Tribunalul București susține că pronunțarea unei hotărâri declarative de moarte a Elodiei Ghinescu, dispărută din 2007, nu exclude în mod absolut ca aceasta să fie în viață, câtă vreme nu s-a putut constata în mod fizic decesul, astfel că instanța a respins cererea de arestare a lui Cristian Cioacă.
„Faptul că legiuitorul a recunoscut pentru cel care este în viață, dar care a fost cel declarat judecătorește mort, dreptul de a cere anularea unei asemenea hotărâri, relevă caracterul relativ al realității stabilite în această procedură”, mai susține judecătorul Tribunalului Capitalei care a respins, în 28 noiembrie, cererea anchetatorilor de arestare a polițistului Cristian Cioacă, suspectat de cinci ani pentru uciderea soției sale Elodia Ghinescu, al cărei cadavru nu a fost încă găsit.
Ca urmare, își continuă argumentația judecătorul în decizia sa, chiar dacă s-ar considera că hotărârea declarativă de moarte a lui Ghinescu ar constitui o împrejurare nouă, totuși, faptul că hotărârea are drept fundament dispariția acesteia o perioadă îndelungată de timp, face ca situația de fapt avută în vedere la soluționarea primei propuneri de arestare preventivă să nu fie schimbată în mod esențial.
Procurorii au cerut din nou arestarea lui Cioacă, în 28 noiembrie 2012, după ce au fost găsite noi probe ce îl incriminează pe polițist, rezultatele ADN în urma prelevării unor probe de sânge din apartamentul conjugal confirmând că acestea aparțin avocatei brașovene Elodiei Ghinescu, precum și că s-a declarat decesul avocatei printr-o hotărâre judecătorească.
Tribunalul afirmă că are în vedere faptul că luarea măsurii arestării nu a fost condiționată niciodată de declararea judecătorească a morții Elodiei Ghinescu.
În ceea ce privește modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii de omor calificat, procurorii au făcut trimitere „la dificultatea evidentă de a stabili o situație de fapt precisă în condițiile în care cadavrul victimei nu a fost găsit, iar inculpatul, după ce a negat comiterea faptei, s-a prevalat de dreptul la tăcere”, consemnează judecătorul în decizia sa de respingere a solicitării Parchetului de arestare a lui Cioacă și care a fost dată publicității luni.
Procurorii au arătat instanței că în noaptea de 29 spre 30 august 2007, Ciocă s-a întors la domiciliu în jurul orei 3.00, după ce făcuse o vizită unei femei, martoră în dosar.
„La scurt timp după sosirea la domiciliu, în cadrul unui conflict grefat pe starea de tensiune dintre cei doi soți, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri. Cantitatea de sânge găsită la fața locului, precum și distribuția dinamică a stropilor de sânge, indică o acțiune de violență extremă, urmată probabil de sugrumarea sau sufocarea victimei, și exclud un scenariu de agresiune domestică de intensitate mică sau medie cu un final tragic neurmărit sau neacceptat de autor”, au susținut procurorii, iar judecătorul a consemnat în decizia sa.
La momentul respectiv, Cioacă era îmbrăcat în uniforma de polițist, „având în vedere faptul că era programat să fie de serviciu pe timpul nopții și realizase în ultimul moment un schimb de tură cu colegul său”.
„În momentul comiterii faptei, în locuința comună a celor doi soți se afla și copilul acestora”, mai consemnează judecătorul.
Elodia Marilena Ghinescu (38 de ani) din Brașov a dispărut de acasă la sfârșitul lunii august 2007. Soțul acesteia, polițistul Cristian Cioacă, a anunțat Poliția despre dispariția femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea șefei acesteia. Ulterior, haine de polițist, aparținând lui Cioacă au fost găsite într-o râpă lângă Râșnov.
„Sesizarea dispariției după un interval de cinci zile; inexistența unor date că E.G. se mai află în viață ori că ar fi putut fi răpită și lipsită de libertate; existența urmelor de sânge aparținând presupusei victime pe mai multe obiecte din locuință, pe mocheta din portbagajul autoturismului și pe tocul pistolului găsit în torpedoul mașinii; comportamentul simulat al învinuitului cu prilejul testării sale la poligraf; declarațiile contradictorii ale învinuitului în legătură cu activitatea desfășurată în noaptea de 29/30 august 2007; existența unor relații tensionate între învinuit și soția sa, precum și inexistența unor demersuri din partea învinuitului pentru a-și găsi soția – în considerarea variantei dispariției pe care o susține acesta – la spitale, socrii săi și prieteni apropiați” – au enumerat anchetatorii în motivele de arestare a lui Cioacă.
Referitor la faptul că Elodia Ghinescu ar fi plecat de acasă, anchetatorii spun că aceasta nu și-a asigurat nicio posibilitate de subzistență, avocata având conturi deschise, iar corespondența cu băncile menționate confirmă faptul că victima nu și-a mai accesat conturile după data dispariției.
„O plecare voluntară a victimei ar fi fost imposibilă în condițiile în care nu și-a asigurat nicio posibilitate de subzistență. În acest sens se subliniază că: actul de identitate al victimei a fost găsit la domiciliul acesteia; conturile bancare, după cum s-a arătat, nu au fost accesate; din datele de anchetă nu rezultă că victima ar fi avut alte surse de bani care să-i asigure subzistența; susținerea inculpatului potrivit căreia victima ar fi plecat cu bijuteriile și cu banii este infirmată de găsirea sumei de 1800 lei într-una din poșetele victimei la domiciliu, și de identificarea la 8 octombrie 2007, într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Brașov, a săculețului în care victima își ținea bijuteriile din aur, alături de mai multe obiecte pe care a fost identificat sângele acesteia; faptul că din 30 august 2007 telefoanele mobile ale victimei au fost închise, nemaiputând fi apelate, contrar obiceiului acesteia. Potrivit declarațiilor martorilor, victima nu își închidea niciodată telefoanele, iar în perioadele în care nu putea să vorbească la telefon trecea terminalele pe modul silențios, revenind cu un apel în cel mai scurt timp; faptul că victima nu era în relații de dușmănie cu alte persoane, ipoteză care să justifice un scenariu de schimbare radicală a vieții personale pentru a se ascunde, și nu avea motive de sinucidere; victima nu avea antecedente medicale sau comportamentale care să facă probabilă o plecare voluntară de la domiciliu”, au susțint anchetatorii în fața instanței.