O statistică rece scoate la iveală un adevăr cutremurător. Cum a ajuns România UN FOCAR al infectării cu HIV

Dincolo de seringă și de înțepăturile de pe brațe, toxicomanii sunt printre noi, au o viață, iar mulți dintre ei trăiesc cu parteneri care nu consumă droguri, au familie și copii. Sunt femei bolnave care practică sexul comercial și care fac bani tocmai pentru românii nu se dau în lături să apeleze la serviciile lor. „Urgență epidemiologică”. Așa a fost catalogată în 2013 situația privind răspândirea HIV. Focarul este, deci, departe de a fi doar problema consumatorilor de droguri, dar, în lipsa banilor necesari, oamenii se mulțumesc să se gândească „nu o să mi se întâmple chiar mie”.

În București există aproximativ 11.000 de consumatori problematici de droguri, dintre care o treime sunt femei, arată cele mai recente estimări ale Agenției Naționale Antidrog (ANA). Doar 10% găsesc, însă, calea spre un centru de tratament care să le ofere o alternativă la „bilă”, seringă sau „folie”, iar 42,7% dintre ei sunt dependenți de heroină. Și de banii necesari pentru a plăti în fiecare zi pastilele de metadonă, chiar și câte o duzină odată. Singurii care beneficiază întotdeauna de gratuitate sunt bolnavii de HIV/SIDA, persoanele polidependente și femeile toxicomane însărcinate.

Datele incluse în Raportul Național privind situația drogurilor în România 2014, realizat de specialiștii ANA arată că, la nivelul anului 2013, numărul persoanelor asistate a scăzut cu 17,4% față de 2012. Mai mult, datele furnizate de ANA demonstrează că, într-un interval de aproape un deceniu (din 2004 până în 2013), autoritățile au reușit „performanța” de a crește numărul consumatorilor de droguri care beneficiază de servicii de asistență cu doar 10% – adică puțin peste 1.000 de persoane.

Mai mult decât atât, în timp ce numărul celor care primesc ajutor scade, consumul, chiar și la nivel de experiment, este în creștere. Potrivit celor mai recente rezultate ale Studiului în Populația Generală privind prevalența consumului de droguri în România pe un eșantion de 7.200 de respondenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, se constată o creștere a consumului experimental de droguri ilicite – de la 4,3% la 6,6% – față de datele înregistrate de studiul anterior.

SIDA nu percepe tarif

Cele mai recente date furnizate de ANA arată că în România circa 50% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt infectați cu HIV. Situația a fost denumită în multe feluri – „focar”, „urgență” – dar, oricum ar fi, escaladarea ei pornește de la acțiunile insuficiente de testare, prevenție și reducere a riscurilor, care depind, în mod invariabil, de fonduri. În 2009 activitățile de harm reduction erau pe cai mari și tot atunci s-au distribuit în cartiere aproape două milioane de seringi, însă, odată ce a lovit criza economică, și mijloacele de precauție au cam intrat la apă. Dar SIDA nu percepe niciun tarif. Numărul celor infectați a crescut continuu, iar în 2013 reprezentanții Agenției Naționale Antidrog avertizau că ne confruntăm cu dublarea cazurilor de persoane seropozitive și că extinderea focarului trebuie stopată rapid.

Eduard Petrescu, coordonator de programe la UNICEF, a declarat la acea dată că „din toate punctele de vedere asta se numeste urgență epidemiologică și situație critică”, iar Sorin Oprea, directorul ANA, a recunoscut că, într-adevăr, avem de a face cu o problemă serioasă.

Dan Popescu, responsabil de coordonarea echipelor de teren ale Centrului de Tratament Substitutiv Arena, atrage atenția că răspândirea bolilor asociate consumului de droguri este periculoasă pentru societate, în ansamblu, nu doar pentru toxicomani: „Există acest mit că dacă bolile stau în grupul vulnerabil sunt restrânse acolo și nu se mai transmit nicăieri. Dar există destui oameni pe lumea asta care apelează la serviciile lucrătoarelor sexuale, sunt destui consumatori de droguri care au membri ai familiei non-consumatori de droguri, iubiți, iubite non-consumatori de droguri și copii, la rândul lor, și atunci HIV-ul, hepatita, TBC-ul, în momentul ăsta, care prezintă o problemă foarte mare în rândul grupurilor vulnerabile, pot să ajungă în populația generală. Atunci devine o problemă pentru sistemul nostru de sănătate”.

Adrian Abagiu, medic primar de boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” și, în același timp, cel mai renumit specialist în probleme de toxicomanie, spune că „ne-am umplut de HIV”. „Cu testarea obligatorie a gravidelor pentru HIV, depistau din timp gravidele care nu se știau seropozitive, iar, prin administrarea de tratament antiviral, sigur copiii lor se nășteau 100% sănătoși. Ajunsesem să avem o transmitere verticală de sub 2%, ca în toate țările civilizate”, a spus doctorul Abagiu.

Fenomenul a devenit și mai îngrijorător de când au apărut legalele, iar mamele uită să-și ia tratamentul, „sunt vraiște cu creierii” și nu le dau nici bebelușilor medicamentele și siropurile, adaugă acesta.

