PANAMA PAPERS – CERCUL ZERO. Toți oamenii președinților

Președintele Argentinei, Mauricio Macri

Președintele argentinian, Mauricio Macri, părea că se îndreaptă spre o carieră strălucită în lumea afacerilor, sub atenta supraveghere a tatălui său, un magnatul Francisco Macri, originar din Italia.

După 1991, însă, acesta s-a orientat spre lumea politică. În perioada în care era președintele clubului de fotbal Boca Juniors, a fondat partidul de orientare de centru-dreapta numit Angajament pentru Schimbare”, ulterior fiind reprezentantul Buenos Aires în Congres în perioada 2005 – 2007. În 2007 a fost ales primar în capitala Argentinei, iar în 2015 a devenit președinte, principalele lui promisiuni de campanie fiind acelea că va reuși să liberalizeze economia și să elimine corupția.

Documentele aflate în arhivele secrete ale societății Mossack Fonseca din Panama care au ajuns în posesia presei arată că offshore-ul prin care Macri a reușit până acum să-și pună la adăpost averea era o afacere de familie. Mauricio Macri, tatăl său, Francisco, și fratele Mariano erau directori ai Fleg Trading Ltd, înființată în Bahamas în 1998 și dizolvată în ianuarie 2009. În declarațiile de avere din 2007 și 2008, din vremea în care era primar al orașului Buenos Aires, Macri a ascuns legăturile sale cu Fleg Trading. Acesta a trecut în acte un cont la banca americană Merrill Lynch, în valoare de  2,9 milioane de dolari în 2007 și de 1,9 milioane în 2008. Macri a mai declarat în 2008 și suma de 158.000 de dolari în bunuri pe care le deținea în afara Argentinei, dar nu a specificat nici sursa și nici localizarea lor exactă.

Răspunsul oficial al președintelui argentinian a venit prin purtătorul său de cuvânt, Ivan Pavlovsky, care a transmis că Macri nu a declarat Fleg Trading Ltd. La categoria bunuri pentru că el nu avea participație de capital în cadrul companiei, aceasta făcând parte din afacerile familiei. „Acesta este motivul pentru care Maricio Macri a ocupat ocazional funcția de director al companiei”, a specificat purtătorul de cuvânt, reiterând că Macri nu era acționar în concernul menționat.

Fostul premier al Georgiei, Bidzina Ivanishvili

Chiar dacă a deținut funcția de prim-ministru al Georgiei pentru doar 13 luni (2012 – 2013), miliardarul Bidzina Ivanishvili a lăsat urme de neșters în istoria țării. După 20 de ani petrecuți în Rusia, unde a strâns o avere uriașă din industria siderurgică și industria bancară, Ivanishvili s-a întors în Georgia în 2003, și a devenit cunoscut drept un filantrop singuratic și un colecționar de artă exclusivistă și de animale exotice. În 2011, miliardarul și-a direcționat vastele nemulțumiri legate de guvernul din Georgia către activismul politic. Până la urmă, acesta a condus o coaliție numită „Georgian Dream” („Visul Georgian”) către o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare din 2012, ajungând astfel să ocupe funcția de prim-ministru. După câștigarea de către partidul său a alegerilor prezidențiale din 2013, Ivanishvili a demisionat de bună voie, dar a continuat să tragă sforile puterii din culise. În martie 2016, avocații care îl reprezentau la Ivanishvili au formulat o plângere către procurorii din Geneva împotriva Credit Suisse Group AG, după ce miliardarul s-ar fi plans că ar fi fost victima unei fraude realizate de un fost angajat al băncii elvețiene.

