NOUA LISTĂ a clădirilor cu risc de prăbușire la un CUTREMUR ca în 1977. Expert: „Primăria ar trebui să consolideze clădiri de dimineață până seara, nu să facă studii SF”

Primăria Capitalei a actualizat lista imobilelor cu risc de prăbușire sau avariere gravă a structurii, în caz de cutremur. În București, au fost consolidate doar 26 de astfel de clădiri începând din anii ’90, când au fost făcute primele expertize, până în prezent.

În București, există 112 imobile, cu aproape 3.200 de apartamente, care reprezintă pericol public, acestea riscând să se prăbușească chiar și fără ca pământul să se miște. Alte 260 de imobile, cu 2.600 de apartamente, sunt încadrate în clasa I de risc seismic, imobile care riscă să cadă la un cutremur de intensitate similară celui din 1977 (7,2 grade pe scara Richter).

VEZI AICI LISTA CLĂDIRILOR CARE PREZINTĂ RISC LA CUTREMUR

Numărul clădirilor considerate riscante la cutremur va spori cât de curând. Bogdan Hreapcă, directorul Direcției Generale de Dezvoltare și Investiții din Primăria Capitalei, a explicat, pentru gândul, că, în următoarea perioadă, multe clădiri încadrate în clasa II de risc seismic (avarii majore la structura de rezistență, în caz de cutremur) vor fi trecute în clasa I de risc. Motivul este că standardele de construcție s-au modernizat de mai multe ori, față de anii ’90, când au fost expertizate clădirile respective.

Pe de altă parte, cea mai mare problemă a Primăriei în ce privește consolidarea clădirilor cu grad de risc seismic sunt chiar locatarii lor, care se opun lucrărilor, deși primăria susține că nu implică costuri pentru ei.

Cifrele celui mai recent studiu realizat în 2011 pentru Planul Primăriei Capitalei de Analiză și Acoperire a Riscurilor arată că, în cazul unui cutremur de magnitudine similară cu cel din 1977, produs la ora 21, 23.000 de imobile ar fi afectate, 6.500 de bucureșteni ar muri, 16.000 ar fi grav răniți, 10.500 ar fi spitalizați, iar 95.000 de oameni ar rămâne captivi în case, din cauza pagubelor produse asupra imobilelor în care locuiesc.

Analiza mai arăta că aproximativ 450.000 de bucureșteni locuiesc în imobile care ar suferi avarii în cazul unui cutremur.

Bogdan Hreapcă a mai explicat că estimările privind imobilele care s-ar prăbuși sau ar fi avariate în caz de cutremur se fac în funcție de standardele de construcție în vigoare, la momentul în care clădirile respective au fost ridicate sau expertizate.

Profesorul de siguranța construcțiilor Dan Lungu, de la Universitatea Tehnică de Construcții din București, a explicat, pentru gândul, că, în România, codurile de construcție, care includ standarde de siguranță seismică, au apărut în România abia în 1940. S-au schimbat apoi la începutul anilor ’60, imediat după catastrofa din 1977, apoi în anii ’90. Tot ce este construit după anul 2005 este considerat la standarde moderne de siguranță seismică.

Astfel, în București, în pericolul cel mai mare se află clădirile vechi din centru, construite înainte de al doilea război mondial. Cartierele-dormitor de la marginea orașului, ridicate după 1970, ar trebui să aibă doar probleme minore, „dacă ele au fost construite după proiect”, a subliniat reprezentantul Primăriei Capitalei, care a cunoaște faptul că pe șantierele comuniste furtul materialelor de construcție era un mod de viață.

„Tot ce este construit după 1977 este relativ sigur. Totodată, cu cât clădirile se apropie mai mult ca formă de pătrat, ele sunt mai sigure. Cu cât se apropie mai mult de forma de dreptunghi, devin mai nesigure în caz de cutremur”, a mai spus Bogdan Hreapcă.

Expert: „Joaca asta cu cifrele, cu miile de morți, e lipsită de măsură. Sunt speculații de prostit lumea”

Profesorul Dan Lungu consideră că studiile Primăriei Capitalei, care calculează câte mii de bucureșteni ar muri la un cutremur sau care cartiere sunt mai vulnerabile sunt „lipsite de măsură”: „Joaca asta cu cifrele, cu miile de morți, e lipsită de măsură. Microzonarea orașelor pe zone de risc seismic este și ea un lucru nepotrivit, ca să fiu politicos. Nu sunt date instrumentale pentru a face o astfel de zonare. Sunt speculații de prostit lumea”.

Profesorul povestește că, după cutremurul din 1977, o misiune ONU condusă de americani a constatat că efectele cele mai dure ale cutremurului au apărut exact în microzonele considerate cele mai sigure de către autoritățile comuniste.

„Nu cartierele sunt problema, ci starea de sănătate seismică a casei. Primăria ar trebui să consolideze clădiri de dimineață până seara, nu să facă studii SF”, a mai spus Dan Lungu.

Directorul Bogdan Hreapcă, din Primăria Capitalei, este de acord că poți face simulări, dar „nu știi ce se va întâmpla la un cutremur, pe un areal bine definit”.

De altfel, surse din Primărie au explicat, pentru gândul, că este aproape imposibil de realizat o astfel de simulare a efectelor unui cutremur în București, pentru că nu există date istorice de background, pentru comparație. La cutremurul din 1977, doar o stație seisimică din cele șapte de la București ar fi funcționat.

O altă metodă de simulare a efectelor unui cutremur ar fi preluarea unor statistici din zone similare Bucureștiului, în ce privește rocile, solul, subsolul și adâncimea la care se produc cutremurele. Singura astfel de zonă ar fi tocmai în Nepal, unde nu există blocuri, astfel că acest demers ar fi inutil.