în care omori pe cineva ci locul în care îl duci. Locul în care transporți cadavrul spune mai multe despre autor decât spune locul în care l-ai omorât. El poate fi random sau poate fi, în cazul nostru, locuința sa. Mai mult decât atât, mai apărea un element foarte ciudat din comportament și foarte rar întâlnit în… sau deloc. O unicitate în sensul că aceste rămășițe erau rămășițe cremate, incinerate, erau foarte bine pisate. Acest Dincă este unic prin ceea ce a făcut pentru că ceea ce s-a întâmplat în butoi, el nu s-a limitat la o incinerare a cadavrului…

Marius Tucă: Ci la o pisare.

Dorin Dumitran: La o pisare și la o mestecare, este unic, dar și personalitatea sa este unică. Și găsim acele, ca să revin, găsim acele rămășițe și, în sfârșit, voi avea prilejul să am primul material de discuție concretă. Pentru că mă interesa deplasarea în spațiu și teritoriu, timpul de ardere, modul de ardere.

Marius Tucă: Dar despre Alexandra nu discutaseră până atunci.

Dorin Dumitran: Nu. Eu nici măcar nu am avut un caracter metodic în discuție cu el.

Marius Tucă: Ați lăsat pur și simplu să se întâmple.

Dorin Dumitran: Liber. Pentru că nu suportă, el nu suportă să fie coordonat. Dacă vine din partea lui am o discuție care poate deveni eficientă dar întotdeauna voi trăi cu semn de întrebare, oare ceea ce spune este adevărat? Sau nu. Și vor urma dorințe de ale lui exprimate în a-și scrie declarațiile olograf. Asta se va întâmpla exact în ziua în care echipa de cercetare la fața locului și noi toți ne încetăm activitatea la Caracal și ne mutăm pe București. Și în ziua aceea va scrie opt ore continuu va scrie și în arest la Slatina, unde vom sta până la unu și jumătate dimineața, cu aprobări, cu toate chestiunile astea.

Marius Tucă: Despre cazul Luizei sau despre ambele cazuri.

Dorin Dumitran: Ambele, ambele. Pentru că constatasem la el că se exprimă și este mult mai liniștit și mult mai coerent în scris particularitățile umane sunt deosebit de interesante. Sunt oameni care sunt mai vocali mai buni comunicatori verbal-oral și sunt destul de înglodați și bolovănoși în scris. E, el era tipul de om care a cerut în mod special caiet dictando adică liniat, un caiet studențesc, și astăzi am discutat cu reprezentanții FBI ce înseamnă și ce semnificație are asta pentru că, într-adevăr, acest caiet îți centrează discursul și ți-l face organizat prin însăși organizarea scrisului pe foaie.

Marius Tucă: Faptul că existau.. era dictando, erau linii.

Dorin Dumitran: Ulterior, după aceste declarații, cu tot ceea ce s-a întâmplat…

Marius Tucă: Câte pagini a scris? Multe.

Dorin Dumitran: Unsprezece la Alexandra și douăzeci și trei la Luiza. Da.

Marius Tucă: Pentru că Luiza a fost capturată mult mai mult.

Dorin Dumitran: Da. Adică de data aceasta, modul în care el descrie ceea ce s-a întâmplat corespundea și timpului fizic și timpului subiectiv, psihologic, e foarte important, pentru că dacă primul element suspect dintr-o declarație este următorul, primul element, vă dau doar un simplu exemplu, dacă evenimentul în sine pe axa temporală a durat foarte puțin să zicem cinci minute, actul de ucidere, iar descrierea este foarte largă, asta trebuie să-ți atragă atenția. Dacă evenimentul s-a întins pe durată lungă de timp iar descrierea sa este foarte redusă, asta trebuie să-ți atragă atenția, este ceva în neregulă.

Marius Tucă: Deci atunci exista practic o acoperire a celor povestite în scris cu ceea ce se întâmplase la fața locului în materie de timp

Dorin Dumitran: Exact. Dar totuși așteptam cu aviditate, eram realmente, scuzați expresia licențioasă, eram realmente înnebunit că durau mult expertizele pentru că nu aveam material de lucru decât declarațiile sale, pe care oricum le tăgăduiam și de fiecare dată le evaluam pe baza criteriilor analizei științifice.

Marius Tucă: Când au fost aceste declarații în scris, când au avut loc? După ce v-a dus la lizieră?

Dorin Dumitran: După, da, da.

Marius Tucă: Adică era în august, septembrie?