Nici în ceea ce privește hepatita, situația nu se prefigurează mai optimistă. Deși Ana, una dintre clientele serviciilor de tratament substitutiv vorbește despre această boală cu naturalețe, ca fiind un virus „pe care îl are orice drogat”, evoluția heptatitei B și C, cele mai des întâlnite tulpini care îi afectează pe toxicomani, este îngrijorătoare. Datele furnizate de ANA atrag atenția asupra unei creșteri semnificative a numărului de persoane infectate cu hepatita B – 27,7% și menționează că numărul consumatorilor infectați cu hepatita C a înregistrat o creștere „la nivel înalt” de 49,2%, adică peste media europeană.

Motivele invocate sunt chiar cele referitoare la reducerea substanțială a intervențiilor de reducere a riscurilor de contractare a bolilor infecțioase asociate consumului de droguri, precum și schimarea modelului de consum, care ar necesita adaptarea rapidă a măsurilor desfășurate de autorități.
În ciuda cifrelor care demonstrează că ne confruntăm cu o problemă reală legată de transmiterea bolilor asociate consumului de droguri, rata mortalității atribuită acestor cauze este scăzută. În anul 2013 au fost înregistrate la nivel national 30 de decese care s-au produs din cauza consumului dovedit de droguri și alte 9 asociate indirect dependenței de stupefiante și, mai ales, consumului simultan al mai multor substanțe.

Soluția: încă trei milioane de seringi

Banii care vin de la stat sunt insuficienți chiar și pentru consumatorii înregistrați oficial, mult mai puțin numeroși față de ceea ce demonstrează realitatea de facto. Astfel, datele furnizate de ANA vorbesc despre cele două programe în domeniul prevenirii și asistenței medicale, psihologice și sociale a consumatorilor de droguri aprobate de Guvernul României în ședința din 19 august anul curent ca având un buget total de 42,7 milioane de lei pe o durată de patru ani. La un calcul simplu, fondurile alocate ajung la circa 10 milioane de lei anual, pentru un număr de 11.000 de consumatori, adică la 970 de lei pentru fiecare toxicoman/an. Aceasta înseamnă că, în fiecare lună, un consumator de droguri ar beneficia de serivicii de la stat în valoare de 80 de lei, în condițiile în care doar o seringă de calitate costă șapte lei. Banii nu ar ajunge, probabil, nici pentru 10 zile, iar acesta este motivul pentru care intră în scenă actori precum ONG-urile care reușesc să atragă fonduri și pe alte căi.

În fiecare noapte, voluntarii de la Arena adună sacoșe întregi de seringi, își umplu buzunarele cu prezervative și pastile și merg pe teren. La Gara de Nord, în Ferentari sau în Titan toată lumea îi cunoaște, pentru că știu că, dacă n-ar fi ei, și-ar face venele praf cu seringi de trei lei pe care să le treacă de la unul la altul. Cum banii sunt puțini, consumatorii de droguri preferă să-și ia mai multe și mai ieftine. Asta doar dacă ajung să li se vândă materiale sterile de la farmacie, pentru că de multe ori sunt refuzați. În 2013, doctorul Adrian Abagiu, citat de Hotnews, afirma că, pentru a stopa epidemia de HIV/SIDA ar trebui asigurate cel puțin patru milioane de seringi anual. Cu trei milioane mai multe față de cantitatea efectivă de seringi pe care a reușit România să le asigure în 2012 și 2013, adică puțin peste un milion.

De fapt, în ultima vreme, și ambulanțele sociale au terminat tot mai repede fondurile alocate programelor de reducere a riscurilor. Sume importante sunt alocate acestor servicii prin proiecte care atrag fonduri europene, dar, odată cheltuiți banii, echipele de voluntari trebuie să găsească în altă parte resursele necesare. Astfel, există bani pentru testare, dar nu și pentru vaccinare, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu sume pe perioadă determinată care rareori reușesc să facă față realității.

Abuzuri în goana după dealeri

După căderea regimului comunist, odată cu liberalizarea circulației și deschiderea granițelor, România a devenit un punct fierbinte pe harta traficului de droguri. Astăzi, țara noastră reprezintă o rută alternativă de introducere a cocainei în Europa, prin portul Constanța, având și statutul de țară de destinație pentru majoritatea tipurilor de droguri, mai ales pentru heroină, cocaină, canabis și droguri sintetice. Informațiile furnizate de ANA arată că, deși în ultimii ani a crescut numărul capturilor de stupefiante și a cantităților de heroină și metadonă confiscate, în ansamblu, cantitatea totală de droguri interceptate a scăzut cu 28,4% și este departe de anul de glorie 2009 în care a fost înregistrată cea mai mare captură – 1.282,99 kilograme de cocaină. Între timp, poliția îi urmărește pe „micii comercianți de cartier” cu orice preț.

Pe stradă, în spatele ambulanței ARAS apare frecvent câte o dubă de poliție. Când serviciile de reducere a riscurilor nu erau încă, oficial, legale, voluntarii aveau „meciuri” cu oamenii legii, care le puneau bețe în roate. Ocupate cu fuga după dealeri și „pești”, autoritățile au uitat că, de fapt, drumul trece, mai întâi, pe la toxicomanii deja stigmatizați, care au cel mai mult de suferit de pe urma excesului de zel al serivicului de siguranță publică: „Seriviul de siguranță, care e poliția, ar trebui să vină în completarea serviciilor noastre, în senul în care ar trebui să protejeze clientul care e om al străzii, e consumator de droguri sau e lucrătoare sexuală. Oamenii ăștia nu sunt cei mai protejați, sunt cei mai abuzați de poliție”, își amintește Dan Popescu, din experiența lui de voluntar de teren. În același timp, numărul consumatorilor rămâne ridicat, iar pe piața neagră se spală bani grei de pe urma dependenților.