Monitorul Justiției, după raportul IJ: Multe interceptări, puține dosare. Care a fost eficiența infomațiilor primite de la SRI

În cursul controlului derulat de Inspecția Judiciară s-a constatat că protocolul a fost transmis în cursul lunii martie 2009 către toate unitățile de parchet din țară. Deși nu au fost identificate dovezi ale aducerii la cunostința procurorilor a dispozițiilor protocolului, acesta a fost invocat în cea mai mare parte a corespondenței purtate între SRI și parchete intre anii 2009-2016.

Consultanții juridici chestionați de Monitorul Justiției precizează că în urma controlului, Inspecția Judiciară a stabilit că, prin aplicarea unor prevederi ale protocolului s-a instituit, în fapt, o relație de subordonare a parchetului față de SRI, deși conform art. 56 alin. (1) din Codul de Procedură Penala, rolul primordial în cadrul urmăririi penale îl are procurorul, care conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale.

De asemenea, Inspecția Judiciară a mai observat că introducerea sintagmei „altor infractiuni grave” în cuprinsul Art. 2 din Protocol a condus la asimilarea nejustificată a infracțiunilor care aduc atingere siguranței naționale cu o întreagă suită de alte infracțiuni, precum evaziunea fiscală, corupția și abuzul în serviciu.

Juriștii spun că în acest fel efectele care au decurs au fost următoarele:

– lăsarea la latitudinea unui serviciu de informații și a procurorilor aplicarea măsurilor procedurale destinate infracțiunilor care aduc atingere siguranței naționale;
– punerea sub semnul egalității a procurorului cu lucrătorii unui serviciu de informații prin constituirea de echipe operative comune, care au actionat în baza unor planuri comune în vederea documentarii și probării faptelor prevăzute la art. 2 din Protocol;
– extinderea competenței de sesizare din oficiu a SRI și asupra altor infracțiuni decât cele care aduc atingere siguranței nationale.

Având în vedere rezultatul controlului, Inspecția Judiciară a concluzionat că aplicarea protocolului a condus la administrarea unor probatorii, a căror legalitate poate fi pusă sub semnul întrebării de instanțele de judecată. Prin atribuirea Direcției Generale pentru Apărarea Constituției (UM 0127) din cadrul SRI a calității de unic beneficiar secundar al informației, DNA-Structura Centrală a declinat, în fapt, calitatea de unic beneficiar al informațiilor, care ar fi trebuit să fie doar a procurorului de caz, în favoarea unui serviciu de informații cu depășirea chiar a scopului declarat de realizarea unor măsuri de supraveghere tehnică în dosare penale.

Astfel, având în vedere aparența de legalitate a protocolului, precum și prevederile art. 64 din Legea 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (potrivit cărora dispozițiile procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine), Inspecția Judiciară a apreciat ca au fost create premisele încălcării independenței autorității judecătorești, mai spun consultanții judciiari contactați de Monitorul Justiției.

Verificările la DNA

La DNA – Structura Centrală s-a constatat existența și a altor dosare vizate de control, altele decât cele menționate în relațiile transmise Inspecției Judiciare, respectiv dosare în care s-a lucrat cu SRI și evidențiate în registrul menținut la cabinetul procurorului șef al DNA (Laura Codruța Kovesi)

Din studierea registrelor a rezultat că:

– la DNA – Structura Centrală au fost intrumentate mai multe dosare în care s-a solicitat sprijinul SRI, altele decât cele în care sesizarea din oficiu a avut la bază informări transmise de SRI. Deci, chiar dacă un anumit dosar nu se formase în urma sesizări primite de la SRI, DNA – Structura Centrală solicita sprijinul SRI în efectuarea urmăririi penale.

– În timpul controlului la DNA – Structura Centrală, au fost efectuate și verificări directe ale documentelor clasificate aflate la Serviciul de informații clasificate și de centralizare a datelor privind corupția („SICCDC”). S-a constatat că aceste documente erau înregistrate în ordinea cronologică a primirii și, în majoritatea cazurilor, fără înscrierea mențiunilor necesare pentru identificarea dosarelor penale.