În documentele secrete ale Mossack Fonseca, Bidzina Ivanishvili apare ca proprietar al Lynden Management Ltd., o companie înființată în Insulele Virgine Britanice. În 2011, direcția de investigații financiare din Insulele Virgine Britanice a solicitat Mossack Fonseca informații despre activitățile și acționariatul companiei. Biroul de la Singapore al Mossack Fonseca a confirmat atunci că Ivanishvili era beneficiarul unui credit de încredere din partea Credit Suisse, iar activitatea Lynden Management era aceea de a reține bunuri. Doi ani mai târziu, Mossack Fonseca l-a identificat pe Ivanishvili drept o persoană expusă din punct de vedere politic și a cerut reprezentanței de la Singapore documente care să ateste identitatea lui Ivanishvili și sursa capitalului Lynden Management. Biroul din Singapore nu a reușit, însă, să obțină aceste informații atunci, astfel că reprezentanții au cerut clientului lor, Credit Suisse, să deruleze toate operațiunile necesare pentru a obține aceste date despre Lynden Management, întrucât banca era catalogată drept „o companie de încredere care funcționează după reglementări stricte”, dar și una care avea „multe în comun cu Mossack”.

O firmă elvețiană de avocatură, reprezentanta lui Ivanishvili a transmis după declanșarea scandalului că acesta „este dispus să fie transparent” referitor la utilizarea companiilor offshore, dar și că banci precum Credit Suisse sugerează „în mod sistematic” clienților lor astfel de companii offshore, chiar dacă acest lucru nu servește interesul superior al clientului.

Premierul Islandei, Sigmundur Davíð Gunnlaugsson 

Sigmundur Davíð Gunnlaugsson este premierul Islandei. Fost jurnalist și personalitate de radio, acesta a intrat în Parlamentul țării în 2009 și i-a condus pe progresiști către victorie în 2013, devenind la vârsta de 38 de ani cel mai tânăr prim ministru al țării. Soția sa, Anna Sigurlaug Pálsdóttir, este fiica unui foarte înstărit dealer Toyota din Islanda.

Datele de la Mossack Fonseca: Compania offshore deținea milioane de dolari în obligațiuni în bănci din Islanda care au dat faliment.

Gunnlaugsson și Pálsdóttir erau proprietarii unei companii-mamă în Insulele Virgine Britanice, numită Wintris Inc., care deținea aproape 4 milioane de dolari în obligațiuni în trei dintre cele mai importante bănci islandeze. Aceste bănci au dat faliment în 2008, iar premierul Islandei a dus o puternică luptă împotriva salvării creditorilor străini. Nu este clar încă dacă pozițiile politice ale lui Gunnlaugsson au adus un beneficiu sau, dimpotrivă, dezavantaje valorii obligațiunilor deținute prin Wintris. În 2009, miliardarul a intrat în Parlamentul țării, dar a omis să declare că este proprietarul Wintris. În ultima zi a lui 2009, acesta i-a vândut cota parte de 50% din acțiunile pe care le avea la Wintris lui Pálsdóttir pentru doar un dolar. Mossack Fonseca a notat că în aprilie 2013 Pálsdóttir avea statut de persoană cu expunere politică, dar înregistrările interne sugerează că firma nu a luat nicio măsură în acest sens.

Răspuns oficialului islandez: Întrebat în luna martie, cu ocazia unui interviu televizat, dacă a fost vreodată proprietarul unei companii offshore, Gunnlaugsson a răspuns negativ.

„Eu? Nu. Companiile islandeze cu care am lucrat au avut legături cu unele companii offshore, chiar și –  cum se numește? Uniunea muncitorilor. Am scos mereu la lumină toate bunurile pe care le dețin, atât eu, cât și familia mea, pentru ca ele să poată fi impozitate.

Un purtător de cuvând a spus într-o declarație ulterioară că „primul ministru și soția sa au aderat la legea islandeză, inclusiv prin declararea tuturor bunurilor lor, a titlurilor de valoare prin plata taxelor, din 2008 încoace”.

 Fostul premier al Irakului, Ayad Allawi

Ayad Allawi a fost activ în partidul de guvernământ al Irakului, Partidul Baath, până în 1971, atunci când s-a stabilit la Londra, unde a dezvoltat legături atât cu CIA, din Statele Unite, cât și cu M16 din Marea Britanie. Din exil, acesta i s-a opus lui Saddam Hussein, a ajutat la înființarea unui partid de opoziție și a supraviețuit încercării de asasinat din 1978, despre care se crede că ar fi fost orchestrată chiar de Hussein.

