Mărturia medicului de la Dinamo, ultimele clipe ale lui Ekeng. „Îmi reproșez că nu am început eu resuscitările”
Domnule Bătineanu, ce vă amintiți din momentul în care Ekeng a căzut pe gazon?
L-am văzut căzând. Am intrat direct pe gazon, nu am mai așteptat pe nimeni. Primul lucru care trebuie făcut este eliberarea căilor respiratorii…
Ce simptome avea?
El…clipea. Și avea gura încleștată. În momentul ăla am făcut ce trebuia făcut. L-am întors pe o parte și am încercat să-i eliberez căile respiratorii superioare. Apoi…M-a sunat multă lume. Nu pot să cuantific timpul. Nu știu ce s-a întâmplat în jurul meu. Știu doar că am zis „Ambulanță!”. În momentul ăsta, el respira.
Avea puls…
Da, avea puls. Era puls. Nu pot să spun cât de regulat era, dar i-am simțit pulsul. A venit ambulanța și pentru că spitalul e aproape și acolo se face tot…Pe ambulanță se pot face manevre de resuscitare. În ambulanță am început…(Sare de la o idee la alta) Acolo, începuse să aibă o respirație de alt tip…
Ce înseamnă asta?
Adică, e o respirație stertoroasă. Un fel de horcăit… Am început să-i fac masaj, dar am ajuns imediat (n.red. – la spital). Nu știu…S-a ajuns foarte repede sus. Îl așteptau deja cu manevre de resuscitare. Tot manuală, dar bineînțeles și câteva șocuri. Timp de o oră și jumătate.
Sus ați mai participat la manevre?
Am stat în sală. Acolo erau oameni specializați. Diagnosticul a fost de stop cardiorespirator. Acolo a intrat pe respirație asistată și s-a făcut masaj cardiac. Cred că au participat cinci bărbați la masajul ăsta. Plus defibrilări electrice, plus perfuziile care se fac, cu adrenalină. Cu xilină.