Noi dovezi științifice: Homosexualitatea nu este determinată de o singură genă, ci de mai multe

Aceasta este concluzia unei analize efectuate pe o jumătate de milion de profiluri ADN, parte a unui amplu studiu derulat de cercetători din Europa și SUA.

Autorii studiului, care a fost publicat, joi, în revista Science și preluat de presa internațională, speră ca astfel să desființeze o idee popularizată în anii 1990 potrivit căreia ar exista o atotputernică „genă gay”, care determină orientarea sexuală în același mod în care este definită și culoarea ochilor, de exemplu.

„Am descoperit că este efectiv imposibil de ghicit orientarea sexuală a unui individ pe baza genomului”, a spus Ben Neale, cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Broad Institute de la Harvard, una dintre organizațiile implicate în acest studiu.

Orientarea sexuală are însă o componentă genetică, spun cercetătorii, care confirmă astfel studii efectuate anterior la scară mai mică, mai ales unele cercetări care au avut ca subiecți gemeni.

Însă efectele sunt mediate de o mulțime de gene. „Nu vorbim despre o singură genă, ci, mai degrabă, de contribuția mai multor mici efecte genetice în mai multe locuri din genom”, a spus Neale.

Acestora li se adaugă factorii de mediu, de exemplu, modul în care o persoană este crescută, locul în care aceasta trăiește la vârsta adultă etc.

Specialiștii dau ca exemplu înălțimea unei persoane, în acest caz componenta genetică fiind de netăgăduit: înălțimea părinților este un factor hotărâtor. Însă și alte elemente sunt importante, de exemplu, alimentația primită în copilărie.

Același lucru este valabil în ceea ce privește probabilitatea de a suferi un infarct. Anumite gene predispun la maladii cardiace, dar stilul de viață și alimentația sunt mai importante în acest caz.

Noua analiză statistică a arătat că există cinci puncte în genom care par asociate direct cu homosexualitatea, deși, luate separat, acestea au o influență „foarte mică”.

Unul dintre acești markeri genetici este asociat și cu pierderea părului, fapt care sugerează o legătură cu reglarea hormonilor sexuali.

Specialiștii cred că acești cinci markeri sunt, de fapt, doar începutul și că, în viitor, vor fi descoperiți poate mii.

Fah Sathirapongsasuti, cercetător la compania 23andMe, din SUA, care a contribuit la acest studiu cu profiluri ale voluntarilor, a spus: „În mod cert, genetica joacă un rol, însă este posibil ca acesta să fie minor și există un efect al mediului încă necunoscut, pe care nimeni nu îl poate indica cu precizie”.

Cea mai mare parte a datelor genetice a fost furnizată de compania britanică Biobank, voluntarii fiind majoritatea persoane caucaziene. Una dintre întrebările la care au răspuns voluntarii a fost dacă au avut relații homosexuale.

Pentru a evita denaturările, autorii studiului s-au consultat cu grupurile LGBTQ privind modul cel mai potrivit de a comunica rezultatele cercetării lor, pe care le-au prezentat pe site-ul geneticsexbehavior.info.

În 1993, un studiu genetic la care au participat 40 de familii a stabilit că gena Xq28 este cea care definește orientarea sexuală, însă noua cercetare infirmă această concluzie.

Potrivit noului studiu, diferențele genetice sunt responsabile pentru aproape o treime dintre variațiile comportamentale în cazul homosexualilor.

Rezultatele pun sub semnul întrebării noțiunea de sexualitate ca un continuum, așa cum a fost propusă de Kinsey Scale, care descrie atracția sexuală pe o scală ce merge de la „exclusiv heterosexual” la „exclusiv homosexual”.

„Datele genetice sugerează că ideea potrivit căreia o persoană, cu cât este mai atrasă de indivizi de același sex, este mai puțin atrasă de cei de sex diferit, este o simplificare excesivă a realității”, au mai scris autorii studiului.