O universitate din Polonia a încercat „o șmecherie românească”: STUDENȚI FĂRĂ BAC. Ce a urmat

Profesorul Jan Sadlak este familiarizat cu sistemul de educație din România, unde a și predat o perioadă la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Într-un interviu pentru gândul, Jan Sadlak spune că sistemul de educație din România poate fi comparat în privința neajunsurilor cu cel din Polonia, pentru că ambele țări sistemul comunist a presupus implementarea unui sistem de educație pe stil sovietic, cu separarea universităților în mai multe ramuri: economice, teoretice, agronomice, de medicină, de inginerie.

Ordonanța universitate fără bac: „Un răspuns politic rapid la problema tinerilor fără bacalaureat”

ACTUALITATE Scumpiri pe piața imobiliară din România. Cât ajunge să coste metrul pătrat în București, Cluj și Brașov

10:57

SURSE Ordonanța trenuleț, prioritate MAXIMĂ a viitorului Executiv. Legea bugetului, cel mai probabil până la sfârșitul lunii ianuarie

10:54

Despre organizarea de colegii terțiare de către universități, polonezul spune că, în mod normal, o astfel de ordonanță, care schimbă sistemul de educație, nu ar fi trebuit să treacă fără dezbatere publică. „În privința acestei ordonanțe eu sunt foarte suspicios, pentru că este făcută ca un răspuns politic rapid la problema tinerilor fără bacalaureat. Dar nu răspunde la întrebarea: care este legătura acestora cu piața muncii, ce fel de studenți vor fi, ce fel de diplomă vor primi, ce răspunde piața muncii acestor absolvenți?”, susține Jan Sadlak. Profesorul arată că, spre deosebire de România, în Polonia consiliul rectorilor este partenerul de dialog al Ministerului Educației, iar o astfel de ordonanță de urgență nu ar fi trecut.

„În sistemul de educație din Polonia este de neînchipuit ca o astfel de ordonanță să fie introdusă în circuit fără dezbatere. În Polonia, a existat o șmecherie a unei universități particulare. Această universitate, Wyzsa Skola Biznesu-National Louis University, care era acreditată și în SUA, a creat anul zero pentru admitere, în care să primească absolvenții fără bacalaureat, dar care să nu fie nici studenți, nici altceva. Reacția la o astfel de măsură a fost că ministerul s-a consultat cu Consiliul Rectorilor și nu a dat voie la așa ceva, cu toate că motivația universității  era să dăm a doua șansă absolveților. Era un pic diferit de România unde se vrea pregătirea pentru piața muncii”, spune Jan Sadlak.

Profesorul explică faptul că o astfel de situație a avut loc în Polonia pentru că declinul demografic este mai accentuat ca în România, ceea ce duce la o concurență acerbă între universități. În plus, ca urmare a introducerii probei de matematică la bacalaureat, numai 30% dintre elevii polonezi reușesc să ia examenul de maturitate. „În Polonia, numărul de locuri la facultăți depășeste numărul de absolvenți”, spune profesorul.

Ce spune Jan Sadlak despre universitățile care organizează colegii

Jan Sadlak este de acord cu rectorii de la universitățile din România are au refuzat să organizeze astfel de colegii. „ Ați văzut ce reacție au avut rectorii? Ordonanța nu obligă universitățile să organizeze astfel de colegii.  Cele care au spus că organizează sunt universitățile particulare. Dar de ce? Pentru bani. Aici am fost foarte atent ce fel de cursuri oferă aceste instituții. Dacă din nou colegiile acestea organizează cursuri de psihologie, științe sociale sau pedagogie, atunci problema nu se rezolvă”, spune Jan Sadlak, care adaugă că universitățile private sunt de fapt în căutare de oameni, în condițiile în care numărul celor care pot deveni studenți este tot mai mic.