Cel mai important lucru a fost să-i stabilesc linia de bază a comportamentului. Adică să știu când minte și când spune adevărul

Dorin Dumitran: Da, august, după care vor urma audierile, ne vom muta pe București, așa cum am precizat, și voi asista la audieri pentru a-l observa pe tot parcursul audierilor în prezența avocaților.

Marius Tucă: Bun. Deci a fost această mărturisire în scris.

Dorin Dumitran: ȘI au mai urmat altele, a mai făcut alte declarații și alte declarații date în fața procurorilor DIICOT.

Marius Tucă: Când a povestit despre cele două cazuri, despre cele fete, deci a fost atunci un moment important în tot ce a însemnat ancheta. Cum la fel de important…

Dorin Dumitran: Am avut o bază.

Marius Tucă: Ați avut o bază de plecare. Și la fel de importantă a fost mărturisirea cu conducerea la lizieră pentru a descoperi cei doi saci în care se aflau rămășițele Luizei Melencu.

Dorin Dumitran: Știți ce a fost cel mai important, pentru mine cel puțin, cel mai important lucru a fost să-i stabilesc linia de bază a comportamentului. Adică să știu când minte și când spune adevărul. Unu. Al doilea aspect, să știu când minte important și înconjoară de adevăr și când îmi plasează și îmi ascunde un mic adevăr înconjurat de mai multe minciuni. Deci sunt patru componente. Tot ceea ce a însemnat discuții colaterale, pentru oricine ar însemna o barbologie și o pălăvrăgeală. Prin aceste discuții…

Marius Tucă: Trebuia să fii atent la fiecare discuție pentru că se puteau găsi elemente de adevăr înfășurat în foarte multă minciună.

Dorin Dumitran: Eu trebuia să povestesc un start, și ca să vă dau un exemplu foarte simplu, evident cu îngăduințe din partea dumneavoastră de a nu dezvălui exact propoziția, facem acum un exercițiu. Dumneavoastră trebuie să-mi povestit o întâmplare adevărată prin care ați trecut, drept urmare o veți reactualiza din memorie ne vom întâlni peste o săptămână și va trebui să mă mințiți. Este treaba dumneavoastră cum. Deci, va trebui să îmbrăcați în minciună ceva care s-a întâmplat și a fost reactualizat din memorie în mod real. În acest moment, eu vă stabilesc dumneavoastră baza comportamentului mincinos față de cel adevărat. Și-l voi urmări tot parcursul interacțiunii cu dumneavoastră. v-am dat un simplu exemplu poate nu este cel mai…

Marius Tucă: Deci a fost foarte greu faptul că el nu a avut un comportament mincinos până la un moment dat și dintr-un anumit moment a început să spună numai adevărul.

Dorin Dumitran: Nu.

Marius Tucă: Aici el a fost foarte greu de decriptat și de deschis exact ce spuneați dumneavoastră tocmai pentru că a fost imprevizibil întotdeauna. Dar, odată ce i-ați găsit măsura și i-ați descoperit, să spunem, stimulii și chimia prin care știați când minte și când spune adevărul, probabil că a fost ceva mai ușor.

Dorin Dumitran: Dar nu a rămas așa pentru că observând…

Marius Tucă: S-a schimbat iar.

Dorin Dumitran: Se schimba iarăși și iar trebuia să verific și să reverific ceea ce constatasem anterior norocul meu este că sunt necredincios și am religia asta a incertitudinii. Și lăsăm cu virgulă și spunem dar dacă, dar dacă.

Marius Tucă: Instrumentele se schimbau în permanență, instrumentele cu care îl explorați și încercați să aflați de la el adevărul, pentru că în momentul în care găsiserăți măsurile prin care să dezvăluiți să sesizați adevărul sau minciuna și măsurile astea erau din nou schimbate, erau…

Dorin Dumitran: Exact, dar trebuia să fiu foarte sigur.

Marius Tucă: Și de ce ați spus că noiembrie a fost momentul în care s-a spart? A trecut august, a trecut septembrie, a trecut octombrie, deci au trecut trei luni și ceva până la momentul ăla.

Dorin Dumitran: Unu, se apropia termenul de trimitere în judecată. Doi, nu reușea să facă mai nimic în ceea ce privește reglementarea relațiilor maritale cu soția sa. Trei, aflase, deja, venind pe București de modul în care se vorbește despre familia sa. Indiferent ce ar crede cineva, el s-a supărat pe chestiunea asta și asta este important pentru că el s-a supărat.