După întoarcerea sa în Irak, Allawi a fost numit prim ministru în 2004, odată cu încheierea erei Huseein de către coaliția condusă de SUA. De atunci, Allawi a fost activ în câmpul politic irakian, ocupând funcția de vicepreședinte din 2014 până în august 2015.

Datele Mossack Fonseca: Prin firme înființate în Panama Allawi deține proprietăți în Londra

Mossack Fonseca a furnizat în 1985 companiei numite I.M.F Holdings Inc., înregistrate în Panama, oameni care îi țineau locul lui Allawi pe funcția de director, pentru că în anul 2000 acesta era listat drept unic acționar. Până la dizolvarea ei, în 2013, I.M.F avea posesia asupra unei case din Kingston Upon Thames, Anglia.

Începând cu aprilie 2013, proprietatea apărea pe numele Allawi și avea o valoare estimată la circa 1,5 milioane de dolari. Cealaltă companie offshore deținută de Allawi, Moonlight Estates Limited, deținea, de asemenea, o proprietare în Londra în numele lui. Documentele din registrele companiei identifică sursa acestor fonduri drept economii personale.

Răspunsul lui Allawi: Biroul de comunicare al lui Allawi a confirmat că acesta „este singurul director și acționar al Foxwood Estates Limited, Moonlight Estates Limited și IMF Holdings Inc.”. Mesajul menționa că IMF a fost înființată pentru a deține proprietarea rezidențială achiziționată cu bunurile personale ale lui Allawi, pe baza unei consilieri în materie de securitate și legalitate, mai ales „în lumina unei tentative de omor care a avut lor asupra sa”. De asemenea, răspunsul a arătat și că „orice sursă de venit generate în Regatul Unit de proprietățile deținute de aceste companii au fost contabilizate așa cum trebuie”, iar „taxele au fost plătite prompt, întotdeauna la timp”.

Fostul prim ministru al Iordaniei, Ali Abu al-Ragheb

Cariera lui Ali Abu al-Ragheb, un inginer cu studii finalizate în America, l-a purtat din lumea afacerilor, acolo unde a ocupat funcția de director al unei companii de inginerie timp de aproape 20 de ani, în arena publică a Parlamentului și a ministerelor Iordaniei, fiind responsabil de supravegherea industriei, a comerțului, a sectorului energetic și a resurselor minerale. Al-Regheb a dezvoltat planurile propuse de regale Abdullah al II-lea, referitoare la construirea unei zone economice special în jurul portului Aqaba, lucrare care l-a transformat în favoritul regelui și i-a adus în anul 2000 fotoliul de premier. Al-Ragheb a demisionat în 2003 și s-a alăturat apoi consiliilor de conducere ale celor mai importante companii din finanțe și asigurări din Iordania.

Dosarele Mossack Fonseca arată că Al-Ragheb era directorul unor companii offshore din Insulele Virgine Britanice și deținea alte firme și în Seychelles.

În iulie 2003, cu doar  câteva luni înainte de a demisiona din funcția de prim-ministru, Ali Abu al-Ragheb și soția lui Yusra au devenit directorii companiei Jaar Investment Ltd., înregistrată în Insulele Virgine Britanice, care avea un cont la Arab Bank din Geneva, Elveția. Compania a devenit inactivă în august 2008.

Înainte de acest eveniment, însă, cei doi au devenit directorii Jay Investment Holdings Ltd., stabilită tot în Insulele Virgine Britanice. Activitățile companiilor nu au fost, însă, identificate în niciunul dintre cele două cazuri. Până în decembrie 2014, al-Ragheb a deținut și trei companii în insulele Seychelles. Copiii săi erau și ei implicați ca directori în câteva companii înregistrate tot în Insulele Virgine Britanice, inclusiv în Desertstar Investment Capital Ltd., care deținea, de asemenea, un cont la Arab Bank din Geneva, folosit pentru a face investiții în Iordania.

