O femeie cere nepoatei banii cheltuiți PENTRU POMENILE TATĂLUI pe care nu l-a văzut de la naștere

O femeie din județul Iași și-a dat-o în judecată nepoata, cerându-i banii pe care i-ar fi cheltuit cu înmormântarea și pomenile tatălui ei. Paraschiva B. a solicitat instanței să o oblige pe nepoată să îi restituie banii cheltuiți, deoarece tânăra a acceptat calitatea de moștenitoare a tatălui decedat.

„Am avut o relație bună cu fratele meu și am preluat obligațiile legate de înmormântare și de respectarea datinilor (praznice la 9, 40 de zile, un an, doi ani etc.), însă pârâta s-a degrevat de orice obligație materială pe care a presupus-o decesul tatălui său,”  a spus Paraschiva B. în fața magistraților Judecătoriei Iași. „Totalul cheltuielilor astfel efectuate se ridică la suma de 14.000 de lei, din care trebuie dedus exclusiv ajutorul de înmormântare oferit legal, în cuantum de 2.400 de lei.”

Nepoata femeii, Mădălina B., a explicat în instanță că a avut doar relații formale cu tatăl ei.

„Între mine și tatăl meu au existat doar legături formale, în actele de identitate, părinții încetând să mai locuiască împreună chiar înainte de a mă naște (divorțul fiind efectuat în anul 1987), iar, pe tot parcursul vieții, tatăl meu nu a manifestat niciun interes în a se implica în viața mea, ceea ce a dus la o înstrăinare de familia paternă. Mătușa mea m-a înștiințat despre deces în condiții care au făcut imposibilă participarea mea la înmormântare, eu fiind oricum străină de acele locuri și acei oameni. Chiar și în aceste condiții, am respectat datoria morală de pomenire și prăznuire a tatălui meu”, a declarat Mădălina B. în instanță.

Ea și-a acuzat mătușa că vrea să transforme o formă de milostenie într-o modalitate de încasa niște bani.

Magistrații din cadrul Judecătoriei Iași au stabilit că, potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), fiica defunctului, în calitate de moștenitoare, ar fi avut obligația de a acoperi cheltuielile legate de ritualurile funeste, dar au respins cererea de chemare în judecată, deoarece mătușa nu a dovedit, cu acte, decât cheltuirea unei sume de 700 de lei.

„Ar fi fost util de la reclamantă să păstreze facturile și chitanțele obținute, mai ales de la furnizorii de servicii funerare, cu care este de presupus că a organizat înmormântarea, chiar și martorii declarând că s-a apelat la firme de specialitate. Prin urmare, instanța nu poate reține decât că reclamanta nu și-a probat pretențiile corespunzător, iar suma de 700 de lei se prezumă că a fost achitată din ajutorul de înmormântare pe care ea recunoaște că l-a încasat, mai ales că se poate presupune faptul că sicriul a fost printre primele lucruri achiziționate. În orice caz, ea nu a dovedit că ar fi folosit acel ajutor pentru achiziționarea altor bunuri sau servicii,” au motivat judecătorii ieșeni decizia luată.

Sentința nu este definitivă.