Opt decizii cruciale emise de Curtea Constituțională în 2014. Legile în care CCR a găsit „neglijențe nepermise” și portițe pentru abuzuri

1. Descentralizarea lui Dragnea declarată neconstituțională

În 2013 guvernul Ponta și-a asumat răspunderea pe legea descentralizării. Această lege era menită în esență să reformeze sistemul administrativ și să confere instituțiilor locale o autonomie sporită față de instituțiile centrale. La începutul lui 2014, CCR a decis, în urma unei sesizări formulate de parlamentarii PDL, că legea este neconstituțională, criticând leguitorul pentru o listă lungă de inadvertențe și scăpări. gândul  a relatat că CCR a decis să invalideze legea și pentru că nu a existat un studiu de impact asupra transferului de atribuții de la autoritățile centrale la cele locale.

IMPACTUL DECIZIEI: În primul rând CCR a oprit guvernul de la inițierea unui proces de reformă care ar fi putut produce haos în administrație având în vedere multele erori ale legii și lipsa de predictibilitate. În plus, în lege erau prevăzute portițe prin care legea ANI privind conflictele de interese și incompatibilitate era eludată. Altfel spus, directorii unori instituții puteau scăpa de incompatibilități și conflicte de interese.

EXTERNE Politico: „Cum a câștigat Vladimir PUTIN alegerile din România”

11:55

ACTUALITATE Simona Halep și-a mărit imperiul imobiliar. Imagini din interior cu hotelul din Poiana Brașov care îi poartă numele

11:50

gândul a mai relatat și că, printre altele, judecătorii au descoperit că legea nu reglementa cine ar fi urmat să numească șefii palatelor copiilor, pe cei ai Direcțiilor Județene pentru Sport și Tineret sau pe cei Direcțiilor de Sănătate Publică din județe, în jurul cărora s-ar fi creat și un zid în situațiile în care erau găsiți incompatibili sau în conflict de interese.

O altă eroare recurentă este paralelismul legislativ. Noua lege transfera atribuții între instituții fără să le desființeze de la vechii titulari prin abrogarea actelor normative în vigoare. Astfel, o pârtie de schi urma să fie omologată și de consiliul local, și de cel județean, prin legi paralele. În situații similare urmau să fie clasificarea și declasificarea monumentelor istorice ori acordarea certificatelor de producător agricol.

În cazul plajelor, un subiect pentru care a pledat Radu Mazăre, primarul Constanței, este neclar dacă acestea ajungeau „în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale sau numai se constituia un drept de administrare în favoarea autorităților administrației publice locale”.

Legea are și un exemplu flagrant de redactare copy-paste. La enumerarea atribuțiilor Direcțiilor județene pentru Tineret și Sport, la literere o) și ș) Guvernul a trecut același lucru. „Curtea sesizează neglijența nepermisă în redactarea unui act normativ cu referire directă la repetarea în cadrul aceluiași articol al legii a unei atribuții a direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a municipiului București„, s-au revoltat judecătorii.

De asemenea, Curtea obiectează la includerea transferului acțiunilor Metrorex de la Transporturi la Primăria Capitalei sub aparența descentralizării și sugerează Guvernului să o facă, dacă dorește, prin HG.

VEZI AICI DECIZIA CCR 

2. Legea penală mai favorabilă se aplică global

În mai 2014, Curtea Constituțională a decis modul de aplicare a legii penale mai favorabile. CCR a decis aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Asta înseamnă că într-o sentință judecătorii vor utiliza fie vechiul Cod Penal fie noul Cod Penal fără a avea posibilitatea de a amesteca prevederi din cele două legi. Decizia CCR este una extrem de importantă având în vedere că după intrarea în vigoare a noului Cod Penal nu era clar cum vor judeca magistrații procesele atunci când trebuie să aplice legea penală mai favorabilă.

