Motivarea instanței. De ce a fost condamnat Adrian Năstase la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Zambaccian

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justitie sustin în motivarea sentinței prin care l-au condamnat pe Adrian Năstase la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Zambaccian că fostul premier este vinovat de șantaj. Judecătorii susțin că procurorii au dovedit fără dubii că Năstase l-a șantajat și amenințat pe Ioan Pâun, fost consul al României în China. În schimb judecătorii susțin că în dosarul Zambaccian nu a fost dovedită infracțiunea de luare de mită pentru Adrian Năstase invocată de procurorii DNA.

În acest dosar urmează să fie judecat în recurs de un complet de cinci judecători.

Sențința Curții Supreme a fost dată pe 3 martie de un complet  format din judecătorii: Ana Hermina Iancu   – Președinte, Alixandri Vasile și Săndel Lucian Macavei.  Magistrații au reținut în motivare că pentru Adrian Năstase este suficientă o condamnare de 3 ani cu suspendare.
În același dosar Irina Jianu a fost condamantă la 3 ani de închisoare cu executare și interzicerea unor drepturi pe o periodă de doi ani.
Dana Năstase, soția fostului premier a fost condamnată și ea la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false.

POLITICĂ Avocatul propus ca ministru al Justiției și-a prezentat programul de guvernare lângă un fost condamnat în trei dosare penale

15:06

ACTUALITATE Cu cât se vinde hectarul de pământ în România. În ce zone se află cel mai ieftin și cel mai scump teren arabil

15:03

DESCARCĂ MAI AICI TEXTUL INTEGRAL AL MOTIVĂRII

În motivarea condamnării lui Adrian Năstase la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj instanța a reținut următoarele aspecte:Distinct de cele prezentate, Înalta Curte reține că trimiterea în judecată a  inculpatului ADRIAN NĂSTASE a avut loc  și pentru infracțiunea de șantaj  prevăzută de art.13/1 din Legea nr.78/2000.

•  În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului Adrian Năstase că pentru a  ascunde fapta de corupție săvârșită în exercitarea funcției de prim ministru al României, în anul 2006, după declanșarea anchetei penale și în timp ce deținea  calitatea de deputat în Parlamentul României, a transmis consilierului Păun Ioan amenințări, constând în darea în vileag a unor fapte imaginare  –  și anume, că acesta lucrează sub acoperire pentru anumite instituții ale statului, pentru a-l  determina să-și retracteze declarațiile date în cauză și să nu predea organelor de urmărire  penală documentele doveditoare în posesia cărora se afla cu privire la achiziționarea și importul bunurilor din Republica Populară Chineză.

• Pe baza probelor administrate în  cursul urmăririi penale  și în etapa  cercetării judecătorești,  cu referire la declarațiile martorului Crețu Octavian coroborate cu declarațiile părții vătămate Păun Ioan și recunoașterea parțială a inculpatului Adrian Năstase, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acuzația formulată prin rechizitoriu este dovedită în cauză  și că aceasta constituie  infracțiunea de șantaj prevăzută de art.13/1 din Legea nr.78/2000, având în vedere  calitatea specială deținută de inculpat la momentul comiterii faptei.

• În contextul celor arătate, Înalta Curte concluzionează că acțiunile săvârșite  de  inculpatul Adrian Năstase au fost de natură să producă o stare de puternică  temere părții vătămate, aceasta având reprezentarea că prin dezvăluirea publică a afirmațiilor compromițătoare cu care era amenințat se va pune capăt definitiv carierei sale diplomatice.

• Pentru inculpatul Adrian Năstase, împrejurările menționate  în cadrul expunerii vizând elementele circumstanțiale ale infracțiunii de șantaj, cu referire expresă la gradul de afectare și impactul concret cauzat asupra părții vătămate prin amenințarea cu dezvăluirea publică a pretinsei sale calități de ofițer sub acoperire în serviciile speciale, în contextul unui scandal public deja declanșat și în care era implicată  și partea vătămată pentru propria contribuție avută la efectuarea importurilor, constituie elemente ce reduc semnificativ gravitatea faptei în sine și impune recunoașterea lor ca circumstanțe atenuante judiciare în sensul art.74 alin.2  Cod penal.

• Ca urmare, reținând și toate celelalte elemente cu relevanță în evaluarea  periculozității sociale a inculpatului, astfel cum au fost mai sus menționate, Înalta  Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilită cu observarea  dispozițiilor art.76 lit.b) Cod penal, este suficientă să asigure scopul și funcțiile  sancțiunii penale.

• Totodată, aceleași elemente constituie și temeiuri de individualizare a  modalității de executare a pedepselor, apreciindu-se în cazul inculpaților Adrian  Năstase și Daniela Năstase că reeducarea poate avea loc și fără privare de libertate,  în condițiile art.86/1 Cod penal, scop asigurat și prin controlul judiciar instituit  asupra  inculpaților pe toată durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, stabilit conform art.86/2 Cod penal. (sursa: motivarea instanței)

În dosarul Zambaccian, alături de Adrian Năstase a mai fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare și soția acestuia Dana Năstase. Procurorii DNA l-au acuzat pe Năstase că a primit mită în valoare totală de 630 000 euro de la Irina Jianu pentru a o menține în funcția de inspector șef al Înspectoratului de Stat în Construcții. Năstase a mai fost acuzat că a primit foloase necuvenite de la Ioan Păun, fostul consul al României în China, dar și că l-ar fi santajat pe acesta.