Omar Hayssam nu a contestat decizia de arestare preventivă din dosarul în care procurorii DIICOT îl acuză de înșelăciune și delapidare, iar recursul fratelui său Mohamad Omar a fost respins de Curtea de Apel București.
Tribunalul București a dispus, în 2 august, emiterea unor mandate de arestare preventivă pentru Omar Hayssam și, în lipsă, pentru Mohamad Omar, la solicitarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în dosarul în care sunt judecați pentru înșelăciune și delapidare, alături de Mihai Nasture, Viorel Vasile Mafteucă și Doina Farladanschi.
Decizia nu a mai fost contestată de Omar Hayssam la Curtea de Apel București, astfel că se menține mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul București, urmând ca, la 30 august, să se verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive a sirianului.
Avocatul lui Mohamad Omar a contestat la Curtea de Apel București decizia de emitere a unui mandat de arestare preventivă în lipsă. Instanța a respins, luni, recursul lui Mohamad Omar pe motiv că este nefondat și l-a obligat să plătească 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Judecătorul de la Tribunalul București care a decis arestare preventivă a lui Omar Hayssam a arătat în motivare că sirianul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României, iar prin atitudinea adoptată și acțiunile întreprinse „a vizat sustragerea de la urmărire penală și chiar de la judecată, prezența la acest moment nefiind voluntară”.
Magistratul a notat că dacă sirianul ar fi lăsat în libertate, există riscul ca acesta să îi influențeze pe ceilalți inculpați.
„Instanța apreciază că actele dosarului relevă și riscul ca inculpatul să încerce să îi determine pe ceilalți inculpați să dea declarații de natură a-l disculpa. Astfel, inculpatul Nasture Mihai (cumnatul lui Hayssam-n.r.) a declarat în cursul urmăririi penale că a fost influențat în depozițiile anterioare de (…) inculpatul Omar Hayssam, care i-a cerut să nu dea declarații până nu discută cu el, spunându-i totodată ce anume să declare anchetatorilor”, a arătat instanța în motivare.
Judecătorul a mai reținut că lăsarea în libertate a lui Omar Hayssam reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
„Faptele inculpatului, ca de altfel atitudinea sa de desconsiderare a valorilor sociale ocrotite, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, neurmate de o ripostă adecvată a societății, ar întreține climatul infracțional și ar echivala cu o încurajare tacită atât a făptuitorilor, cât și a altor persoane la săvârșirea unor fapte similare, precum și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a statului”, se mai arată în motivarea instanței.
Omar Hayssam a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT, în acest dosar, în octombrie 2012, alături de fratele lui, Mohamad Omar, cumnatul său, Mihai Nasture, și doi parteneri de afaceri, Viorel Vasile Mafteucă și Doina Farladanschi, fiind acuzați de înșelăciune și delapidare. Dosarul se judecă la Tribunalul București, următorul termen fiind stabilit în 9 septembrie.
Mai multe imobile, terenuri și instalații industriale, precum și peste un milion de euro sunt puse sub sechestru în acest dosar de către procurorii DIICOT.
Omar Hayssam a fost condamnat definitiv, în lipsă, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani și, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnaliști, înșelăciune în cazul „Volvo” și fraude în cauza „Foresta Nehoiu”.
În dosarul „Foresta Nehoiu”, Omar Hayssam a fost condamnat definitiv de către instanța supremă, în iunie 2010, la trei ani de închisoare, după ce instanțele inferioare dispuseseră achitarea lui și a celorlalți inculpați.
Dosarul se rejudecă pe latură civilă la Curtea de Apel București. La ultimul termen, magistrații Curții de Apel București au amânat judecarea din cauza lipsei de procedură privind citarea lui Omar Hayssam și au dat termen pe 30 septembrie.
Omar Hayssam a fost trimis în judecată în 14 octombrie 2005 și condamnat definitiv, în lipsă, în 20 februarie 2008, la 20 de ani de închisoare pentru implicarea în răpirea jurnaliștilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, în martie 2005, la Bagdad.
În noiembrie 2012, instanța supremă l-a condamnat definitiv pe Omar Hayssam la 16 ani de închisoare în dosarul „Volvo”, în care a fost acuzat că a înșelat patru firme cu 1,6 milioane de euro, de la care a luat în leasing mai multe utilaje, trimise în Siria și Egipt la firmele controlate de el.
Hayssam este judecat și pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat, alături de frații acestuia, Mukhles și Mahmoud, și de omul de afaceri Mustafa Tartoussi. În acest dosar, în 8 octombrie 2012, Omar Hayssam a fost condamnat de Curtea de Apel Oradea la doi ani de închisoare cu executare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, în timp ce Mustafa Tartoussi, Mukhles și Mahmoud Omar, acuzați că i-ar fi înlesnit fuga din țară, au fost achitați. Sentința nu este definitivă, fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a stabilit următorul termen în dosar la 12 septembrie.
El mai are două dosare deschise de DIICOT, cel pentru înșelăciune și delapidare în care a fost arestat preventiv pe 2 august, iar al doilea, pentru spălare de bani, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Hayssam este vizat și într-un dosar de la Direcția Națională Anticorupție (DNA), privind privatizarea IPRS Băneasa, cauza vizând depunerea mai multor înscrisuri false referitoare la experiența și capacitatea financiară a firmei reprezentate de sirian, pentru a putea participa la procedură.
Arestat preventiv în aprilie 2005, Omar Hayssam a fost eliberat din motive medicale după un an, pentru ca, la 30 iunie 2006, acesta să fugă din țară.
Omar Hayssam a fost predat Poliției Române în dimineața zilei de 19 iulie.
După ce a fost adus în țară, Omar Hayssam a depus, în 1 august, la instanța supremă, două contestații în anulare, în dosarul de terorism și în dosarul „Volvo”, prima având termen în 24 ianuarie 2014, iar cea de-a doua în 15 ianuarie 2014. Admiterea unei contestații în anulare duce la rejudecarea dosarului.