„NU DE COVID-19 FUG MEDICII, ci de sistemul medical românesc care era în colaps”. Mărturisirile Stelei, o mamă care a stat cu băieţelul bolnav în 4 spitale din România: „Şi eu sunt de vină, dar aveam copilul pe moarte!”

Stela, mama unui copil de 7 ani cu Sindrom DiGeorge Complet  face o radiografie a sistemului medical românsesc înainte de pandemie. Femeia a povestit că în 2012-2013 a fost cu băiețelul pe moarte în 4 spitale din România și a găsit condiții execrabile. Femeia explică faptul că demisiile în bloc ale cadrelor medicale nu sunt influențate de pandemie ci de sistemul medical care era în colaps și înainte de pandemie.

În plină pandemie, Stela trage un semnal de alarmă în ceea ce privește condițiile din spitale, dând exemplu experiența proprie.

Femeia a povestit pe Facebook cum s-a confruntat cu lipsa de igienă și cu mentalitatea preacară a unor cadre medicale. În urma internării în spitalele românești, băiatul a rămas cu infecții nosocomiale.

VIDEO Marcel Ciolacu: PSD nu are nicio condiție. Important e ca România să aibă un Guvern

11:35

ACTUALITATE „Stegarul dac” s-a URCAT pe macaraua de la Păcii. Trafic blocat spre centrul Bucureștiului. Un echipaj de pompieri s-a deplasat la fața locului

11:33

Stela și-a început postarea cerându-și scuze pentru că nu a făcut sesizări mai devreme:

„Iertați-mă, pentru că și eu sunt de vină! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac sesizări… Când ne-am internat cu Daniel prima dată (nu știam ce diagnostic are), m-au pus să îmbrac un halat de material textil vizibil murdar (cu vomă/secrețîi uscate pe o mâneca și lucios de jeg) și să duc copilul în brațe peste acel „halat” de la triaj urgențe până în salonul unde îl internau, pt că așa e „protocolul”. Scria că persoanele trebuie să între pe secție în halat (de unică folosință!) și de la ce scrie pe hârtie până la ce se întâmplă în spitale, e cale lungă. Halatul era același pentru toți care se internau, era un halat de baie, material textil, nu unul de unică folosință, ce nu a fost schimbat/spălat de săptămâni întregi, probabil. Am refuzat să pun așa ceva pe mine și pe copil, neștiind la acel moment că Daniel era un copil cu imunodeficienta severă, un astfel de „protocol” (de a pune același halat pe absolut toți paciențîi!) îl putea omorî. Bineînțeles că au țipat la mine de la triaj până pe secție, pt că refuz „halatul”. Pe secție, în lungile luni de internare, există la ușa pe holul mare de la intrare, un singur halat de „unică” folosință (cu ghilimele „unică folosință”), pe care îl purtau vizitatorii. TOȚI vizitatorii, intrau în saloane diferite cu același halat, pe rând. Uneori era situația penibilă în care așteptau halatul că să între…. De la rotavirus, la adenovirus, la enterocolită, la tot felul de pacienți cu diverse diagnostice.

Femeia a povestit că și unele insistente aveau o igienă precară, nu se spălau pe mâini la fiecare intervenție și spuneau că le-ar crăpa mâinile dacă ar face acest gest:

„Asistentele rareori se spălau pe mâini, unele da, tot respectul, dar 90% nu. Răspunsul era „dacă m-aș spală așa la fiecare pacient mi s-ar crapă mâinile”. Am adus mănuși și dezinfectant în salon și le rugăm să folosească. Măști aveam noi”

Daniel a căpătat infecții nosocomiale:

„Daniel a căpătat în spitale: rotavirus, RSV, septicemie cu klebsiella, stafilococ, enterococ, fungi, pseudomonas (piocianic), pneumonie, otita severă cu mastoidectomie (care l-a lăsat cu hemipareza facială permanentă, pt că în spital nu există monitor de nerv)”.

Stela mărturisște că în spitalele din ROmânia sunt și medici extraordinari dar și medici neinteresați de situația pacienților:

„Am întâlnit medici extraodinari, e adevărat! Și nu îmi ajunge o viață întreagă să le mulțumesc! Dar și medici de ultima speță, gata să sacrifice viață unui copil din orgoliu, neputință, neștiință sau indiferență. Am întâlnit profesori doctori renumiți în presă care nu mișcă un deget dacă nu le iese și lor ceva… publicitate (plini de orgoliu!).