Expertul spune că educația din România a moștenit de fapt o supraapreciere a meseriilor vocaționale din perioada comunistă. „Subinginerii, de exemplu, nu era o ideea rea, dar era legată de învățământul superior, nu era legată de școlile vocaționale”, spune profesorul, care amintește că spre deosebire de România, în țări precum Germania, Austria și Elveția pregătirea în școlile vocaționale nu a fost deloc ignorată. „În Germania, Austria, Elveția nu este ușor să fii primit la școlile educaționale, dar acolo există o anumită cultură a meseriașilor”, susține polonezul.

Profesorul Sadlak arată că ordonața prin care se modifică legea educației este de fapt un răspuns politic rapid la problema tinerilor care nu au trecut bacalaureatul, dar care de fapt nu rezolvă această problemă. „Nu răspunde la întrebarea referitoare la legătura acestor absolvenți după ce termină colegiile de la universități cu piața muncii, ce fel de studenți vor fi, ce fel de diplomă vor primi, ce răspunde piața muncii acestor absolvenți”, a mai spus profesorul.

„Lăsați doctoratul așa!”

Jan Sadlak spune că organizarea de doctorat la forma cu frecvență redusă, cuprinsă de asemenea în ordonanța de modificare a legii educației, nu este o măsură favorabilă sistemul de învățământ superiorâ

„Lăsați doctoratul așa! Atunci când s-a implementat Bologna în România eu am fost împotriva introducerii doctoratului în acest proces. Să spui că mulți doresc să urmeze doctoratul. Poți să dai un ambalaj frumos acestei măsuri cu doctoratele, să spui face parte din Life Long Learning ( învățarea pe tot parcurusl vieții), dar stați puțin, că e vorba de calitate, lăsați doctoratele la frecvență”, spune Jan Sadlak.

În contextul în care România are tot mai multe cazuri de plagiat, Jan Sadlak spune că ar trebui să avem toleranță zero față de aceste cazuri. „Problema este că omul este o ființă destul de slabă. Părerea mea este că cine este prins că a plagiat trebuie dat afară din învățământ sau să i se retragă titlul. Ați văzut în Germania ministrul care și-a dat demisia. Eu cred că trebuie să avem toleranță zero față de plagiat”, afirmă polonezul.

De ce nu are România nicio universitate în top 500

La întrebarea de ce România nu are nicio universitate în top 500 al universităților din toată lumea,  Jan Sadlak face o analiză a sistemul de învățământ superior și spune că există o anumită moștenire. „Sistemul românesc a fost organizat după model sovietic, când universitățile au fost orientate spre învățământ, și a fost despărțit de cercetare. Această separare a fost dezastruosă”, spune profesorul

Jan Sadlak arată că tot de la sovietici am moștenit și separarea universităților pe specilizări. „Adică Universitatea din București face numai teoretic, Academia de Studii Economice face numai economic, Academia de Științe Agricole numai agricultură. Ori în modelul actual al clasificărilor, universitățile specializate astfel sunt din start mai puțin favorizate, comparativ cu universitățile care au toate aceste profiluri. De exemplu, Harvard sau Oxford au facultăți de live-sciences”, spune Sadlak, care adaugă că el a susținut integrarea unora dintre universități. „De exemplu, de ce să ai la Cluj  și la Universitate de Agronomie și la Universitatea Babes Bolay facultăți de chimie, ce rost are?”, se întreabă expertul.

De asemenea, mai spune Sadlak, institutele de cercertare, care au fost despărtițe de universități, ar trebui reunite. „De ce la Academia Română trebuie să existe Institut de Matematică, când ai Facultate de Matematică la Universitatea din București. Capacitatea creatoare, intelectuală, este limitată, așa cum arată și curba lui Gauss, majoritatea oamenilor sunt mediocrii. În România sunt prea multe universități și prea puțini studenți”, afirmă Sadlak, care spune că inflația de universități este de fapt o problemă a tranziției.