Fostul premier din Qatar, Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani

Timp de șase ani, Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani a ocupat trei funcții de înaltă responsabilitate în Qatar: a fost prim ministru, ministru pentru Afaceri Externe și șeful Autorității de Investiții a Qatarului, una dintre cele mai bogate fonduri suverne din lume. Numirea sa ca prim ministru în 2007 i-a întărit poziția de „persoană ideală” la care să apelezi atunci când vine vorba despre un spectru foarte larg de probleme, de la războiul din Siria și Afghanistan, până la fuziuni ale corporațiilor și alte înțelegeri de afaceri. Șeicul miliardar, pe care revista Time l-a selectat drept una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume în 2012, a coborât de pe piedestal după ce un nou emir a preluat conducerea, în 2013, dar nu a renunțat niciodată la stilul său ofensiv care i-a adus reputația unui negociator agresiv.

Documentele de la Mossack Fonseca arată că o firmă offshore a fost folosită pentru a administra un iaht de 300 de milioane de dolari.

În 2002 , Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani a achiziționat o companie în Insulele Virgine Britanice și alte trei firme în zona Bahamas Prin aceste companii, Al Thani deținea acțiuni, spații de acostare și pontoane în portul spaniol Palma din Mallorca și își administra super-iahtul Al Mirquab, în valoare de 300 de milioane de dolari. Al Thani a preluat conducerea acestor companii în 2004, dar le-a dizolvat câțiva ani mai târziu. În 2011, când Qatarul a început să investească în întreprinderi din Luxemburg, Al Thani a mai cumpărat patru companii din Panama pentru a găzdui conturi în Marele Ducat, două dintre ele fiind deținute împreună cu emirul Qatarului de la acea data, Hamad bin Khalifa Al Thani, arată documente datate din iulie 2013.

În replica, un avocat care îl reprezintă pe Al Thani a spus într-un interviu telefonic că acesta nu are dreptul să răspundă întrebărilor adresate, pentru că este „limitat de secretul professional”.

Fostul emir al Qatarului, șeicul Sheikh Hamad bin Khalifa Al Thani

Șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani a condus Qatarul timp de 18 ani, din 1995 până în 2003, după ce l-a detronat pe tatăl său care călătorea la acea data în Elveția, printr-o lovitură de stat. În iunie 2013, Al Thani i-a încredințat puterea maximă în stat fiului său, spunând că este timpul „pentru o nouă generație”. Timp de 18 ani cât s-a aflat la conducerea statului, emirul a fost lăudat în repetate rânduri pentru creșterile pe care le-a înregistrat economia statului, dar și pentru schimbările pozitive din politică.

Documentele Mossack Fonseca arată că firma offshore deținută de emir găzduia un cont bancar și acțiuni dintr-o companie din Africa de Sud.

În martie 2014, la mai puțin de un an după ce Al Thani a renunțat la funcția supremă din Qatar, un avocat din Luxembrug a contactat societatea Mossack Fonseca pentru a transmite interesul lui Al Thani de a cumpăra o companie „off-the-shelf” înregistrată în Insulele Virgine Britanice. Firma pe care fostul emir a achiziționat-o s-a numit Afrodille S.A., avea un cont bancar în Luxemburg și acțiuni la două companii sud africane, potrivit avocatului. Din septembrie 2013, Al Thani a fost și acționarul majoritar al Rienne S.A. și al Yalis S.A., care aveau un depozit la Bank of China în Luxembrug, potrivit documentelor. În timp ce Al-Thani deținea majoritatea acțiunilor în ambele companii, o cotă parte de 25% din fiecare era deținută tot de un membru al familiei, șeicul Hamad bin Jassim Al Thani, fostul premier și ministru de Externe al Qatarului.