Stela a povestit că mai mulți șefi de la terapie intensivă au refuzat cazul lui Daniel:

„Am întâlnit șefi de AȚI care au refuzat cazul zicând „doamna, noi aici abia ne numărăm mănușile sterile, credeți că am astfel de antibiotice și imunoglobulină să îl scot din sepsis? ” (citat redat cuvânt cu cuvânt)”

„Și NU ERA PANDEMIE. Era situația reală a spitalelor!”

Mama a povestit că a văzut infirmiere care furau produse din spital pentru a le vinde sau pentru a le duce acasă:

„Am întâlnit infiermiere care furau laptele special de la copii (Neocate-extrem de scump) și îl vindeau pe sub mâna. Infirmiere care vindeau dezinfectanți ȘI NU ERA PANDEMIE, era starea normală a sistemului. Am întâlnit doamne de la curățenie care făceau economie de saci de gunoi și de mănuși, luau pampersi plini de diaree cu mâna cu mănușă, nu luau sacul. Sacul rămânea cu pete de diaree în coș. Sacii noi îi luau acasă… Cu aceeași mănușă băgată în coș puneau mâna pe întrerupător și puneau mâna pe clanțe”.

Igienă și comportamente precare…

Condițiile din spitale erau cauzate de cele mai multe ori de comportamente și mentalități care lăsau de dorit. Personalul din unitățile medicale făcea adesea treabă de mântuială, își urmărea interesele proprii și își exprima nemulțumirea și dezinteresul față de problemele pacientului:

„Am întâlnit infirmiere care ștergeau noptiere cu apă din găleată cu mop, unde spalasera la wc și în salonul unde tocmai vomitase cineva pe jos. Da, cârpă în găleată și apoi pe noptiere…din economie…. Am întâlnit medici care mi-au dat un șut în fund pentru că al meu copil consumă prea multe resurse. Medici care mi-au spus că acest copil e o risipă de bani publici! Iertați-mă, pt că și eu sunt de vină! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac sesizări…

„Nu de covid-19 fug medicii ci de sistemul medical românesc care era în colaps”

Femeia explică faptul că demisiile în bloc ale cadrelor medicale nu sunt influențate de pandemie ci de sistemul medical:

„Hai să fim sinceri, nu de covid-19 fug medicii ci de sistemul medical românesc care era în colaps și înainte de pandemie!

„Suntem toți de vină! Suntem și noi, pacienți, de vină că nu raportăm…”

„Sunt de vină și eu, recunosc… Iertați-mă!! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac asta…. (deși tot sistemul medical pe asta se bazează, că paciențîi nu fac sesizări din epuizare sau de frică..) Dar cei din sistem? Unii au făcut ceva, îi cunosc, TOT respectul!! Dar restul care ați tăcut? TOȚI SUNTEȚI DE VINĂ! TOȚI SUNTEM DE VINĂ!”

„Oare nu credeați că veți fi în aceeași oală cu noi?”

„Nu ați făcut nimic, nu ați sesizat lipsurile… Oare voi aveați tratament VIP? Oare nu credeați că veți fi în aceeași oală cu noi? Numai că pacienții nu au de ales. Am fi vrut să demisionăm și noi, pacienții, dar nu puteam…”

Femeia a povestit care este stare băiatului ei car eîn prezent are 7 ani:

„Daniel, băiețelul meu, are Sindrom DiGeorge Complet, adică o formă de imunodeficienta severă (lipsa completă a limfocitelor T) și un sindrom genetic care da mai multe probleme medicale. A supraviețuit perioadei din poze…. pozele sunt făcute în 2012-2013 și descrie ce am găsit în cele 4 spitale din România. Acum are 7 ani, a stat aproape 2 ani în spitale (4 spitale din România și 2 din afară țării), are 10 operații, un transplant foarte rar (transplant de timus), 4 ani de izolare strictă din cauza imunodeficienței, 3 ani de hrănire pe gastrostoma, 6 catetere centrale, mulți ani de terapie…. din cheltuiala proprie și din donații”.