De aceea, inspectorii s-au aflat în imposibilitate de realizare completă a obiectivelor controlului. Inspectorii au revenit la aceeași unitate de parchet, în perioada 3-7decembrie 2018, după ce, în prealabil, acordaseră un termen rezonabil pentru ordonarea și prezentarea documentelor clasificate vizate.

Conform Raportului nr. 3923/IJ/996/DIP/2018 al Inspecției Judiciare, situația prezentată anterior se datoreaza managementului defectuos al SICCDC. Serviciul a fost condus de procurorul Violeta Sechely începând cu anul 2002 și pană în anul 2018, cu scurte perioade de întrerupere, inclusiv printr-o delegare.

Din data de 12 octombrie 2018, funcția de procuror sef al SICCDC a fost preluată de procurorul Horațiu Baias. Acesta a susținut, în cuprinsul unei note de relații, că nu a fost posibila identificarea tuturor documentelor clasificate corespondente dosarelor penale, datorită modului de arhivare pe care l-a constatat ulterior preluării conducerii serviciului.

Din aceasta, se pot trage următoarele concluzii:
– din moment nu a fost posibilă identificarea tuturor documentelor clasificate corespondente dosarelor penale, există posibilitatea ca documentele respective să se fi pierdut (intenționat sau nu);
– din moment ce, în registrul SICCDC, nu există mențiunile necesare pentru identificarea dosarelor penale, există posibilitatea ca documentele clasificate aflate la Serviciul de informații clasificate și de centralizare a datelor privind corupția al DNA nici măcar să nu fi vizat anumite dosare penale.

O situație de excepție a fast constatată la DNA – Structura Teritorială Ploiești, unde înregistrarea în registrele de documente clasificate a fost realizata chiar de procurorul șef al Serviciului Teritorial Ploiești, Lucian Onea. În aceste împrejurări, Inspecția Judiciară a constata că grefierul desemnat să manipuleze informațiile clasificate a întâmpinat greutăți în identificarea documentelor solicitate de inspectori.

Multe interceptări, puține dosare. Care a fost eficiența infomațiilor primite de la SRI

Din situațiile transmise de parchete cu privire la sesizările din oficiu ale procurorilor ca urmare a informațiilor primite de la SRI și care au constituit actul de sesizare în dosarele penale, Inspecția Judiciară a constatat următoarele:

a) numărul dosarelor constituite ca urmare a informațiilor transmise de SRI a crescut exponențial ulterior anului 2009, an în care a fost încheiat protocolul;
b) numărul dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată este redus în comparație cu cel al soluțiilor de netrimitere în judecată, ceea ce denotă o eficiență scazută a informațiilor și a valorificării acestora.

Spre exemplu, în ceea ce privește activitatea DNA, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 113 de dosare ca urmare a informațiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 1014 de dosare (de aproape 10 ori mai multe dosare).
Dintre cele 1014 dosare, 110 au fost trimise în judecată, 158 erau în continuare în lucru, ceea ce înseamnă că pentru restul (746 de dosare) au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată (neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasare, după caz).

Foarte interesantă este însă comparația cu numărul informațiilor primite de la SRI și care au constituit actul de sesizare în dosarele penale instrumentate de DIICOT.
În total, cu referire la DIICOT, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 62 de dosare ca urmare a informațiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 198 de dosare (de aproximativ 3 ori mai multe dosare).

Dintre cele 198 dosare, 33 au fost trimise în judecată, 32 erau în continuare în lucru, ceea ce înseamnă că pentru restul (133 de dosare) au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată.
Potrivit Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informatii, SRI este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componenta a sistemului național de apărare. De asemenea, SRI organizează și execută activități pentru culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării oricaror acțiuni care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale a României.

În mod normal, ar fi trebuit să ne așteptăm ca informările SRI să fie emise, în mod covârșitor, către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu către Direcția Națională Anticorupție, spun juriștii.

Însă, din moment ce sesizările către DNA (1014) au fost în mod evident mult mai numeroase decât cele transmise către DIICOT (198), se observă că activitatea SRI a fost concentrată spre urmărirea funcționarilor/demnitarilor români, aceștia fiind cei suspectați de fapte de corupție.

Citește continuarea pe Monitoruljustitiei.ro…