Mesajul ICR către Ponta: Deja admiteți că prevederile ordonanței prin care Institutul a fost trecut în subordinea Senatului au fost pripite și îndoielnice

Conducerea ICR îi răspunde premierului Victor Ponta la întrebarea „dacă consideră că trebuie să rămână sub președintele României acum sau o să considere că e mai bine la Senat”, remarcând că aceasta arată gândirea guvernării USL și că prim-ministrul deja admite că prevederile OUG 27 au fost pripite.

Președintele Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, și vicepreședinții Mircea Mihăieș și Tania Radu se adresează premierului amintind de întrebarea pe care acesta le-a adresat-o public luni seară într-o conferința de presă a Uniunii Social Liberale (USL): „Aș vrea să-i întreb pe cei de la ICR dacă consideră că trebuie să rămână sub președintele României acum. Sau o să considere că e mai bine la Senat?” – întrebare care „lasă să se ghicească ceva din gândirea care a prezidat la succesiunea de schimbări prin care USL și-a pecetluit guvernarea: fie Ordonanța de Urgență nr. 27/14 iunie 2012 (prin care ICR a fost trecut în subordinea Senatului, n.r.) e respinsă de CCR (Curtea Constituțională a României) și atunci ICR va continua să fie, așa cum a vrut conducerea ICR, sub Președinție, dar atunci se va trezi cu Crin Antonescu ca președinte interimar; fie OUG e acceptată de CCR și atunci ICR trece în subordinea Biroului Permanent al Senatului, iar Institutul va fi controlat tot de USL”.

„La această dilemă inutilă, fără raport cu substanța crizei în care ordonanța de urgență emisă de guvernul Dvs. a aruncat fără nici o justificare Institutul Cultural Român, răspundem după cum urmează: În primul rând, ne dăm seama că deja admiteți că prevederile ordonanței de urgență nr. 27/14 iunie 2012 «privind unele măsuri din domeniul cultural» au fost pripite și chiar îndoielnice”, spune conducerea ICR.

„În al doilea rând, constatăm încă o dată autoritarismul abia mascat al acțiunii Dvs. guvernamentale, în sugestia că ați putea oricând schimba OUG 27 într-o alta, prin care, de la Senat, ICR să treacă la Președinție – la fel de arbitrar într-o situație, ca și în alta”, continuă semnatarii, reamintindu-i lui Ponta, „spre informarea opiniei publice”, că „singurele posibilități de revenire la Legea 356 (de funcționare a ICR, n.r.) nemodificată prin OUG nr. 27/14 iunie 2012 sunt: declararea ordonanței ca neconstituțională de către Curtea Constituțională a României, respingerea ei de către Parlament sau adoptarea unei alte ordonanțe a guvernului, care să o invalideze pe cea în vigoare”.

Răspunsul conducerii ICR se referă și la comentariul pe care premierul l-a făcut după ce a adresat această întrebare: „De aia e bine niciodată să nu crezi că dacă te legi de un Traian Băsescu nemuritor vei rămâne pe viață”, cei trei semnatari precizând că niciunul nu dorește un nou mandat la conducerea ICR, „indiferent cine ocupă funcția de președinte al României”.

Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieș și Tania Radu își reafirmă de asemenea „poziția de principiu”, potrivit căreia „așezarea Institutului Cultural Român sub autoritatea simbolică a Președintelui României (așa cum prevedea Legea 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român), este preferabilă trecerii sale în subordinea, inevitabil politică, a Biroului Permanent al Senatului”.

Conducerea ICR argumentează referindu-se la experiența audierilor sale în Comisia de cultură a Senatului, unde „atmosfera era dominată de un naționalism înverșunat și obtuz” și toate discuțiile erau politizate, și prin faptul că președintele, spre deosebire de un senator, trebuie să fie neutru din punct de vedere politic și ar avea mai mult de pierdut în ochii opiniei publice, decât de câștigat dacă ar interveni discreționar în programele ICR.

„În plus, chezașul independenței politicilor culturale ale Institutului este președintele ICR însuși: de integritatea sa atârnă, în ultimă instanță, respingerea ingerințelor de orice fel. Putem asigura opinia publică – și pe Dvs., Domnule Prim-Ministru – că președintele Traian Băsescu nu a intervenit niciodată, sub nici o formă, în activitățile Institutului, iar actuala conducere a Institutului nu s-a abătut nici o clipă de la cea mai strictă neutralitate instituțională”, mai spune conducerea ICR.

