Prima pagină » Sănătate » Nu toate bolile dor. Afecțiunea fără simptome clare care omoară peste 1.000 de românce anual

Nu toate bolile dor. Afecțiunea fără simptome clare care omoară peste 1.000 de românce anual

Nu toate bolile dor. Afecțiunea fără simptome clare care omoară peste 1.000 de românce anual
250.000 de femei din întreaga lume sunt diagnosticate, în fiecare an cu o formă de cancer în cazul căruia șansele de supraviețuire sunt extrem de scăzute, astfel că 140.000 dintre ele pierd lupta cu viața. Vorbim despre cancerul ovarian, o formă de cancer a cărei prezență este destul de ridicată și în România. Aproximativ 1.850 de românce primesc anual acest diagnostic. Din păcate, în jur de 1.020 dintre ele nu supraviețuiesc, reprezentând, deci, un procent de peste 50%, potrivit datelor valabile pentru anul 2012, cele mai recente existente pentru situația din țara noastră. Aceste cifre apar cu toate că, potrivit datelor furnizate de Federația Asociatiilor Bolnavilor de Cancer din Romania, 90% dintre tratamentele la care au acces femeile din România sunt aceleași cu cele existente în cele mai dezvoltate țări europene. Există, astfel, și specialiști, și acces la tratament. Totuși, româncele se tem încă de vizita la medicul ginecolog. Motivele cel mai des invocate sunt teama de durere și rușinea, lucruri care nu ar trebui să existe atunci când în joc este sănătatea. O spune și Cristina Bordianu, una dintre supraviețuitoare românce ale acestei maladii, o femeie al cărei cancer ovarian a fost depistat târziu, dar care a avut norocul să se recupereze și care trăiește, la patru ani după intervenția chirurgicală.

Cancerul ovarian este forma de cancer feminin cu cele mai grave consecințe, având cea mai mică rată de supraviețuire dintre acestea. Potrivit statisticilor, doar 45% dintre femeile diagnosticate cu această formă de cancer trăiesc mai mult de cinci ani de la diagnostricare, în timp ce, dacă ne uităm la alte tipuri de cancer feminin, observăm că ratele de supraviețuire ajung și la 89%, cum este cazul cancerului mamar. Anual, 250.000 de femei din întreaga lume sunt diagnosticate cu cancer ovarian. 140.000 dintre ele pierd lupta cu viața. 

Potrivit datelor din 2012, cele mai recente existente pentru situația cancerului ovarian în România, anual, această maladie este depistată la un număr de aproximativ 1.850 de femei. Din păcate, în jur de 1.020 pierd lupta cu boala, deci un procent care depășește 50%. 

Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, potrivit Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, 90% din tratamentele la care au acces femeile din țara noastră sunt similare cu cele existente în cele mai dezvoltate țări europene. Există, de asemenea și specialiști. Totuși, depistarea acestui tip de cancer nu se poate face decât în urma prezentării la consultații periodice, deci, prin prevenție. 

Cea mai gravă problemă legată de cancerul ovarian este aceea că foarte multe femei sunt diagnosticate în stadii avansate ale bolii, când această afecțiune a devenit deja dificil de tratat. Această formă de cancer nu este diagnosticată din cauza faptului că simptomele sunt asociate altor afecțiuni, mai puțin grave, cum ar fi problemele gastrointestinale. 

„Deși numărul de paciente care vin constant la consultații de rutină este într-o ușoară creștere, de cele mai multe ori cancerul ovarian este depistat în faze avansate, semn că femeile încă nu sunt precaute cu sănătatea lor. Cel mai frecvent, acestea invocă faptul că le este jenă sau că se tem pentru că nu știu ce presupune efectiv consultația. Cu toate acestea, cancerul ovarian este una dintre acele afecțiuni care, depistate la timp, pot fi tratate”, avertizează Dana-Lucia Stănculeanu, medic primar oncolog. 

Supraviețuitoare a cancerului ovarian, Cristina Bordianu, confirmă, din propria experiență, că acest tip de cancer se depistează greu și că ea a avut norocul să supraviețuiască, în ciuda faptului că a primit diagnosticul în momentul în care boala era într-un stadiu extrem de avansat. 

