„Nu pot să cred ca un întreg sistem judiciar a fost atâat de naiv încât să fie deturnat de un protocol, la fel cum nu pot să cred ca sistemul a fost atat de perfect încât nicio cercetare judecătorească nu a fost afectată de efectele protocolului”, spune Mihnea Stoica, despre protocolul PÎCCJ-SRI.
Redăm, mai jos, interviul integral cu Mihnea Stoica, realizat de Mihai Betelie:
Monitorul Justiției: Pentru început, te-aș întreba, de ce îți dorești un mandat de decan în cadrul Baroului București?
Mihnea Stoica: Candidez la funcția de decan fiindcă numai așa pot implementa ideile în care cred. Am încercat să o fac din funcția de prodecan dar implemetarea lor presupunea că decanul în exercițiu sau consiliul să și le însușească sau să le confirme cumva. Or, eu și cu Ion Dragne avem idei de-a dreptul antagonice în multe privințe – asistență judiciară, adoptarea onorariilor minimale, taxarea sesizărilor împotriva avocaților s.a.m.d. Cel mai important însă, vreau să asigur altă reprezentare baroului, care a cam dispărut din media și din conștiința publică. Colegii mei merită o reprezentare efectivă și sunt nemulțumiți profund de diluarea imaginii baroului, implicit a avocatului. Or, eu propun colegilor mei o reprezentare vizibilă, asigurată direct de decan sau prin delegare. Adunarea generală va decide dacă păstrăm politică conservatoare curentă sau dacă a venit momentul să o schimbăm.
Monitorul Justiției: Ce a făcut prodecanul Mihnea Stoica pentru colegii săi în cei 4 ani de mandat? Și la voi e că în politică, promisiuni electorale neonorate, sau chiar se întâmplă să faceți ce ați promis?
Mihnea Stoica: Nu mă bucură asocierea cu politicienii și, cu atât mai puțin cu promisiunile neonorate. Eu cred că m-am ținut de cuvânt încă de prima dată când am fost ales. Am promis că îmi public veniturile, le-am publicat. Am promis că strâng și promovez inițiativele colegilor, am făcut-o. Am promis că invit colegii să își susțînă inițiativele, i-am chemat. Separat de promisiuni, chiar m-am implicat că prodecan în coordonarea asistenței judiciare. Vreme de trei ani, am fost acolo la fiecare două trei zile și oricând era nevoie. Am fost confruntat cu tot spectrul de situații până când decanul a revocat delegarea mea, iar proiectele pe care le initiasem au fost „reformate”.
Astfel, am conceput delegația electronică în spiritul comunicării sale via e-mail avocatului și organului judiciar. Referatul se autocompleta, iar organul îl confirmă sau menționa olograf modificările efecutate, un exemplar rămânând la organul judiciar și celălalt fiind eliberat pe loc avocatului. Esențial era că baroul controla starea delegației, astfel încât atunci când în cauza participa un avocat ales, simplă comunicare a unei poze a împuternicirii acestuia ar fi determniat încetarea valabilității delegației în interfață care putea fi accesată pe calea codurilor QR sau EAN. După ce decanul a revocat delegarea mea că și coordonator al asistenței judiciare, delegația a devenit albastră.