O familie cu credit în franci elvețieni a aflat că banca îi vinde casa. Instanța le-a oferit o scăpare, dar prețul este mare

În anul 2008, Mariana Gabriela Naghi și soțul său au contractat de la o bancă un credit de 55.700 de franci elvețieni, la acel moment francul având un curs de 2 lei. Împrumutul a fost făcut pe o perioadă de 16 ani, iar cu banii de la bancă și cu cei primiți în urma vânzării unei garsoniere cei doi soți și-au cumpărat un apartament cu două camere în cartierul Micro 14 din Buzău, pentru a-i putea oferi condiții mai bune copilului lor, care atunci avea doi ani.

Problemele au început să apară la sfârșitul anului 2013, când cei doi soți au rămas, pe rând, fără serviciu. Cum cursul francului explodase deja, iar moneda se dublase față de valoarea la care fusese contractat împrumutul, oamenii au ajuns să nu mai poată plăti ratele la bancă.

„Am lucrat amândoi la un magazin. Întâi a rămas fără serviciu soțul meu. Oricum nu ne plăteau la timp, ne dădeau câte 50 de lei cine știe când. Apoi am rămas și eu fără serviciu. Între timp, rata crescuse de nu o mai puteam suporta. Inițial, rata fusese 500 de lei, acum nici nu vreau să mă gândesc la cât a ajuns. Când am văzut că nu mai putem plăti, ne-am dus la bancă să negociem, poate găsim o soluție, pentru că noi suntem de bună-credință și vrem să ne achităm de obligații. Ne-au zis că poate găsim să vindem ceva al părinților de la țară, o căruță, vaci, cai, mi-au cerut să vând haina de pe tatăl meu”, a declarat corespondentului MEDIAFAX Mariana Gabriela Naghi.

Femeia susține că de la sfârșitul anului 2013 nu a mai putut achita integral o rată, însă o perioadă a mai dus bani la bancă, pentru ca ulterior să primească vestea că a fost pusă poprire pe o treime din venitul soțului, care între timp a reușit să se angajze pe un salariu de 800 de lei. Ulterior, cei doi au primit și înștiințarea de executare silită, care a fost trimisă și către asociația de proprietari din blocul în care locuiesc, iar apartamentul lor a fost scos la licitație.

„De o lună, singura noastră locuință este scoasă la licitație. Este o teroare. Nu avem unde să ne mutăm. Nu putem să dormim noaptea, nu știm încotro să o apucăm. Ne vom lua un cort și ne vom muta în Parcul Crâng. Copilul are nouă ani (…) E dezamăgit, e trist, nu vrea să plece de aici pentru că aici are școala, are prieteni. L-am mai pregătit, dar e greu. Din păcate, asta e realitatea: așteptăm să vină cineva să bată la ușă și să ne spună «ieșiți afară din casă»”, spune Mariana Naghi, care între timp și-a angajat un avocat pentru a-i reprezenta în lupta cu banca.

Pentru a opri temporar procedura de executare silită, soții Naghi și avocatul acestora au depus o cerere în instanță, însă judecătorul a stabilit o cauțiune de peste 21.000 de lei, bani pe care oamenii nu îi au.

„Dacă aș fi avut banii ăștia mă duceam să-mi plătesc ratele restante, în niciun caz nu am vrut să se ajungă aici. De unde să scot eu atâția bani ca să oprim scoaterea la vânzare a casei? Mă aștept la orice, la orice rău, pentru că bine nu poate să fie. Nu am făcut încă bagajele, că am înnebuni să mai stăm și cu bagajele strânse în casă”, mai spune femeia, arătând că salariul soțului, singurul care lucrează și care are poprire pe venit, nu acoperă nici jumătate dintr-o rată pe care o are de plătit la bancă.

La rândul său, Elena Pavel, avocata familiei Naghi, susține că este de neînțeles atitudinea unui judecător care cere o cauțiune de peste 20.000 de lei unei familii cu un venit total de 800 de lei, aflată în imposibilitatea de a-și achita ratele lunare.

