Medic român, ironic la adresa lui Șerban Nicolae: ”Un corupt nu trebuie să stea în igrasie și mizerie, dar bolnavii da”

”În astfel de condiții trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituționalizat, un sărman naiv al votului la pungă, un edentat, un analfabet, un terchea și-un berchea, un tânăr mizantrop student la facultate, un vis cu cai verzi pe pereți, un veșnic doritor de mare, soare etc, eventual pe bani mulți. Acolo să-i ducem pe oricine, mai puțin pe cei care-și trăiesc viața la fentă.

Pentru că dacă-i dau crezare domniei sale, și dacă e să fie dreptate, echitate, demnitate, atunci musai să fie pentru toți.

Dacă-i dau gir, atunci gir să fie și pentru toți care-au murit prematur îndopați cu antibiotice ca ultimă redută în fața jegului și-a bacteriei ce crește numai în rahat.

Și dacă-i dau gir, atunci cuminți să stăm în timp ce diverși lupi stau de vorbă cu noi despre ce-o să mai mâncăm diseară.

Nu-i doresc celulă grea nici unui borfaș, băiat de trupă, combinator de ocazie și întreținut instituțional. Au simpatia, umorul, pastelul vorbelor făcute stâlci și-al banilor băgați prin plasă. Îi doresc doar să facă un pic de muncă. Muncă adevărată. Muncă la frecat podelele într-un spital al patriei. Muncă la curățat veceuri prin școlile neamului. Muncă în cot, la cot, pe coate cu toți cei care, dimineață de dimineață, adună gunoaie de prin pubele prea pline de ciolane roase, de măduve supte, de zgârciuri rămase. Cu alte cuvinte, să-și ducă viața un pic (și) prin viețile noastre.

Ăilalți. Ăia care încă mai muncesc. Încă mai plătesc cinstit, taxă cu taxă. Ăia care nu dorm noaptea de frica somațiilor. Căci încă n-am ajuns să fim vlădică și opincă

Cu deosebit respect pentru zâmbetul fin al domniei sale,
Rămân același,
#medicinromania”.