Moment decisiv în vața lui Sergiu Nicolaescu: „Mamă, eu fug din țară!”
Sergiu Nicolaescu a acordat, în luna iulie a anului 2012, un interviu revistei Playboy în care a vorbit despre prima sa plecare în străinătate, dar și despre planurile pe care și le făcuse de a se stabili în afara granițelor.
În interviul acordat Playboy, regizorul povestea că prima ieșire peste graniță a avut-o târziu, pe la 33-34 de ani, atunci când un film de-al lui, scurtmetrajul „Memoria trandafirului”, a ajuns la Cannes. Ca să poate părăsi România, Nicolaescu a primit acordul ministrului Culturii din acea vreme, Constanța Crăciun. Deși avea „un dosar prost”, după cum singur povestește, regizorul a primit biletul de avion și pașaportul chiar de la șefa de la Cultură: ” Americanii au spus „cumpărăm acest film, dar să vină regizorul, să-l vedem.” A dat telefon de acolo cineva și m-a chemat ministrul, Constanța Crăciun: „De ce ai dosarul prost?”, „Doamnă, tatăl meu a fost burghez. Pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat, a făcut Canalul. Asta e.” A deschis sertarul și mi-a dat biletul de avion și pașaportul. I-am mulțumit și am plecat”.
Prima plecare în străinătate a coincis și cu dorința de a se stabili în afara granițelor, povestește regizorul în interviu. „Mama avea o soră în Germania pe care n-o declarasem nicăieri”. Cu toate astea, s-a răzgândit și a revenit în țară. Nu cu mâna goală, ci cu un frigider pe care-l cumpărarse de la Galeriile Lafayette.
„După ce mi-am luat biletul și pașaportul m-am dus la mama și i-am zis „Mamă, eu plec. Fug!”. Mama avea o soră în Germania pe care n-o declarasem nicăieri. Iar mama mi-a zis „Băiatule, du-te! Și dacă ți-o fi ție bine, poate ne scoți și pe noi…” Și m-am dus. I-am cunoscut pe americanii aceia, erau de la Columbia Pictures. Mi-au propus un contract întâi pe trei ani și apoi pe șapte ani. Pe trei ani cu un film – „Visul unei nopți de vară”, un Shakespeare. Pe șapte ani cu trei filme. Dar apoi au venit la mine doi tipi – un francez și un neamț – români ca origine, evrei din România, care mi-au oferit să rămân în Europa și să lucrez pentru ei. Când mi-au dat primii bani, m-am dus, am cumpărat un frigider, de la Galeriile Lafayette, și l-am trimis cu avionul în România. Și atunci mama a înțeles că mă întorc acasă”.
Citește mai multe din interviul cu Sergiu Nicolaescu pe www.playboy.ro.