Motivare CCR privind noua lege a pensiilor: Conține prevederi neclare despre obligația de plată a contribuabililor / Modificările anunțate de ministrul Muncii

Curtea a examinat obiecția de neconstituționalitate formulată de 83 de deputați prin care a analizat art.25 alin.(1), potrivit căruia „contribuabilii la sistemul public de pensii sunt cei care datorează și plătesc, după caz, contribuția de asigurări sociale, conform Codului fiscal”.

„Examinând criticile de neconstituționalitate formulate în privința art.25 alin.(1) din lege, Curtea constată că pot fi contribuabili la sistemul public de pensii atât persoanele fizice, cât și cele juridice, având în vedere că, potrivit art.3 lit.c) din lege, contribuabilul se definește ca «persoana fizică sau juridică ce plătește contribuții de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi». Prin urmare, noțiunile «plătește» sau «plătesc» se referă la obligația de plată în sensul că această contribuție poartă asupra patrimoniului acelor persoane, și nu în sens de efectuare a plății, ca operațiune tehnică. Potrivit art.146 alin.(1) din Codul fiscal, «Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor»”, conform motivării CCR, publicată luni pe site-ul instituției.

Judecătorii CCR au constatat că „a datora și a plăti, pe de o parte, iar a calcula și a reține la sursă, pe de altă parte, sunt noțiuni diferite” iar obligația de a efectua plata în contul bugetului asigurărilor sociale de stat, revine angajatorului.

HOROSCOP Succes profesional pentru aceste 4 ZODII, în primele 6 luni ale anului 2025. Vor fi recompense și oportunități

07:27

ACTUALITATE 23 DECEMBRIE, calendarul zilei: Moare Mihail Kalașnikov/ Este conceput primul tranzistor/ Prima călătorie în jurul Pământului a unei nave românești

07:15

„Totuși, deși intenția legiuitorului poate fi înțeleasă, limbajul folosit în legea supusă controlului de constituționalitate este unul impropriu, în sensul că noțiunea de «plătește» este folosită atât în privința subiectului de drept din venitul căruia se prelevează contribuția [art.3 lit.c), art.25 alin.(1)], cât și în privința subiectului de drept care reține și virează contribuția [art.3 lit.a), art.35 alin.(1)]. Prin urmare, având în vedere domeniul atât de sensibil, cel al pensiilor publice, legiuitorul trebuie să dea dovadă de o rigoare mai mare și să folosească termeni cu un contur juridic bine stabilit; acesta trebuie să facă distincția între subiectul de drept titular al obligației de plată a contribuției și subiectul de drept care efectuează plata propriuzisă. De aceea, termenii nu trebuie folosiți amalgamat, ci distinct, pentru că fiecăruia i se atașează un anumit conținut juridic. Prin urmare, fiecare operațiune juridică trebuie determinată prin termeni și noțiuni distincte, pentru a nu exista o suprapunere între sferele lor de cuprindere”, potrivit documentului.

Curtea mai apreciază că textul legii se referă la un număr „foarte mare” de persoane fizice și juridice și astfel trebuie „să se caracterizeze prin rigoare și acuratețe”.

„Numărul destinatarilor legii este foarte mare, privind pe fiecare angajat și angajatorul acestuia, iar calitatea destinatarilor legii variază, astfel încât și gradul lor de înțelegere a prevederilor acesteia este diferit. Astfel, dacă pentru un angajator aspectele criticate nu relevă nicio dificultate, alți angajatori vor avea dificultăți de interpretare și, în măsura în care nu vor recurge la consultanță de specialitate, ar putea aplica norma în mod greșit. Având în vedere că textul criticat se adresează unui număr foarte mare de persoane fizice și juridice, trebuie să se caracterizeze prin rigoare și acuratețe. Or, norma, astfel cum este redactată, are un caracter interpretabil prin prisma calității destinatarilor săi și are potențial ridicat de a crea o tulburare însemnată a întregului mecanism al încasării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale. Astfel, legiuitorul trebuie să clarifice aceste aspecte confuze din punct de vedere terminologic încă înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru a se evita caracterul echivoc al legii; se impune, astfel, exigența ca legiferarea să fie realizată într-un mod care să imprime un plus de claritate, precizie și previzibilitate a textului”, potrivit sursei citate.

De asemenea, judecătorii Curții au constatat și neconstituționalitatea prevederilor din art.63 lit.b): „Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: b) au realizat, la data solicitării pensiei de invaliditate, stagiul minim de cotizare de 15 ani”.

Magistrații CCR au făcut referire la o decizie anterioară care constata că „pierderea totală sau cel puțin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste și a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică”.

CCR argumentează că legiuitorul trebuie să impună condiții care „să vizeze strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât, indiferent de vârsta asiguratului, acesta să poată beneficia de o pensie de invaliditate potrivit contribuției realizate, în acest fel, pensia de invaliditate își păstrează natura juridică a unei prestații de asigurări sociale, nefiind transformată într-una socială”.

Prin aceeași decizie, Curtea a decis că „legiuitorul nu poate impune condiții nerezonabile pentru persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca în privința acordării pensiei de invaliditate”.

„Condiționând acordarea pensiei de invaliditate de împlinirea unei anumite vârste, dublată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare, legiuitorul a încălcat această condiție de rezonabilitate și a afectat în mod direct dreptul la pensie al persoanelor prevăzute la art.68 alin.(1) lit.c) din Legea nr.263/2010″, conform judecătorilor Curții.

Astfel, luând în considerare decizia anterioară a CCR, în privința pensiei contributive de invaliditate „nu se justifică existența unui stagiu de cotizare sau a unei vârste standard de pensionare în lipsa unui sistem eficient și coerent de compensații sociale de stat, care să garanteze un nivel de trai decent”.

Ministrul Muncii anunță că va reformula trei alineate din Legea Pensiilor, după motivarea CCR