„Mă șochează modul de abordare din partea judecătorului. Când o persoană care a contractat cu o bancă ajunge în situația de a nu mai putea plăti, ajung să curgă comisioane, creditul este declarat scadent, iar banca se adresează unui executor judecătoresc pentru a-și putea recupera creanța și începe procedura de executare silită. Practic, se ajunge în stadiul în care se procedează la evaluarea debitorului, a consumatorului. Consumatorul, conform procedurii, are la îndemână o singură soluție – contestația la executare. Blochează temporar, într-un fel sau altul, vânzarea la licitație a imobilului deținut. Dar, pentru a bloca această procedură, debitorul este nevoit să plătească o cauțiune care este de 10 % din întregul debit declarat scadent. În cazul familiei Naghi este vorba despre o cauțiune de peste 21.000 de lei, o sumă exagerat de mare, în condițiile în care prin cerere i-am indicat judecătorului că este vorba despre o familie formată din trei membri și în care doar soțul lucrează, având venit minim pe economie. Acești oameni nu au nicio altă locuință în afara celei pentru care a fost luat creditul”, spune Elena Pavel.

Potrivit acesteia, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene spun că în condițiile în care consumatorul dovedește că imobilul din care urmează să fie evacuat este singurul, fiind domiciliul familial, instanța este obligată să suspende chiar din oficiu această contestație la executare, practic să suspende evacuarea cu titlu provizoriu, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat.

„Instanța a respins cererea de suspendare, motivul fiind determinat de neplata acestei cauțiuni. Deocamdată acești oameni sunt în așteptare, în teroare, în timp ce executorul continuă procedura de vânzare la licitație a apartamentului”, a declarat avocata.

Ea susține că în acest caz, la fel ca și în alte cazuri ale clienților pe care îi are, băncile nu vor să negocieze cu oamenii ajunși în imposibilitatea de plată după explozia cursului franc-leu.

„I-am sfătuit pe clienții mei să se ducă la bancă să negocieze cu banca, am formulat pentru fiecare din ei o cerere prin care am solicitat băncii să înghețe cursul franc elvețian-leu la valoarea la care s-a făcut creditul, la care banca să adauge o marjă de 10-15 la sută. De fiecare dată răspunsurile verbale au fost «nici să nu vă gândiți, nu suntem de acord cu această negociere». Băncile nu avansează propuneri. Dacă ei avansează o negociere, e bătaie de joc, e o reducere infimă, care ajunge să pice până la urmă tot în cârca clientului. Băncile nu vor să negocieze, oamenii nu ajung să poată discuta cu băncile”, afirmă avocata.

Ea crede că la această situație dramatică s-a ajuns după ce persoanele care au mers la bănci să se împrumute acum câțiva ani au fost sfătuite să ia împrumuturi în franci elvețieni, spunându-li-se că este o monedă stabilă, iar dobânda este mică.

„Cred că marii acționari ai băncilor au știut ce se va întâmpla cu francul elvețian. Criza era la început în America, nu cred că acționarii acestor bănci, știind politica bancară din fiecare țară, nu bănuiau ce se va întâmpla. Și de ce oamenii au primit lei când s-au împrumutat în franci? Pentru că banii au fost, chipurile, schimbați, banca le-a mai luat alte comisioane. S-a mers pe o fraudă, a fost o înșelăciune”, adaugă avocata din Buzău.

Peste 75.000 de persoane au credite în franci elvețieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la șase bănci. În total, 14 instituții de credit au acordat finanțări în franci elvețieni.

Părțile implicate în „criza francului” au poziții diferite privind soluțiile la problemele clienților cu astfel de credite accentuate după aprecierea puternică a francului de la mijlocul lunii ianuarie.

Clienții doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului susține, de asemenea, găsirea unei soluții pe cale administrativă, prin care să se impună împărțirea riscurilor între clienți și bănci, dar și soluții concrete pe termen lung din partea băncilor, după ce a ajuns la concluzia că nu se poate discuta cu acestea pentru orice fel de negociere.

Pe de altă parte, băncile și BNR invocă neconstituționalitatea unei astfel de măsuri, precum și pierderile mari cauzate instituțiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte și ar ajunge chiar în situația falimentului.

Parlamentarii au dezbătut problema creditelor în franci în mai multe ședințe ale Comisiei Buget-Finanțe-Bănci împreună cu toate părțile implicate, fără a ajunge deocamdată la o concluzie. O poziție a acestora s-ar putea contura în zilele următoare, după ce luni vor avea loc întâlniri cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional, iar marți cu conducerea BNR.