O instanță s-a pronunțat împotriva ANAF pentru că nu a recunoscut CAS plătite în alt stat

„Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de către ANAF împotriva sentinței prin care a fost anulată decizia de impunere emisă împotriva unei persoane fizice angajate într-un stat membru UE și care a fost detașată să desfășoare activități profesionale (de natura dependentă) în cadrul unei renumite companii multinaționale cu prezență în România”, se arată într-un comunicat al casei de avocatură Radu și Asociații SPRL, asociată EY România, care a reprezentant cazul.

Aceasta este a treia hotărâre judecătorească irevocabilă consecutivă.

ANAF a stabilit în 2011 obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe veniturile din salarii, ca urmare a măririi în mod nelegal a bazei de impozitare. Astfel, Fiscul a inclus în baza de impozitare din România și sumele provenind din contribuții sociale obligatorii datorate de detașați și plătite conform legislației dintr-un alt stat membru UE, nerecunoscând astfel dreptul de a le deduce în România la calculul impozitului pe veniturile din salarii.

„Prin interpretarea dată de organele fiscale la momentul emiterii deciziilor se instituia o diferență de tratament fiscal aplicabil veniturilor din salarii între contribuabilii persoane fizice, în funcție de afilierea lor la sistemul de asigurări sociale din România, respectiv dintr-un alt stat membru UE. Astfel, orice contribuabil, român sau cetățean UE, angajat în România, putea deduce din baza de impozitare cuantumul contribuțiilor individuale obligatorii plătite conform legislației românești. În schimb, un contribuabil angajat într-un alt stat membru UE și detașat să lucreze în România, în interpretarea dată de autoritățile fiscale, nu putea deduce din baza de impozitare contribuțiile individuale pe care le plătea conform legii din țara de angajare, ceea ce conducea la crearea unei situații nefavorizante în ceea ce-l privește pe acesta din urmă”, a declarat în comunicat Claudia Sofianu, liderul Diviziei de Taxare a Persoanelor Fizice din cadrul casei de avocatură.

Ea a arătat că un astfel de tratament diferențiat, mai ales în domeniul asigurărilor sociale, unde există legislație comunitară aplicabilă, ducea la descurajarea cetățenilor statelor membre UE de a beneficia de libertatea de stabilire și de liberă prestare a serviciilor, libertăți prevăzute în Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.

Astfel, instanța a fost chemată să se pronunțe dacă sumele plătite cu titlu de contribuții sociale obligatorii în statul de rezidență (stat membru UE) trebuia sau nu incluse în baza de impozitare a reclamanților în statul unde și-au desfășurat activitatea, respectiv în România.

Direcția Generală de Metodologii Fiscale, Îndrumare și Asistență a Contribuabililor din cadrul Ministerului Finanțelor a avut un punct de vedere contrar celor trei hotărâri judecătorești irevocabile, la momentul în care reclamanții au formulat acțiunile în instanță.

Potrivit reprezentanților Finanțelor, doar contribuțiile sociale obligatorii datorate potrivit legislației în domeniu din România erau considerate deductibile, iar orice alte contribuții plătite de aceste persoane în țara de rezidență, alt stat membru UE, nu erau deductibile întrucât excedau prevederilor Codului fiscal de la momentul respectiv.

„Se dovedește încă o dată capacitatea instanțelor de judecată din România de a aplica cu prioritate legislația și jurisprudența europeană în materie, ca răspuns la tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat de autoritățile fiscale din România cu privire la contribuțiile sociale obligatorii plătite în România, respectiv într-un alt stat membru UE”, se mai notează în comunicat.