Cei trei semnatari mai spun că reacția de respingere de către conducerea ICR a OUG nr. 27/ 2012 a fost declanșată de preambulul actului normativ în care se vorbește despre „sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți, vremelnic, în alte state”, ceea ce implică o modificare radicală a misiunii ICR, atrăgând de partea Institutului așa cum funcționează în prezent un număr impresionant de organizații și personalități culturale din toată lumea.

„În același timp, protestăm cu vehemență împotriva minciunii proferate, cu toată autoritatea funcției pe care o ocupă, de copreședintele USL și ministrul Dvs., dl Daniel Chițoiu, ministru al economiei, care a reluat dezinformarea potrivit căreia bursierii ICR ar fi antrenați, în cadrul programului de formare a tinerilor traducători, ca agenți de influență (cităm: «vectorii de imagine plătiți din bani publici prin ICR sau alte instituții ale statului care în loc să-și facă treaba pentru serviciul pentru care au fost trimiși afară ei, în schimb, au denigrat România»)”, mai spun semnatarii.

„Înainte de a fi o minciună și o afirmație iresponsabilă, este o jignire adusă tuturor celor care și-au ales limba și cultura română ca obiect de admirație și de inspirație. Acești oameni își văd acum răsplătită pasiunea pentru România cu o calomnie de cea mai joasă extracție”, încheie conducerea ICR.

Curtea Constituțională a amânat pentru 31 iulie luarea unei decizii în legătură cu sesizarea de neconstituționalitate a OUG prin care ICR trece de la Președinție la Senat, neîntrunindu-se majoritatea necesară. Curtea Constituțională trebuia să ia în discuție în 5 iulie legalitatea OUG 27/2012, însă și atunci dezbaterea a fost amânată, pentru 10 iulie.

Pe 3 iulie, Gheorghe Iancu, care a sesizat CC în acest caz, a fost revocat din funcția de Avocat al Poporului. Funcția a fost preluată interimar de către Valer Dorneanu.

Guvernul a adoptat pe 13 iunie Ordonanța de Urgență 27/ 2012, prin care ICR trece de sub autoritatea președintelui în subordinea Senatului, care, în termen de maximum 15 zile, numește atât conducerea operativă a institutului, cât și membrii Consiliului de conducere. Conducerea operativă a institutului va fi asigurată de un președinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreședinți, numiți și revocați în/din funcție de plenul Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, la propunerea Biroului Permanent al Senatului. Mandatul vicepreședinților va fi de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii.

Conducerea operativă a ICR era asigurată de Horia Roman Patapievici – președinte – și Tania Radu și Mircea Mihăieș – vicepreședinți, însă Camera Deputaților a eliminat cele două funcții de vicepreședinte, prevăzute din 2011 în Legea de funcționare a institutului.

Premierul Victor Ponta a spus despre ICR că era o instituție „mult prea politizată” și a acuzat „o lipsă de transparență totală” în cheltuirea fondurilor publice la nivelul institutului. „Nimeni din această țară nu mă va convinge că este mai democratic să lași o instituție cu bani publici să fie condusă de un singur om decât să fie controlată de o instituție cum este Senatul, unde sunt toate forțele politice”, a spus Ponta.

El a mai susținut că liderii grupurilor parlamentare PSD-PNL nu intenționează să îl schimbe pe Horia-Roman Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, ci să asigure transparență în cheltuirea banilor publici, iar „agitația” creată pe această temă relevă că cineva are ceva de ascuns.

Pe de altă parte, mii de artiști, oameni de cultură, dar și de afaceri, jurnaliști, organizații artistice, colaboratori și publicul ICR din țară și din străinătate au făcut apeluri ca Guvernul să revoce această ordonanță, considerând-o un act de politizare a ICR și susținând falsitatea acuzațiilor de lipsă a transparenței și politizare de care ar fi dat dovadă instituția. Nu au lipsit manifestările în stradă, cea mai amplă – „Mișcarea papioanelor” – având loc în 18 iunie la sediul ICR, cu participarea câtorva sute de oameni.