Osemintele domnitorului Brâncoveanu, readuse la Biserica Sf. Gheorghe, în ziua Sfinților Constantin și Elena

În 2014, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial euharistic și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a domnitorului și a celor patru fii ai săi. De aceea, în dimineața zilei de miercuri, moaștele Sf. Constantin Brâncoveanu vor fi puse spre închinare în baldachinul special amenajat pe Dealul Patriarhiei, alături de moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, și de moaștele Sf. Împărați Constantin și Elena.

Tot miercuri, începând cu ora 15.00, osemintele domnitorului vor fi purtate pe același traseu cu al procesiunii din 1934, respectiv Biserica Domnița Bălașa – Universitate – Biserica Sf. Gheorghe Nou.

TEHNOLOGIE Miliardarii care vor să iasă din democrație. Cum își construiesc elitele din tech propriile orașe, cu reguli și taxe făcute de ei

14:28

SPORT Mihăilă e SIGUR pe el înainte de meciul cu Turcia! „Suporterii trebuie să aibă încredere în noi”

14:27

Sfârșitul trafic al lui Constantin Brâncoveanu a venit ca urmare a faptului că domnitorul era bănuit de turci că trata în secret cu imperiul habsburgic și cu cel țarist. La 15 august 1714, domnitorului și celor patru fii ai săi, cel mic având doar 12 ani, le-au fost tăiate capetele.

Andrea Memmo, plenipotențiarul Veneției la Înalta Poartă, a descris momentul execuției într-o scrisoare emoționantă din 31 august 1714, prezentată mai târziu de istoricul Nicolae lorga: „Duminică, 15 august, de dimi­neață, s-a tăiat capul bătrânului prin­cipe al Valahiei, tuturor fiilor lui și al unui boier care îi era vistier. Iată cum s-a făcut: încă de dimineață Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc și veni la Serai, pe canalul Mării Negre, în fața căreia era o piață unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu. l-au pus în genunchi unul lângă altul, la o oareca­re depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebați ș de voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați. Glasul cel înăbușit de credin­ță al Brâncoveanului răsună si zice înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! lată toate avuțiile si tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Stați tari și bărbătești, dragii mei, și nu băgați în seamă moartea. Priviți la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare întru aceasta si nu vă mișcați, nici vă clătinați în credința cea pravoslavnică!». La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat și porun­ci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaș, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș, văzând atâta sânge de la frații săi și de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său și zise: «Mai bine să mori în legea creștineas­că decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ». Copilașul ascultă, ridică capul și cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creștin! Lovește!». În urmă ucise și pe Brâncoveanu. O, Doam­ne, Doamne, pana-mi tremură când scriu execuția ce am văzut și mă întreb: putut a fi de față cineva și să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaș, tânăr, tinerel, rostogolit pe jos, lângă capul părintelui său, părând a-l îmbrățișa!”.

Trupurile celor uciși au fost arun­cate în apele Bosforului, iar capetele lor au fost purtate în sulițe pe străzile Constantinopolului, după care au fost expuse la poarta Seraiului și apoi aruncate, și ele, în mare. Câțiva creștini evlavioși au cules din valurile mării rămășițele pământești ale Brâncovenilor și, în taină, le-au îngropat în biserica Mănăstirii Panaghia Kamariotissa de pe insula Halki. Ulterior, soția domnitorului, Maria Brâncovea­nu, a putut strămu­ta osemintele soțului ei la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București.

În 1932, au fost realizate cercetări arheologice în Biserica Sf. Gheorghe Nou, sub coordonarea istoricului Virgiliu Drăghiceanu – secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, au fost identificate osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Anul acesta, în perioada 12-15 mai, la solicitarea Patriarhiei Române, Muzeul Municipiului București, a făcut cercetarea arheologică a zonei mormântului domnitorului din Biserica Sf. Gheorghe Nou. Au fost descoperite, astfel, trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcașului de cult. Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele domnitorului, depuse în cripta de nord a mormântului, încă din 1720, de Maria Brâncoveanu. În sicriul lui Constantin Brâncoveanu s-a găsit un craniu și oseminte depuse în formă de cruce.

În cripta alăturată au fost descoperite osemintele domnitorului Ioan Vodă Mavrocordat (1716-1719), identificate pe baza unor inițiale metalice (I. M.), însoțite de o coroană.

Alături de aceste sicrie, în cripte, se aflau mai multe oseminte depuse succesiv în decursul secolelor XVIII-XIX.

Din echipa de cercetare au făcut parte și doi cercetători de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române, respectiv dr. Andrei Soficaru și dr. Mihai Constantinescu, care au continuat cercetarea începută în 1932 de profesorul Francisc J. Rainer. Cei doi au făcut următoarele observații: „Craniul aparține unei persoane de sex masculin, cu vârsta de cca. 60 de ani. Acesta prezintă urmele unei perforații de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă cu un obiect ascuțit. De asemenea s-a putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase”. Aceste observații sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice din 1932.

După cercetări, Sfintele Moaște ale lui Constantin Brâncoveanu au fost așezate, după o rânduială specială, într-o raclă confecționată din argint aurit la atelierele Patriarhiei Române.