Nicolae Ciucă, pentru NYT: „Nu ne-am gândit niciodată că va trebui să ne întoarcem la Războiul Rece și să luăm din nou în considerare iodura de potasiu”

Războiul remodelează modul în care cheltuiește Europa: România cumpără pastile cu iod. Irlanda a instituit stimulente speciale pentru ca fermierii săi să cultive culturile esențiale. Și cheltuielile militare sunt în creștere pe tot continentul, notează cotidianul american New York Times

Nicolae Ciucă a petrecut o viață întreagă pe câmpul de lupta înainte de a fi votat că prim-ministru al României în urmă cu patru luni. Cu toate acestea, nici măcar el nu și-a imaginat nevoia de a cheltui milioane de dolari pentru producția de urgență de pastile cu iod sau aceea de a crește cheltuielile militare cu 25% într-un singur an.

„Nu ne-am gândit niciodată că va trebui să ne întoarcem la Războiul Rece și să luăm din nou în considerare iodura de potasiu”, a spus pentru New York Times domnul Ciucă, general la pensie, printr-un traducător la Palatul Victoria, sediul guvernului din București. „Nu ne-am așteptat niciodată la acest tip de război în secolul 21.”

VIDEO Vladimir Putin vrea ”duel” balistic cu Statele Unite /„Vom lansa o rachetă Oreshnik și vom vedea ce se întâmplă”

19:03

ACTUALITATE Consiliul Concurenței, câștig definitiv în PROCESUL cu Camera Auditorilor Financiari. „Beneficiarii acestor servicii au plătit onorarii mai mari”

18:59

În Uniunea Europeană și Marea Britanie, invazia Ucrainei de către Rusia modifică prioritățile de cheltuieli și forțează guvernele să se pregătească pentru amenințările despre care se crede că au fost îngropate de mult – de la un potop de refugiați europeni la posibila utilizare a armelor chimice, biologice și chiar nucleare de către un lider rus care s-ar putea simți împins într-un colț.

Rezultatul este o remaniere bruscă a bugetelor, pe măsură ce cheltuielile militare, elementele esențiale precum agricultura și energia și asistența umanitară sunt împinse în prim-plan, alte nevoi stringente, cum ar fi educația și serviciile sociale, probabil să fie retrogradate.

Cea mai semnificativă schimbare este în cheltuielile militare. Întoarcerea Germaniei este cea mai dramatică, cu promisiunea cancelarului Olaf Scholz de a crește cheltuielile cu peste 2% din producția economică a țării, un nivel care nu a fost atins în mai mult de trei decenii. Angajamentul a inclus o injecție imediată de 100 de miliarde de euro în forțele armate ale țării. După cum a spus domnul Scholz în discursul său de luna trecută: „Avem nevoie de avioane care zboară, nave care navighează și soldați care sunt echipați optim.”

Angajamentul este un moment decisiv pentru o țară care a încercat să lase în urmă o poziție militară agresivă care a contribuit la două războaie mondiale devastatoare.

O mentalitate de război s-a răspândit și în alte sectoare în afară de apărare. Odată cu creșterea prețurilor la petrol, hrană pentru animale și îngrășăminte, Irlanda a introdus săptămâna trecută un program de „lucrări în timpul războiului” pentru a spori producția de cereale și a creat un Comitet Național pentru Securitate Alimentară și Nutreț pentru a gestiona amenințările la adresa aprovizionării cu alimente.

Fermierii vor fi plătiți până la 400 EUR pentru fiecare bloc suplimentar de 100 de acri care este plantat cu o cultură de cereale precum orzul, ovăzul sau grâul. Plantarea unor culturi proteaginoase suplimentare, cum ar fi mazărea și fasolea, va câștiga o subvenție de 300 EUR.

„Invazia ilegală din Ucraina a pus lanțurile noastre de aprovizionare sub o presiune enormă”, a declarat Charlie McConalogue, ministrul agriculturii, anunțând pachetul de 13,2 milioane de dolari. Rusia este cel mai mare furnizor de grâu din lume, iar Ucraina reprezintă aproape un sfert din totalul exporturilor globale.

Spania și-a epuizat proviziile de porumb, ulei de floarea soarelui și alte produse care provin și din Rusia și Ucraina.