În esență existau două opțiuni: ori utilizau în întregime legea veche sau legea nouă ori amestecau bucăți din cele două legi astfel încât să rezulte o lege penală mai favorabilă pentru inculpat. CCR a decis că se va aplica prima variantă adică, aplicarea globală. Aplicarea legii penale pe instituții autonome putea duce la o favorizare nejustificată a infractorilor care puteau beneficia de reduceri de pedepse exagerate sau chiar să scape de sancțiunile legii penale. DECIZIA POATE FI GĂSITĂ AICI

IMPACTUL DECIZIEI: CCR a tranșat o dezbatere, despre care specialiștii spun că a fost creeată artificial de avocați care printr-un lobby intens au promovat principiul legii penale aplicată pe instituții autonome. Până la decizia CCR judecătorii își asumau interpretarea legii și se puteau trezi după această decizie cu situații în care sentințele să fie invalidate prin acțiuni excepționale. Apoi CCR a evitat creearea unor situații în care inculpații să fie discriminați pozitiv, adică exista și riscul ca unii inculpați pur și simplu să scape de dosarele penale spre exemplu prin prescrierea faptelor.

În sistem a existat o dezbatere privind două principii de drept. O parte a magistraților spun că legea penală trebuie aplicată integral, adică dacă unui inculpat îi este mai favorabil vechiul cod, atunci el va primi pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile comise pe prevederile vechii norme penale. Alte voci din sistem susțin aplicarea pe instituții a legii penale mai favorabile. Asta înseamnă că judecătorul să ia câte puțin din noul cod, dar și din vechiul cod.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, a apărut o dezbatere în sistemul judiciar privind două concepte de aplicare a legii mai favorabile: aplicarea globală versus aplicarea pe instituții.

Aplicarea globală a legii mai favorabile înseamnă următoarele: în cazul în care există într-o perioadă scurtă de timp o schimbare a codului penal pentru fiecare speță se va aplica în totalitate acel cod care îi este mai favorabil inculpatului.

Aplicarea legii penale pe instituții autonome a fost definită de judecătoarea Cristina Rotaru de la Curtea Supremă astfel: „într-o speță dată se va face o evaluare privind legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție incidentă în parte și se va dispune în consecință, astfel încât în aceeași hotărâre judecătorească vom putea regăsi dispoziții din vechea lege penală și din noua lege penală”.

â–ºDefiniția legii penale mai favorabile, în viziunea CCR – aplicarea globală: Potrivit primei opinii, legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Principiul care fundamentează această orientare doctrinară și jurisprudențială este cel conform căruia legile se compară, dar nu se combină.

â–ºViziunea CCR asupra legii penale mai favorabile – aplicarea pe instituții autonome:  Susținând această soluție, doctrina și jurisprudența au relevat că o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Decizia CCR pe legea penală mai favorabilă 

3. CCR a clarificat ce înseamnă „aceeași funcție” din legea ANI

Curtea Constituțională (CCR) a decis pe 4 iunie că, odată ce un demnitar este găsit incompatibil într-o funcție eligibilă, el nu mai poate să ocupe nicio altă funcție eligibilă, timp de 3 ani de la emiterea sentinței irevocabile. Decizia a fost luată după ce deputatul PNL Steluța Cătăniciu, fost consilier local la Cluj, găsită în conflict de interese la vremea respectivă de către Agenția Națională de Integritate (ANI), a contestat la CCR legea ANI.

Judecătorii Curții Constituționale au decis că formularea „aceeași funcție” din articolul 25, alineatul 2, din Legea ANI, folosită în contextul interdicției de 3 ani de a mai ocupa o funcție eligibilă, atunci când o persoană este găsită în incompatibilitate sau în conflict de interese, se referă la toate funcțiile alese, nu doar la cea pe care a ocupat-o la momentul verdictului respectiv.

Funcțiile eligibile, definite în articolul 1 al legii ANI, privesc toate funcțiile în care o persoană este votată și variază de la cea de parlamentar sau europarlamentar, la primar sau consilier local. Practic, toate persoanele care au obligația, prin natura funcției, să depună declarație de avere și de interese, se circumscriu acestei prevederi. Astfel, interdicția de a mai ocupa o funcție eligibilă, timp de 3 ani de la stabilirea unui verdict definitiv de incompatibilitate sau conflict de interese, se extinde asupra tuturor celorlalte funcții eligibile prevăzute de lege.