Marius Tucă: De unde aflase? De la televiziune?

Dorin Dumitran: De la televiziune, de la hoți, de la…

Marius Tucă: Avea acces?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: De când a avut acces la televiziune?

Dorin Dumitran: Exact nu știu, dar știu că în noiembrie el deja reușește să povestească, că și eu începeam să mă mir, de unde știe? Mai mult decât atât și dacă nu ar fi avut nevoie de televizor la plimbător sau la aer…

Marius Tucă: Vorbea cu deținuți și așa mai departe. Și nu putea fi izolat? Pun și eu o întrebare.

Dorin Dumitran: Trebuie să o faci în termeni legali, n-ai cum să faci așa…

Marius Tucă: Păi în termeni legali, nu putea fi izolat?

Dorin Dumitran: N-avea cum, n-avea cum.

Marius Tucă: Să fie singur într-o celulă, de exemplu.

Dorin Dumitran: Nu avea cum în acele condiții.

Marius Tucă: Ce, nu e acoperit de lege?

Dorin Dumitran: Nu, dar nu avea cum și nu mă pricep la asta.

Marius Tucă: Mă rog, e o chestiune care e de discutat pentru că noi vedem ultimele declarații ale lui care s-au schimbat văzând ce se întâmplă pe televiziuni și, practic, a preluat din mesajele care au fost colportate pe televiziuni legate de că nu a omorât-o el pe Luiza, că nu a violat-o el pe Alexandra, vom discuta și despre asta.

Dorin Dumitran: Se răzbună. Da, dorește să se răzbune și face o greșeală. Își face rău.

Marius Tucă: Deci în noiembrie de ce spuneați că a avut loc momentul în care s-a deschis, s-a spart?

Dorin Dumitran: Rămăsesem la punctul trei… Punctul patru, începeau să vină expertizele care, din punctul meu de vedere sunt fabuloase în modul de compunere, pentru că acolo vorbim de oameni de știință, și încep să discut cu el și să tatonez în măsura în care tot ceea ce declarase până atunci putea fi susținut de probe judiciare pentru că asta trebuie să faci. Nu te uiți în gura lui, dar până la momentul noiembrie, eu îi voi face analiza declarațiilor… eu în fiecare zi am avut carnețel de interacțiune cu el.

Marius Tucă: Ați făcut analiza declarațiilor și ați coroborat acest lucru cu probele găsite la fața locului. Și se potriveau? Pentru că aici a fost o chestie legată de media, aici a fost o întreagă nebunie în media care nu avea probele aflate la fața locului erau foarte puține, legate. Sigur, era una esențială cea a ADN-ului pe care am dezvăluit-o eu, dar nu asta contează faptul că în cenușa, în rămășițele de acolo se afla ADN-ul Alexandrei, și s-au spus atât de multe bazaconii, atât de multe lucruri neadevărate în perioada asta și toate plecau de la faptul că anchetatorii nu fac altceva decât să creadă ce spune Dincă numai că sunteți aici de față și puteți mărturisi că tot ceea ce a declarat Dincă era acoperit prin probele judiciare, probele găsite în acest caz la fața locului, în cazul Gheorghe Dincă.

Dorin Dumitran: Oamenii trebuie să cunoască un lucru fundamental. Rechizitoriul este actul de trimitere în judecată. El poate fi atâta, adică un pachet de hârtie care merge pe masa instanței și asupra căruia instanța se va pronunța dar instanța de judecată, singura în drept să judece, nu se va pronunța pe baza acestei hârtii…

Marius Tucă: Ci pe baza declarației lui Dincă și…

Dorin Dumitran: Și pe baza declarației. Se va baza pe acele mii de file de dosar…

Marius Tucă: Știu.

Dorin Dumitran: Dar nu știu toți.

Marius Tucă: Nu, asta știm din principiu, încercăm să spunem. De exemplu, aseară am făcut o emisiune cu profesorul Butoi și cineva comenta pe Facebook, în momentul în care am pus emisiunea acolo, mare dezamăgire pentru că nu a ieșit… se spune că a ars-o și că polițiștii au stat la aia și nu au văzut fumul… Nu, nu era nimeni la poartă în momentul în care a fost arsă Alexandra, polițiștii, procurorii au venit mult mai târziu, se terminase de mult arderea și Dincă dormea. Și doi, mai era o chestiune, pentru că putem să o luăm exact așa, că nu a văzut nimeni faptul că ar fi ieșit fum în momentul în care se susține… Ba da, sunt foarte multe mărturii la dosar care spun tocmai asta, că în ziua respectivă a ieșit fum. Vă rog să vă continuați ideea, iertați-mă.

