Motivare CCR: Faptele de corupție nu pot fi calificate drept amenințare la adresa securității

„Spre exemplu, săvârșirea unor infracțiuni, cum ar fi cele contra persoanei nu vor putea fi calificate drept o amenințare la adresa securității naționale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă dreptului fundamental la viață sau dreptului fundamental la integritate fizică și psihică al unei persoane. Totodată, săvârșirea unor infracțiuni determinate, precum cele de corupție, sau cele contra patrimoniului nu vor putea fi calificate drept o amenințare la adresa securității naționale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentaleale cetățenilor români.
Aceasta deoarece, deși unele infracțiuni sunt de natură să aducă atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentale fiind în interesul general sancționarea acestor fapte, acestea nu au amploarea necesară calificării lor ca amenințări la adresa securității naționale”, se arată în motivarea CCR, privind declararea unui articol din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României ca fiind neconstituțional.

Mai exact, era vorba despre excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 3 litera f) din actul normativ, potrivit căruia constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României „subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale”.

Potrivit unor surse, Serviciul Român de Informații emitea mandate de interceptare pe siguranță națională în baza acestui articol, iar decizia CCR ar urma să restrângă numărul de mandate de interceptare.

„Pe de altă parte, săvârșirea de fapte îndreptate împotriva unui grup, spre exemplu săvârșirea infracțiunilor de genocid sau infracțiunilor contra umanității, se pot constitui în amenințări la adresa securității naționale. Din cele anterior menționate, Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să realizeze o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, cu consecința incidenței mijloacelor de drept penal și procesual penal, pe de o parte, și acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități/comunități (de rasă, origine etnică, religie etc.), care, prin numărul de indivizi care îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte față de acest conținut al art.3 din Legea nr.51/1991,sintagma „orice alte acțiuni care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” din art.3 lit.f) se impunea a fi analizată de instanța de contencios constituțional,coroborat cu ansamblul reglementării din cuprinsul art.3 din Legea nr.51/1991, în care sunt menționate toate acțiunile care constituie amenințări la adresa securității naționale a României, așa încât nu se poate susține argumentat că sintagma nu este clară, previzibilă și nici că textul ar avea o sferă nedeterminată de aplicabilitate,atât timp cât legea detaliază aceste tipuri de acțiuni”, se mai arată în motivarea deciziei din 28 februarie.

Victoria Stoiciu, reprezentant Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) în România, spunea la finalul anului 2016 că, din datele puse la dispoziție, se arată că în 2015 au fost date în România de 16 ori mai multe mandate de interceptare pe siguranța națională decât în America.

Multe dintre aceste mandate au fost puse în practică în baza protocolului SRI- Parchetul General (structurile din subordine, inclusiv DNA) au fost obținute în baza acestor prevederi.

CCR a analizat, în 28 februarie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor 3, 10, 11 și 13 din Legea 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea 255/2013, precum și a dispozițiilor articolului 13 din același act normativ, în forma în vigoare, după ce omul de afaceri orădean, Beniamin Rus, a sesizat Curtea.