„Avem stocuri disponibile, dar trebuie să facem achiziții în țări terțe”, a declarat Luis Planas, ministrul agriculturii, unei comisii parlamentare.

Dl. Planas a cerut Comisiei Europene să uşureze unele reguli privind importurile agricole din America Latină, cum ar fi porumbul modificat genetic pentru hrana animalelor din Argentina, pentru a compensa lipsa de aprovizionare.

Prețurile extraordinar de ridicate ale energiei au pus, de asemenea, presiuni intense asupra guvernelor pentru a reduce accizele sau pentru a aprobă subvenții pentru a ușura povara familiilor care nu își permit să încălzească fiecare cameră a casei sau să umple rezervorul de benzină al mașinii.

Irlanda a redus taxele pe benzină și a aprobat un credit pentru energie și o plată forfetară pentru gospodăriile cu venituri mai mici. Germania a anunțat scutiri de taxe și o subvenție pentru energie de 330 de dolari de persoană, care va costa trezorerie 17,5 miliarde de dolari.

În Spania, guvernul a fost de acord săptămâna trecută să achite costul benzinei ca răspuns la câteva zile de greve ale camionagiilor și pescarilor, care au lăsat supermarketurile fără provizii proaspete pentru unele dintre cele mai elementare articole.

Și în Marea Britanie, o reducere a taxelor pe combustibil și sprijinul pentru gospodăriile mai sărace va costa 3,2 miliarde de dolari.

Perspectivele sunt o schimbare față de octombrie, când Rishi Sunak, cancelarul de buget al Marii Britanii, a anunțat un buget pentru ceea ce el a numit o „economie potrivită pentru o nouă eră a optimismului”, cu creșteri mari în educație, sănătate și formare profesională.

În cea mai recentă actualizare a Parlamentului, domnul Sunak a avertizat că „ar trebui să fim pregătiți pentru ca economia și finanțele publice să se înrăutățească în mod potențial”, deoarece țara se confruntă cu cea mai mare scădere a nivelului de trai pe care a văzut-o vreodată.

Reducerea impozitelor pe energie a fost salutată de public, dar veniturile reduse au pus și mai multă presiune asupra guvernelor care gestionează deja niveluri record de îndatorare.

„Problema este că unele țări au o parte destul de mare de datorie moștenită – în Italia și Franța, reprezintă peste 100% din produsul intern brut”, a spus Lucrezia Reichlin, profesor de economie la London Business School, referindu-se la sumele uriașe cheltuite. pentru a răspunde la pandemie. „Este ceva foarte nou pentru guvernarea economică a uniunii”. Regulile Uniunii Europene, care au fost suspendate temporar în 2020 din cauza coronavirusului, limitează datoria guvernamentală la 60% din producția economică a unei țări.

Iar pretențiile la buget nu fac decât să crească. Liderii Uniunii Europene au declarat luna aceasta că factura pentru noile cheltuieli pentru apărare și energie ar putea ajunge până la 2,2 miliarde de dolari.

Pentru Germania, cea mai mare economie a Europei, costurile sunt enorme. Guvernul de coaliție a angajat 1,7 miliarde de dolari pentru a cumpăra mai mult gaz natural lichefiat și investește aproape la fel de mult în construirea unui L.N.G permanent. terminal și închirierea mai multor plutitoare pentru a-și reduce dependența de combustibilul rusesc. În același timp, a fost de acord să țină centralele electrice pe cărbune în rezervă, chiar dacă a alocat aproape 220 de miliarde de dolari în următorii patru ani pentru a reînvia tranziția țării către surse regenerabile de energie.

Aprovizionarea cu energie a Germaniei se află „la un punct de cotitură istoric”, deoarece se îndepărtează de combustibilul rusesc, a declarat Deutsche Bank Research într-o notă de piață săptămâna trecută. Legăturile energetice care au rezistat zeci de ani – „chiar și în cele mai fierbinți perioade ale Războiului Rece – urmează să fie slăbite în anii următori”.

Și apoi există costul ajutorului umanitar pentru a ajuta la stabilirea celor 3,7 milioane de refugiați din Ucraina care au trecut în flux peste graniță. Estimările pentru adăpostirea, transportul, hrănirea și procesarea potopului de oameni au ajuns la 30 de miliarde de dolari numai în primul an.