„Simptomele nu sunt evidente. Ai dureri abdominale, balonări, nicidecum dureri in partea de jos. Eu am avut dureri în partea superioară a abdomenului. Am primit tratament pentru colon, pentru alte lucruri. Nu mi s-a spus că aș avea cancer ovarian. După vreo șase luni de zile a fost depistat. După aceea, a început totul. M-am operat, m-am tratat. Astăzi împlinesc patru ani de când m-am operat și sunt bine. Nu am întâmpinat probleme nici cu tratamentul, nici cu medicii, nici cu spitalul la care m-am operat. Psihicul m-a ajutat foarte mult să depășesc aceste probleme. Eu am avut un psihic foarte bun, nu am crezut niciodată că am să mor, deși aveam un diagnostic destul de grav. Sufletul meu îmi spunea că am să supraviețuiesc. Boala mea a fost depistată în stadiu foarte avansat, 3C, extins și la colon și splină”, povestește Cristina Bordianu. 

Ea este una dintre femeile care mergeau, cel puțin anual, la controlul ginecologic. Asta în condițiile în care o altă problemă gravă care nu încetează să existe în țara noastră este aceea a ratei scăzute de prezentare la consultațiile periodice în rândul femeilor. De cele mai multe ori, acestea nu știu ce presupune o astfel de investigație și se tem că nu se vor simți confortabil. 

„Pacienta va fi rugată să se dezbrace de la mijloc în jos, se va așeza pe masa ginecologică cu fața în sus și cu fundul cât mai aproape de marginea mesei. Este foarte important să fie relaxată. Medicul va examina inițial zona externă, astfel încât să se asigure că nu există iritații, secreții sau malformații de niciun fel. Această procedură nu doare. În continuare, medicul va examina pereții vaginali și colul uterin cu ajutorul unor valve vaginale. Nici această procedură nu doare, dar se poate ca pacienta să resimtă disconfort. Aceste două etape ale consultului ginecologic sunt esențiale, dar nu sunt suficiente pentru a identifica posibilele probleme cu care ar putea să se confrunte pacienta. În continuare, medicul specialist recomandă eventualele teste suplimentare, ținând cont și de anamneză”, explică medicul Dana-Lucia Stănculeanu. 

Femeile nu sunt conștiente de faptul că această formă de cancer poate apărea la oricine, oricând. Încurajându-se cu sintagma „Nu mi se poate întâmpla mie”, ele evită să meargă la medic. 

Totuși, cancerul ovarian poate afecta pe oricine. Între factorii de risc se numără antecedentele familiale, vârsta înaintată, nuliparitatea, debutul precoce al ciclului menstrual, infertilitatea sau administrarea terapiei hormonale de substituție sau a estrogenilor. 

Studiile relevă că dintre femeile cu cancer ovarian, între 10-20% au o rudă de grad apropiat care a fost diagnosticată cu cancer mamar sau cancer ovarian. Cel din urmă apare mai frecvent la femeile cu vârsta de peste 50 de ani, aflate la menopauză. De asemenea, absența nașterilor sau apariția ciclului menstrual la vârsta de sub 12 ani și instalarea tardivă a menopauzei se numără printre cauzele apariției cancerului ovaria. Riscul crește cu cât femeia are mai multe cicluri menstruale. 

Infertilitatea este un alt factor de risc. Femeile active sexual care nu folosesc metode contraceptive și, totuși, nu rămân însărcinate, prezintă o probabilitate mai mare de a fi diagnosticate cu acest tip de cancer. Totodată, s-a demonstrat că femeile aflate sub un tratament de substituție hormonală sunt mai predispuse la dezvoltarea cancerului ovarian decât cele care nu practică un astfel de tratament. 

Diagnosticarea cancerului ovarian în statii incipiente poate salva vieți. Această maladie poate fi depistată prin ecografii abdominale sau transvaginale, tomografii computerizate sau RMN, teste de sânge prin care se depistează markerul tumoral, laparotomie sau laparoscopie – proceduri chirurgicale pentru recoltarea unei probe de țesut tumoral sau biopsie. 

Cu ocazia Zilei Internaționale de Luptă Împotriva Cancerului Ovarian, România a fost înscrisă în Coaliția Internațională de Luptă Împotriva Cancerului Ovarian (World Ovarian Cancer Coalition). Astfel, sub această egidă, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România va da startul unor campaniei de informare #voceaTAseaude, atât cu privire la importanța prevenției, cât și în ceea ce privește modalitățile în care viața pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian poate fi îmbunătățită. 

„Ne dorim să le convingem pe românce să aibă mai multă grijă de sănătatea lor”, afirmă Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC).

 

Citește și