Dorin Dumitran: În administrarea acestui probatoriu în care nu am avut absolut nicio contribuție, venirea acestor elemente mi-a dat prilej să transform planul de investigație în plan de interviu psihologic cu el, evaluarea deja i-o făcusem și el era foarte curios de ce este așa cum este, el fiind conștient că are o problemă, iar discuțiile evident că au fost mascate pentru că nu aș face niciodată această greșeală tâmpită, greșeală idioată să-i prezinți probele. El, din partea mea, n-ar fi văzut niciodată așa ceva, în primul rând pentru că nu era datoria mea să fac această chestiune.

Marius Tucă: În filme am văzut că se mai arată unele probe. De ce? Am văzut în unele filme că pentru a sparge criminalul sau ce e, îi spune o probă cheie și așa mai departe, spune, uite, avem asta, trebuie să recunoști.

Dorin Dumitran: De ce n-au făcut asta…

Marius Tucă: Ați fi putut să o faceți, profesional vorbind?

Dorin Dumitran: Da. Da, pentru că eu sunt organ de cercetare al Poliției judiciare, sunt avizat.

Marius Tucă: De ce n-ați făcut-o?

Dorin Dumitran: N-am făcut-o pentru că eu trebuia să am un anumit rol, uite că o spun, să joc un anumit rol lângă el și trebuia să fiu ață. Eu nu putea să îi arunc lui nimic care l-ar fi putut jigni sau în fața căreia să aibă o emoție negativă pentru că dacă l-aș fi îngrijorat, în momentul acela se retrăgea din nou în carapace, iar munca…

Marius Tucă: Se închidea și era foarte greu să-l mai deschideți a doua oară.

Dorin Dumitran: Și începeam din nou… șoarecele cu pisica. Pur și simplu, problematizam împreună cu el și l-am pus la un moment dat să se pună în locul meu. El să fie anchetator și eu să fiu Dincă și să mă încuie cu probe. Și nu i-a convenit. Nu i-a plăcut această ipostază, negândindu-se că de fapt el și-a dat seama… nici nu cred că și-a dat seama nici până acum dacă eu am avut-o strategie, și îi spun acum pentru că probabil va acces și se va uita la noi, eu nu am avut nicio strategie cu el.

Marius Tucă: Ați lăsat lucrurile să curgă.

Dorin Dumitran: Să curgă natural, drept urmare, de aceea sunt foarte sigur…

Marius Tucă: Să vină de la sine.

Dorin Dumitran: Să vină de la sine fără niciun element de forțare. Pentru că altfel, într-adevăr, tot ceea ce a însemnat analiza declarațiilor, ar fi fost destul de improbabil să fie validate științific. Drept urmare, ca să vă răspund la întrebare, în analiza declarațiilor, acolo unde am simțit nevoia prin analiză… este o analiză foarte complexă, e foarte laborioasă, grea, i-a mult timp, noi nu avem tehnologie computerizată, facem cu creionul, facem românește, ușor, ușor, verbe, pronume, nume, verbe de acțiune, emoții negative etc. Date perceptive, auditive, vizuale, olfactive, gustative și așa mai departe. Asta fac cu creionul. Aceste date… acolo unde am simțit că mai trebuie descusut de către procurori, nefiind atribuția mea, am pus indici de validitate relativă, adică mai cercetează aici. Apoi, acolounde identificam expresii suspecte sau dispariții anumitor comportamente care nu mai făceau logica comportamentelor anterioare și a celor posterioare, indicam unde trebuie să fie chestionat, ăsta este rolul meu. Și imaginați-vă că întreaga această activitate să o priviți ca atunci când mergeți la doctor. Vă duceți la doctor și spuneți, doctore, mă doare cutare sau, nu știu, v-ați luxat umărul și doctorul vă spune: trebuie să te trimit la un specialist. La cine? La radiolog. Vă trimite la radiologie. Acest specialist vă va face acele raxe x. După radiolog, acesta va spune, domnule, dumneata ai nevoie conform radiografiei de intervenție chirurgicală. Este ultimul specialist, adică chirurgul care taie. Iar rolul meu în acest dosar a fost acela de radiografie, iar rolul de chirurg…

Continuă în pagina următoare…