O româncă, despăgubită de CEDO cu 25.000 euro, pentru tratament stomatologic inadecvat

Petenta, S.B., născută în 1952, cu domiciliul în București, a primit un tratament stomatologic, în 2001, constând într-o lucrare cu punți și coroane, efectuată de un medic stomatolog particular.

Ulterior, ea s-a plâns dentistului că lucrarea, o proteză mobilă, nu a fost bine făcută, că îi sângerează gingiile, are dureri și nu poate mânca, însă medicul i-a spus că nu este nimic în neregulă cu lucrarea, ci doar trebuie fixată permanent.

În iulie 2002, femeia s-a adresat Ministerului Sănătății cerând să fie consultată de un expert care să determine dacă lucrarea este funcțională, în ce măsură i-a afectat dinții și dacă o poate purta în continuare. Plângerea a fost direcționată către Colegiul Medicilor București.

La sfârșitul lunii septembrie 2002, petenta a fost consultată de un alt dentist care i-a spus că lucrarea nu a fost făcută corect, și din cauza problemelor pe care le-a avut – gingii infectate, tăieturi, dureri -, nu este recomandat să fie fixată permanent.

Petenta a mai fost supusă unei examinări, efectuate de mai mulți experți de la Facultatea de Stomatologie, însă raportul nu i-a fost remis, răspunzându-i-se că acesta nu poate fi solicitat decât în cadrul unor proceduri judiciare.

În martie 2003, femeia a făcut o plângere penală, cerând un raport medical care să stabilească dacă a fost victima neglijenței medicale și să îi fie plătite compensații. Un astfel de raport a fost emis în septembrie 2003, iar pe baza lui Institutul de Medicină Legală a concluzionat că lucrarea a fost făcută inadecvat, dar că problemele de sănătate ale reclamantei au fost cauzate și de faptul că aceasta nu a mai urmat tratament între septembrie 2001 și august 2003.

În martie 2011, Tribunalul București l-a achitat pe dentistul respectiv, motivând că a fost vina reclamantei pentru problemele semnalate, deoarece a refuzat ca lucrarea să îi fie fixată permanent. Decizia a fost menținută de Curtea de Apel București, devenind definitivă în octombrie 2011.

CEDO a constatat în acest caz că a fost încălcat articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, referitor la respectarea vieții private și de familie, și a dispus ca reclamanta să primească daune în valoare de 25.000 de euro și să îi fie plătite cheltuielile de judecată în valoare de 850 de euro.