EFECTUL DECIZIEI: În urma acestei decizii Parlamentul a fost obligat să supună la vot eliberarea din funcție a senatorului Akos Mora declarat definitiv incompatibil. Înainte votului senatorul a decis să demisioneze. Astfel că CCR a stabilit că spre exemplu un șef de Consiliu Județean dovedit definitiv incompatibil nu va putea ocupa o funcție de senator până când interdicția de trei ani de zile din lege nu este consumată.

4. Legea Big Brother nu a oferit garanții suficiente

CCR a declarat în iulie 2014 neconstituțională legea 82/2012, cunoscută drept legea „Big Brother”. Promulgată de președintele Băsescu în 2012 legea obliga operatori telecom să rețină timp de 6 luni date despre comunicațiile telefonice sau electronice ale abonaților, pe care trebuie să le pună la dispoziția organelor de cercetare penală, cu încuviințarea unui judecător. Aceste date nu privesc conținutul comunicațiilor, ci sunt doar date tehnice care stabilesc identitățile celor care comunică, timpii în care are loc comunicația, locația etc.

Utilitatea legii, necesitatea unei asemenea legi nu fost contestată de judecătorii CCR în special luând în considerarea că serviciile de informații în special SRI sunt furnizori de conținut pentru organele de cercetare penală. Ce a criticat însă CCR a fost faptul că în lege nu existau destule prevederi care să garanteze că beneficiarii legii nu vor comite abuzuri. Altfel spus legea nu prevedea un control al modului în care spre exemplu SRI colectează aceste date informatice și ce face cu ele. Esențial este următorul pasaj din motivarea CCR:

„Legea nu prevede criterii obiective care sa limiteze la strictul necesar numarul de persoane care au acces si pot utiliza ulterior datele pastrate, ca accesul autoritatilor nationale la datele stocate nu este conditionat, in toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de catre o instanta sau de o entitate administrativa independenta, care sa limiteze acest acces si utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmarit. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute nu sunt suficiente si adecvate pentru a indeparta teama ca drepturile personale, de natura intima, sunt violate, asa incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila”- sursa: Motivarea CCR

Din partea SRI, George Maior a declarat după publicare motivării că că SRI consideră îngrijorătoare decizia CC privind declararea neconstituțională a legii de reținere a datelor personale, arătând că Serviciul are o limitare care poate afecta activitatea în planul securității naționale.

Procurorul șef al DNA a explicat la acel moment că decizia CCR nu afectează cazurile aflate în lucru după pronunțarea deciziei, dar că ar putea exista probleme legate de dosarele investigate anterior.

CCR a acordat Parlamentului un termen de 45 de zile în care să pună în acord legea. Asta însemnând că legea urma să fie amendată cu prevederile necesare pentru a oferi garanții suficiente că autorităție nu pot comite abuzuri. Parlamentul nu a mai reluat această lege în termenul de 45 de zile.

EFECTELE DECIZIEI: Nu există o evaluare oficială a modului în care activitatea SRI a fost afectată. În schimb din zona parchetelor există semnale că procurorii au probleme în a obține unele date informatice. Astfel că efectul principal al legii este acela că autoritățile nu mai au acces atât de ușor date despre comunicațiile telefonice sau electronice ale abonaților. Situația nu este însă tragică pentru serviciile de informații deoarece în decembrie Parlamentul a adoptat o nouă lege, legea siguranței cibrnetice care dacă este promulgată și trece de Curtea Constituțională le va da un acces generos în sistemele informatice.