Unele țări au mers mai departe. Polonia și România au extins refugiaților aceleași servicii educaționale, de sănătate și sociale de care se bucură proprii cetățeni.

Bugetele sunt în cele din urmă mai mult decât o compilație amețitoare de cifre. Ele sunt declarația cea mai semnificativă a priorităților unei națiuni, o reflectare a valorilor sale.

Invazia rusă a Ucrainei le-a transformat.

Uniunea Europeană a convenit luna aceasta să „crească substanțial cheltuielile de apărare” și să „investească în continuare în capacitățile necesare pentru a desfășura întreaga gamă de misiuni”.

Angajamentul include țări care au scăzut sub obiectivul NATO de a cheltui minimum 2% din producția națională, precum și țări care au depășit pragul.

Un raport parlamentar francez publicat în februarie, cu o săptămână înainte de invazie, a concluzionat că, în cazul unui război convențional la scară largă, precum cel din Ucraina, ar fi nevoie de încă 44-66 de miliarde de dolari în 12 ani pentru a consolida mașina militară a Franței. Președintele Emmanuel Macron a promis o creștere bruscă a cheltuielilor militare – care este deja de 45 de miliarde de dolari, mai mult de 10% din bugetul total al guvernului – dacă va câștiga alegerile prezidențiale de luna viitoare.

Kaja Kallas, prim-ministrul Estoniei, a scris într-un eseu publicat săptămâna trecută în The New York Times că „în acest an, vom cheltui 2,3 la sută din G.D.P.; în următorii ani, aceasta va crește la 2,5 la sută.”

Belgia, Italia, Polonia, Letonia, Lituania, Norvegia și Suedia – o țară neutră din punct de vedere militar care nu face parte din NATO – au anunțat, de asemenea, majorări ale bugetelor lor de apărare.

„Este responsabilitatea noastră să luăm măsuri pentru a ne proteja”, a spus domnul Ciucă, premierul României. Nimeni nu știe cât timp va continua războiul din Ucraina, „dar trebuie să reevaluăm și să ne adaptăm la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor”, a adăugat el. „Trebuie să fim pregătiți pentru neașteptat.”

Îngrijorări în creștere:

– Invazia Rusiei asupra Ucrainei a avut un efect de undă pe tot globul, adăugând la problemele pieței de valori și speriatul investitorilor. Conflictul a provocat deja creșteri amețitoare ale prețurilor la energie și ar putea afecta grav diferite țări și industrii.

– Costul energiei. Prețurile petrolului au fost deja cele mai ridicate din 2014 și au continuat să crească de la invazie. Rusia este al treilea mare producător de petrol, așa că mai multe creșteri ale prețurilor sunt inevitabile.

– Aprovizionarea cu gaze. Europa primește aproape 40 la sută din gazul natural din Rusia și probabil că va fi acoperită cu facturi mai mari la încălzire. Rezervele de gaze naturale sunt scăzute, iar liderii europeni se tem că Moscova ar putea reduce fluxurile ca răspuns la sprijinul acordat de regiune Ucrainei.

– Prețurile alimentelor. Rusia este cel mai mare furnizor de grâu din lume; împreună, acesta și Ucraina reprezintă aproape un sfert din totalul exporturilor globale. Țări precum Egiptul, care se bazează foarte mult pe importurile rusești de grâu, caută deja furnizori alternativi.

– Lipsa de metale esențiale. Prețul paladiului, folosit în sistemele de evacuare a autovehiculelor și telefoanele mobile, a crescut pe fondul temerilor că Rusia, cel mai mare exportator de metal din lume, ar putea fi oprită de pe piețele globale. Prețul nichelului, un alt export cheie rusesc, a crescut și el.

– Turbulențe financiare. Băncile globale se pregătesc pentru efectele sancțiunilor menite să restricționeze accesul Rusiei la capitalul străin și să limiteze capacitatea acesteia de a procesa plăți în dolari, euro și alte valute cruciale pentru comerț. Băncile sunt, de asemenea, în alertă pentru atacurile cibernetice de represalii ale Rusiei.

Autor

Radu Cristian

Radu Cristian ... vezi toate articolele