Visul Luanei este singurul centru din sudul României care îngrijește animale sălbatice rănite sau ”orfane” până când pot fi eliberate în mediul lor. Medicii veterinari, asistenții și voluntarii au grijă ca orice animal sălbatic ajunge în centru să primească îngrijirea și atenția specială de care are nevoie. Totul a început cu un vis și cu marea iubire față de animale a Luanei. Ana-Lucia Udrescu – Luana – și-a pierdut viața în 2014, în urma unui incendiu izbucnit în cabinetul veterinar pe care urma să îl deschidă. De atunci, familia și prietenii au vrut să ducă mai departe visul Luanei și au reușit să salveze și să îngrijească aproape 10.000 de animale sălbatice din peste 120 de specii.
În România, există trei centre de reabilitare a animalelor sălbatice, toate susținute de ONG-uri: unul la Focșani, al doilea la Târgu Mureș, iar al treilea, Visul Luanei, la marginea Bucureștiului, pe un câmp din Popești-Leordeni.
Aici, oamenii care găsesc animale sălbatice care nu pot fi îngrijite fără cunoștințele necesare, le aduc și le lasă în grija medicilor veterinari și a îngrijitorilor.
La Centrul de Salvare și Reabilitare al Animalelor Sălbatice Visul Luanei au ajuns de-a lungul anilor tot felul de specii rare, de la păsări exotice și hamsteri, la arici africani pierduți, nu se știe cum, prin traficul din Capitală.
Specialiștii de la Visul Luanei se ocupă de speciile adaptate la jungla urbană bucureșteană: vrăbii, porumbei, pescăruși, vânturei, bufnițe, ciuși, stăncuțe, coțofene sau ciocănitori.
„Fundația Visul Luanei a început acum câțiva ani, are mai multe activități, ne ocupăm și de plantări de copaci, avem colegi care se ocupă de castrări și sterilizări gratuite pentru animalele de pe stradă, însă aici, la locația din Popești-Leordeni, ne ocupăm de animalele sălbatice. Este o nevoie apărută, din păcate, odată cu adaptarea mai multor specii la mediul urban. Oamenii ajung să ia contact cu animalele acestea care suferă, sunt găsite în diverse circumstanțe, ori sunt lovite de mașini, mușcate de câini sau pisici, bolnave. Majoritatea cauzelor de primire sunt legate de om, în general au legătură cu impactul omului asupra mediului.
Animalele astea sunt găsite de oameni, care de multe ori, chiar dacă vor să le ajute, nu prea știu cum, pentru că fiecare specie are caracteristicile și particularitățile ei. Și-atunci, noi am apărut, am încercat și încercăm în continuare să ne specializăm din punct de vedere medical și nu numai în îngrijirea acestor animale și încercăm să îi îndrumăm pe oameni ca atunci când găsesc astfel de animale, înainte să presupună că trebuie salvate sau nu, să ne sune.
Avem foarte mulți susținători, încercăm să ne susținem pe cât posibil din donații, însă este foarte greu, acoperă în perioadele de vară hrana animalelor și costurile de întreținere ale centrului, atât și sunt mult mai multe cheltuieli ”, a spus medicul veterinar Oana Vasiliu.
Animalele sălbatice simt oamenii, așadar, nu oricine poate fi un voluntar potrivit pentru a le îngriji. Pe la centrul Visul Luanei au trecut de-a lungul timpului mulți oameni care au bătut la ușă doar din curiozitate, însă păsările, aricii sau berzele nu pot fi ajutate doar cu atât.
Medicul veterinar Oana Vasiliu, împreună cu ceilalți iubitori animale și de natură, speră că mai există oameni ca ei care ar putea să dea o mână de ajutor.
„Ne-ar mai trebui câteva persoane ca angajați. Avem voluntari care ne ajută cu transportul animalelor, ori cu preluări din teren, ori, din păcate, pentru că nu există centre de reabilitare în toată țara, cu preluări de la Gara de Nord a cutiilor care vin cu animale și sunt aduse aici la centru”, a mai spus Oana Vasiliu.
Cei care iubesc animalele și vor să le ajute, la centrul Visul Luanei din Popești-Leordeni pot găsi, dincolo de obloanele din lemn, ființe necuvântătoare care au fost în primejdie sau care au fost rănite și au nevoie de toată grija până sunt eliberate în mediul lor natural.
Viesparul (Pernis apivorus) este pasărea juvenilă ajunsă la centru acum aproximativ un an, cu fractură de ulnă și penaj deteriorat, din cauza că a fost cazat într-o colivie. Pasărea este dintr-o specie migratoare, de aceea a trebuit să rămână pe termen lung în centru, pentru refacerea penajului.
Medicii și asistenții din centru îngrijesc și un Caprimulg, o pasăre care se camuflează, mai ales dacă simte că este în pericol.
Ciuful de pădure (Asio otus), o pasăre des întâlnită în mediul urban, este un locuitor frecvent al centrului. Puii ”orfani” sunt aduși de oameni, care îi găsesc căzuți din cuib și cred că au nevoie de ajutor. De fapt, sunt juvenili în procesul de învățare al zborului și nu trebuie preluați din teren, în afara situațiilor în care sunt răniți, explică specialiștii centrului.
În centru este acum o pasăre cu penajul complet și deja inelată de Centrala Ornitologică Română, care va fi eliberată în scurt timp.
Când suntem în natură și vedem un animal sălbatic ce pare a avea nevoie de ajutor, primul impuls este să intervenim. Specialiștii de la Centrul Visul Luanei spun însă că ar trebui să intervenim doar dacă animalul prezintă răni vizibile sau semne de boală, ori dacă sunt pui care au căzut din cuib și trebuie puși înapoi. Altfel, cel mai bine ajutăm animalele sălbatice dacă le lăsăm în pace, în mediul lor.
Și mai trebuie să știm că nu orice pui de pasăre care pare că a căzut din cuib este bolnav sau ”orfan” și trebuie să fie salvat. Puii pot fi pe sol și când sunt ”juvenili” în procesul de învățare a zborului, iar părinții lor sunt în apropiere.
Dacă nu știi ce să faci, cel mai bine este să suni la centru, la numărul 0748.395.859 și să întrebi un specialist.
Cei care vor să doneze bani pentru Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice o pot face în contul Fundației Visul Luanei – RO38INGB0000999908976025 -, deschis la ING Bank București Centrală.