5. Cartelele prepay doar cu buletinul – neconstituțional

CCR a invalidat în 2014 și legea privind obligativitatea înregistrării cartelelor prepay. Legea declarată neconstituțională prevedea că persoanele care dețin o cartela telefonică prepay, precum și cele care intenționează să cumpere o astfel de cartelă, ar fi trebuit să se înregistreze din 2015 la operatorul de telefonie cu un act de identitate.

Din nou Curtea nu a fost împotriva unei asemenea legi, dar a constat că nu există garanții că cetățeanul de rând este protejat de eventuale încălcări ale autoritățiilor. Relevant este următorul pasaj din motivarea CCR: „Curtea apreciază că, deși nici Constituția și nici jurisprudența Curții Constituționale nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume, a datelor de trafic și de localizare, modalitatea prin care sunt obținute și stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice pentru care plata se face în avans, respectiv a utilizatorilor conectați la puncte de acces la internet nu respectă condițiile impuse de principiul proportionalității, nu ofera garanții care să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal, aducând atingere însăși esenței drepturilor fundamentale referitoare la viata intimă, familiala și privată și la secretul corespondenței, precum și libertății de exprimare”

Acestă lege a fost atacată la CCR de către Avocatul Poporului.

Surse din parchete au explicat că decizia CCR nu este una tocmai fericită pentru că înregistarea cartelelor ar fi ajutat munca procurorilor în identificarea mai rapidă a suspecților.

EFECTUL DECIZIEI: În primul rând legea nu se va aplica pană ce Parlamentul nu o remediază în acord cu decizia CCR. Până atunci cartelele prepay au același regim nesupus unui control riguros. Procurorii susțin însă că dacă legea ar fi existat și era în vigoare puteau să depisteze mult mai rapid suspecții din dosarele penale.

6. Controlul judiciar invalidat de CCR, reparat de guvern

Pe 4 decembrie Curtea Constituțională a decis că mai multe articole din Codul de Procedură Penală care privesc măsurile preventive de control judiciar, dar și controlul judiciar pe cauțiune sunt neconstituționale. CCR a explicat că a luat această decizie deoarece pe măsura controlului judiciar codul nu prevede un termen fix. Decizia va avea efect doar după ce va fi publicată motivarea în Monitorul Oficial. Până atunci parchetele și procurorii vor putea să dispună măsura controlului judiciar.

Pe 10 decembrie Guvernul a adoptat o orodonanță de de urgență prin care amendează Codul de Procedură Penală ca să fie în concordanță cu solicitările Curții Constituționale.Guvernul a decis că procurorul poate dispune punerea sub control judiciar a suspectului numai pe o perioadă de maxim un an și la fiecare 60 de zile măsura trebuie reînoită. În faza procesului pe fond controlul judiciar nu poate depăși maxim 5 ani.

Ce este controlul judiciar

Controlul judiciar este o măsură privativă alternativă la arestul la domiciliu sau arestarea preventivă. În cadrul controlului judiciar suspectului, adică persoane cercetată într-un dosar penal, i se poate interzice să plece din țară, să părăsească o anumită localitate, să vorbească cu martorii din dosar. De asemenea persoana aflată sub control judiciar trebuie să se prezinte regulat la Poliție.

Dacă Guvernul nu ar fi remediat legea și CCR ar fi publicat motivarea atunci în unele situații măsurile de control judiciar pentru unii suspecți ar fi dispărut. Este cazul spre exemplu al celor care au interdicția de a părăsi țara. Un exemplu celebru este cel al priamarului de Constanța, Radu Mazăre.

7. Legea traseismului, declarată neconstituțională

Pe 17 decembrie Judecătorii Curții Constituționale au declarat neconstituțională legea de aprobare a  ordonanței care a permis aleșilor locali să migreze de la un partid la altul fără să își piardă mandatul. Pe 2 septembrie 2014 Guvernul a publicat în Monitorul Oficial, Ordonanța de Urgență care le permite aleșilor locali să migreze de la un partid la altul fără să-și piardă mandatul; OUG-ul îi vizează pe primari, pe consilierii locali/județeni și pe șefii de Consilii Județene.

