Martor în cazul Vișinescu: I-au pus lanțuri la picioare tatălui meu pentru că vorbea cu alți deținuți

Judecătorul Carmen Veronica Găină a reluat, joi, audierile în dosarul fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat Alexandru Vișinescu, primul martor care a dat declarații fiind Mihaela Bărbuș, fiica fostului deținut politic Ioan Bărbuș.

Aceasta a povestit în fața instanței momentul revederii tatălui ei, la eliberarea acestuia din Penitenciarul Râmnicu Sărat, arătând că avea aproximativ 40 de kilograme, urme de lanțuri la glezne și părea vizibil slăbit. Ulterior, din mărturisirile tatălui ei, femeia a aflat că acestuia îi fuseseră puse lanțuri pentru încercarea de a vorbi cu alți deținuți sau pentru proteste.

Mihaela Bărbuș a mai arătat că deținuții de la Râmnicu Sărat îl numeau pe Alexandru Vișinescu „porc de câine” sau „satrap”, din cauza regimului dur pe care îl aplica la nivelul penitenciarului pe care îl conducea.

„Era așa de lipsit de putere încât nu putea ține în mână bocceluța cu care a plecat de acolo, i-a adus-o până la ieșire un angajat. A suferit toată viața de artroză și avea membreme efectiv deformate de la regimul la care a fost supus, de la frig și de la chinurile la care a fost supus. Frigul în care a stat a avut un mare rol în problemele lui de după detenție”, a mai spus fiica lui Ioan Bărbuș.

Procesul continuă la Curtea de Apel București, pentru joi fiind stabilită audierea a zece martori în dosarul lui Alexandru Vișinescu.

Procurorii Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au trimis în judecată pe Alexandru Vișinescu pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Procesul lui Alexandru Vișinescu a început în 24 septembrie 2014.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vișinescu, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate, a arătat Parchetul instanței supreme.

„Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanței.

Principalele categorii de deținuți aflate în penitenciar, așa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vișinescu adresată Consiliului Securității Statului din 1967, erau foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL, foști conducători ai diverselor organizații subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foști conducători ai diverselor secte religioase și alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vișinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea zece ani.

„Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic”, au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificați 138 de deținuți care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vișinescu.

Alexandru Vișinescu s-a născut la Buzău, în 1925, și a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcția de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a deținut poziții în sistemul penitenciar, activând în unitățile Mislea și Jilava, la începutul anilor ’50.

Vișinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 – aprilie 1956. Decizia autorităților de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcția de inspector în cadrul aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 și 1976, a deținut funcții de conducere în cadrul închisorilor Ploiești și Ilfov și a predat la școala de subofițeri de penitenciare.

În prezent, el trăiește într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună.