În afară de opera istorică, Mihnea Berindei este cunoscut pentru rolul său eficient de mobilizare a presei și opiniei publice occidentale în susținerea disidenței din Europa Centrală și de Est și în special, din România.
Între 1977 și 1989, Mihnea Berindei a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu. După căderea regimurilor comuniste, Mihnea Berindei s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republica Moldova.
Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mișcării Goma, potrivit Agerpres. Mihnea Berindei a participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (afiliată la Fédération Internationale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt și în ultimii ani vicepreședinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma și al altor militanți ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentării.
„Îl cunosc pe Mihnea din 1985, am fost implicați în numeroase activități anti-totalitariste. El era sufletul exilului democratic de la Paris, în strânsă legătură cu cercurile disidente din Uniunea Sovietică și din Europa de Est. (…) A organizat campanii de solidaritate cu Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Mihai Botez, Radu Filipescu, Dorin Tudoran și alți disidenți. A venit la București imediat după căderea regimului Ceaușescu și a participat la crearea Grupului pentru Dialog Social și a săptămânalului său, 22″, scrie prietenul acestuia, politologul Vladimir Tismăneanu, pe Facebook.