O româncă a câștigat 6.000 de euro la CEDO, într-un caz de neglijență medicală

Potrivit deciziei CEDO de marți, reclamanta este Julia Kinga Csoma, născută în 1972 și care locuiește în Covasna.

Femeia, soră medicală de profesie, a rămas însărcinată în ianuarie 2002, însă, în cea de-a 16-a săptămână de sarcină, fătul a fost diagnosticat cu hidrocefalie. Doctorul care îi monitoriza sarcina, D.C., de la Spitalul Orășenesc Covasna, unde lucra și reclamanta, a consultat-o și a decis întreruperea sarcinii.

În 13 mai 2002, femeia a fost internată în același spital, unde i s-au administrat medicamente care să inducă avortul, însă fără rezultat. A doua zi, i s-a injectat glucoză concentrată, în același scop, constatându-se ulterior că fătul nu mai mișcă. În cursul nopții, femeia a făcut febră 39 de grade și a avut frisoane până dimineață. În tot acest timp, nu ar fi fost consulată de medicul ei, fiindu-i doar administrate pastile pentru durere.

Dimineața, aflându-se în continuare în salon, femeia a eliminat fătul și a început să sângereze masiv. Sângerarea nu s-a oprit nici după ce i s-au făcut două chiuretaje, reclamanta fiind diagnosticată cu coagulare intravasculară diseminată (CID). Medicul ei a decis atunci să o transfere de urgență la Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe, aflat la circa 30 de kilometri de cel din Covasna. Deși era în stare critică, în timpul transferului, pacienta a fost asistată doar de o soră medicală.

CONTROVERSĂ Toni Neacșu, după ce Gândul a dezvăluit că judecătoarea Raluca Moroșanu a oprit percheziția informatică a DNA în dosarul Coldea 2: „O justiție ca un reality show. Așa se întâmplă când te bagi în troacă”

18:08

FLASH NEWS Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, vrea să grațieze peste 20.000 de deținuți într-un gest de „umanism și milă”

17:51

Când a ajuns la spitalul județean, doctorii de acolo au trebuit să îi facă histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (extirparea uterului, a colului uterin, precum și a ambelor ovare – n.r.) pentru a-i salva viața, se arată în expunerea faptelor din decizia Curții.

CEDO notează, de asemenea, că femeia a depus apoi o plângere la Colegiul Medicilor Covasna, în care i-a imputat doctorului său erori medicale, după ce s-a consultat cu mai mulți specialiști. Colegiul a împuternicit un medic de la Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe să facă o evaluare și a emis, la 18 septembrie 2002, mai multe concluzii. Astfel, potrivit Colegiului, terminarea sarcinii a fost prescrisă corect, iar injecția cu glucoză pentru a cauza avortul putea fi făcută în două feluri – abdominal, cum i s-a făcut pacientei, sau vaginal, ceea ce ar fi asigurat condiții mai bune de igienă, presupunând însă localizarea foarte precisă a placentei, printr-o scanare cu ultrasunete. De asemenea, se recomandă ca injectarea substanței să fie monitorizată tot cu ultrasunete, fiind necesar consințământul scris al femeii, după ce era informată în privința riscurilor presupuse de această metodă. Dosarul medical al reclamantei nu conținea vreun consimțământ scris și nici dovada că ar fi fost suspusă unei scanări cu ultrasunete, pentru depistarea unei posibile anomalii.

Coagularea intravasculară diseminată (CID), cu care a fost apoi diagnosticată, nu a reprezentat o consecință directă a injecției abdominale, ci o complicație rară, foarte gravă, care poate apărea prin aplicarea acestei metode, a mai notat Colegiul Medicilor Covasna.

Luând în considerare și faptul că diagnosticul CID a fost dat corect și la timp pentru ca pacienta să poată fi transferată la spitalul județean, viața fiindu-i astfel salvată, Colegiul Medicilor a stabilit că nu a fost vorba despre o neglijență medicală.

Pe de altă parte, Colegiul a notat că au existat o serie de erori de procedură în cazul Juliei Kinga Csoma, neexistând la dosarul ei consimțământul scris al acesteia asupra procedurii la care a fost supusă, scanarea cu ultrasunete pentru localizarea placentei și nici un sumar al rezultatelor testelor de laborator. Colegiul a recomandat, având în vedere facilitățile și personalul pe care le avea la dispoziție Spitalul Orășenesc Covasna, ca pe viitor cazurile care prezintă un potențial risc să fie tratate în unitățile care posedă facilitățile necesare pentru a interveni în cazul în care apar complicații.

Tot în 2002, reclamanta a depus o plângere penală împotriva doctorului, pe care l-a acuzat de vătămare corporală gravă din culpă și neglijență profesională. Procurorul care s-a ocupat de caz a consultat rapoarte emise de Serviciul Județean de Medicină Legală Covasna și respectiv de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș, primul fiindu-i favorabil doctorului reclamat și fiind contestat de reclamantă, iar celălalt consemnând mai multe nereguli în felul în care a fost tratată femeia. Procurorul a cerut și Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din Capitală să consulte aceste rapoarte și să evalueze științific modul în care a fost tratată reclamanta. Specialiștii de la Institutul „Mina Minovici” au conchis, la rândul lor, că medicul nu se face vinovat de neglijență, astfel că procurorul a decis să nu-l incrimineze, decizie menținută de un al doilea procuror și de Tribunalul Covasna, se mai arată în decizia CEDO.

Reclamanta a făcut plângere la CEDO susținând că nu a fost informată corespunzător de riscurile procedurii la care a fost supusă, că i-a fost pusă viața în pericol prin neglijență medicală, pierzând totodată posibilitatea de a mai face copii. Totodată, Csoma a reclamat felul în care a fost anchetat doctorul, faptul că ea nu a obținut recunoașterea răului făcut și că o persoană vinovată ar fi fost protejată. Ea a cerut să i se plătească daune morale în cuantum de 75.000 de euro.

CEDO a mai notat, printre altele, faptul că, după ce a fost supusă unei proceduri medicale realizate de doctorul P.C. într-un spital de stat, viața reclamantei a fost în pericol și aceasta nu va mai putea face vreodată copii. Prin urmare, arată CEDO, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie, prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la articolul 8.

Curtea a decis marți ca statul român să îi plătească reclamantei suma de 6.000 de euro cu titlul de daune morale.