Prin acest act, aleșii locali au la dispoziție 45 de zile în care pot să se mute de la un partid la altul. În Ordonanța a deschis ușa spre clasicele racolări politice în buza campaniei electorale. Nu există o evaluare oficială a numărului total de primari care au migrat dar unele analize independente spun că ar fi vorba de câteva sute de cazuri.

Decizia CCR a creeat o întreagă dezbatere centrată pe întrebarea: Își pierd sau nu aleșii care au migrat mandatele?

Președintele CCR, Augustin Zegrean întrebat dacă ar trebui ca aleșii locali care au migrat la alt partid să-și piardă mandatele. „Este o întrebare la care aștept și eu un răspuns…de la cei care…Ați văzut ce scrie în decizie. Ce scrie?”, a continuat Zegrean.

El a fost rugat să clarifice de către jurnaliști. „Păi voi ați vrea să vă lămuresc eu acum, da toți cei care au plecat ar trebui să plece. Nu este așa, pentru că în decizia Curții dacă ați fi citit-o ați fi văzut că scrie acolo că Parlamentul prin legea de respingere a ordonanței trebuie să stabilească ce se întâmplă cu efectele produse. Este text din Constituție, dacă nu se respectă nici Constituția mai mult ce putem noi face?”, a spus președintele CC.

Astfel că interpretarea președintelui CCR este aceea că Parlamentul va decide ce ce întâmplă cu aceste cazuri.

Pe de altă parte există și o altă viziune din partea societății civile care spune că prin intermediul unor procese deschise în intanță aleșii locali ar putea să-și piardă mandatele. Acest punct de vedere a fost exprimat de Laura Ștefan, ExpertForum: „Așa cum am spus inca la momentul aprobării OUG, neconstituționalitatea  prevederilor sale, azi confirmată de CCR, va conduce la pierderea mandatelor aleșilor locali care au migrat la alte partide. De altfel, există deja procese în curs prin care partidele de la care aleșii au plecat cer constatarea încetării mandatelor. În condițiile declarării neconstituționalității OUG, vom ajunge la alegeri pentru toate mandatele aleșilor migratori”, a declarat Laura Ștefan citată de Hotnews.ro

EFECTELE DECIZIEI: CCR nu a publicat încă motivarea din care să răzbată și remediile legale. La fel ca în alte cazuri Parlamentul va trebui să remedieze situația, adică soluția previzibilă este aceea de a da o lege de abrogare. Instanțele vor decide în final dacă primarii își pierd mandatele. În schimb decizia CCR întărește legea antimigrație a primarilor, dar chiar și așa nici decizia CCR nu poate împiedica Guvernul ca în viitor să emită o ordonanță similară.

8. Legea ANI, consolidată de CCR

CCR a decis pe 16 decembrie că un articol din legea ANI care îl vizează și pe președintele Klaus Iohannis este constituțional. Judecătorii Curții Constituționale (CC) au decis, cu majoritate de voturi, că excepția de neconstituționalitate ridicată în cazul articolului 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 este neîntemeiată.

„Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național”, prevede articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003.

Decizia CCR este general obligatorie și va fi publicată în Monitorul Oficial, urmând ca judecătorii constituționali să motiveze hotărârea.

După decizia CC, procesele în care aleșii locali au contestat rapoartele Agenției Naționale de Integritate prin care au fost declarați incompatibili vor fi judecate în continuare, urmând ca instanțele să decidă dacă aceste rapoarte vor fi sau nu anulate.

În baza aceluiași articol de lege a fost declarat incompatibil și președintele Klaus Iohannis, fost primar al municipiului Sibiu.

Decizia CCR nu tranșează însă cazul președintelui Iohannis. Acesta este judecat de Curtea Supremă care se va pronunța pe speța sa. În cazul său însă judecătorii vor analiza și dacă imunitatea prezidențială nu este un motiv de suspendare a cauzei. Astfel că ar putea să nu pronunțe o soluție și să încghețe procesul cu ANI până când acesta își va consuma mandatul de președinete.