Sistemul de educație este mai politizat ca în anii 90

Cu toate că nu crede într-un ministru al Educației care să fie independent, Jan Sadlak a observat că în prezent sistemul de educație din România este mult mai politizat față de primii ani din 90.

„Un ministru nu poate fi altfel pentru că e parte a guvernului. Dar profesorul devenit ministru devine politician. Cred că, lăsând contextul politic actual, cu alegerile care vin, la o parte, politizarea sistemului de educație este mult mai exagerată acum față de anii 90. Între 2000-2005 sistemul de educație a fost un pic mai relaxat„, arată profesorul.

Cu toate acestea, Jan Sadlak susține că legea educației se schimbă de prea multe ori, ceea ce nu face bine sistemului de educație.

„Ordonanțele de urgență sunt foarte mult utilizate, nu numai în educație, dar în toate domeniile. Ceea ce pune în pericol un stat de drept, în care legea ar trebui votată în Parlament„, mai spune Sadlak.

Pe de altă parte, profesorul aseamănă sistemul romînesc cu cel polonez, în care la învățământul de stat unde sunt și locuri la buget și la taxă. „Ceea ce este ceva aberant, asta strică sistemul de educație. Universitățile publice, atât din Polonia, cât și din România, au fost lansat locurile cu taxă pentru că erau într-o situație financiară foarte proastă. Era pericolul ca profesorii să plece. Dar acest lucru strică sistemul de educație și afectează cercetarea pentru că nu mai ai timp să faci cercetare”, spune profesorul.

În opinia acestuia, ierahizarea universităților arată că nu toți sunt la fel. „ În sistemul de acum toți sunt la fel, pentru că din păcate ierarhizarea universităților care a fost făcută acum câțiva ani s-a oprit pentru că a fost politizată, a fost legată de reforma de la Cotroceni, așa s-a interpretat”, a mai spus profesorul.

„Chiar dacă nu spune nimeni, se știe că Universitatea din București este mai bună decât universitatea din Oradea. Acest lucru este foarte clar. În același timp, România ca țară care se dezvoltă nu poate să avea numai fabrici, trebuie să aibă și câteva universități de vârf, care să creeze valoare.Trebuie să faci ierarhizarea pentru că resursele sunt limitate. Dacă faceți un sondaj printre universități veți vedea că nimeni nu e mulțumit de banii pe care îi primește”, mai arată Jan Sadlak.

Cine este Jan Sadlak

Jan Sadlak a urmat studii de masterat la University of Economics in Wroclaw, Polonia, și și-a continuat studiile postuniversitare la Facultatea de Științe Sociale și Economice, University of Zurich, Elveția. În 1985 a obținut doctoratul în mamagement educațional și sisteme educaționale comparate la State University of New York/University of Bufallo, Statele Unite. În același an, a preluat funcția de Executive Secretary în cadrul Conferinței Internaționale a Rectorilor Universităților Europene, funcție pe care a deținut-o până în 1988.

În 1992 Jan Sadlak ste Programme Specialist and Chief of Section for Higher Education Policy în cadrul UNESCO, la Paris. Din 1999 și până în 2009 este director al UNESCO-European Centre for Higher Education și devine reprezentantul programelor UNESCO pentru România. La sfârșitul acestui mandat, Jan Sadlak se orientează către profesorat, alegând Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, unde predă cursuri la Facultatea de Studii Europene. În același timp, Jan Sadlak este numit Președinte al IREG Observatory on Academic Ranking and Excellence, funcție pe care o deține și în prezent, fiind reales în luna mai 2014.

Jan Sadlak a scris mai multe studii realizate pe tema politicilor educaționale din România, printre care: The emergence of a diversified system: the state/private predicament in transforming higher education in Romania (1994), Higher Education in Romania, 1860-1990: Between Academic Mission, Economic Demands and Political Control. Special Studies in Comparative Education Number Twenty-Seven (1990) sau Higher education reform in Romania: Challenges and responses (1995).