Regele Arabiei Saudite, Salman bin Abdulaziz bin Abdulrahman Al Saud, încoronat în 2015

Salman bin Abdulaziz bin Abdulrahman Al Saud a devenit regele Arabiei Saudite în ianuarie 2015, preluând tronul după moartea fratelui său, regele Abdullah. Anterior, acesta a fost ministrul Apărării și viceprim ministru, și a fost guvernatorul regiunii Riyadh, capitala țării, în intervalele 1955 – 1960 și 1963 – 2011. A fost desemnat moștenitor al tronului în 2012.

În dosarele Mossack Fonseca se arată cum compania sa din Insulele Virgine Britanice era folosită drept credit ipotecar pentru locuințe de lux în Londra și pentru administrarea unui iaht. 

Regele Salman a jucat un rol care rămâne încă vag în rândurile companiei Safason Corporation SPF SA., care era acționarul Verse Development Corporation, înregistrată în Insulele Virgine Britanice în 1999, și Inrow Corporation, înregistrată în 2002.

Inrow a preluat în 2009 o ipotecă în valoare de 26 de milioane de dolari, iar Verse și-a asumat o a doua ipotecă de mai mult de 8 milioane de dolari , ambele pentru case de lux în centrul Londrei. În vreme ce rolul regelui Salman nu a fost foarte bine definit, ambele credite ipotecare sunt trecute în acte „în relație” cu el și cu bunurile sale. Regele Salman a fost descris, de asemenea, și drept „principalul utilizator” al unui iaht motorizat numit Erga (după denumirea palatului pe care regele îl are în Riyadh, Arabia Saudită) și înregistrat în Londra de compania din Insulele Virgine Britanice Crassus Limited, înființată în 2004. Înregistrări despre o altă astfel de firmă numită Park Property Limited, există din 2005 erau păstrate la Palatul Erga.

Fostul președinte al Sudanului, Ahmad Ali al-Mirghani

Ahmad Ali al-Mirghani a murit în noiembrie 2008 și a fost ales în mod democratic președinte al Sudanului în mai 1986. Acesta a condus țara timp de aproape trei ani, când a fost dat jos de la putere printr-o lovitură de stat, în iunie 1989, de către actualul președinte Omar al-Bashir.

Al-Mirghani făcea parte dintr-o familie eminentă care își revendică originile direct de la Profetul Mahomed. După lovitura de stat, al-Mirghani a ales să plece în exil în Egipt, unde a menținut un rol important în opoziție prin Partidul Democratic Unionist. Fostul președinte a rămas în exil până la moartea sa.

Documentele secrete al Mossack Fonseca arată că printr-o companie offshore aceste deținea un apartament în Londra.

Al-Mirghani a fost proprietarul companiei Orange Star Corporation, creată în 1995 în Insulele Virgine Britanice. În același an, Orange Star Corporation a achiziționat un contract de lungă durată pentru un apartament în rate într-o zonă exclusivistă situate în nordul Londrei pentru mai mult de 600.000 de dolari. La data la care a murit, al-Mirghani deținea prin această companie bunuri în valoare de aproape 3 milioane de dolari.

Șeicul Emiratelor Arabe Unite, emirul de Abu Dhabi, Khalifa bin Zayed bin Sultan Al Nahyan

Șeicul Khalifa bin Zayed bin Sultan Al Nahyan al Emiratelor Arabe Unite și emirul de Abu Dhabi este unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Khalifa a construit un palat de șapte etaje pe vârful unui munte din Seychelles, promițând mai mult de 130 de milioane de dolari ca ajutor financiar pentru populația insulei. Acesta a finanțat și construcția unui turn dedicate tratamentului bolilor cardiovasculare la spitalulul Johns Hopkins din Maryland, dar și-a și construit cel mai mare iaht din lume, plin de heliporturi, piscine și o discotecă. Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, se află tot pe moșia emirului Al Nahyan, în Dubai, și este ridicată în onoarea sa, ca simbol al recunoștinței poporului pentru efortul său de a diversifica economia Emiratelor, bazată majoritar pe industria petrolieră.

Datele secrete dezvăluite de jurnaliști arată că, prin firmele pe care le deținea în Insulele Virgine Britanice, acesta cumpăra imobile de lux și alte proprietăți.

Șeicul Khalifa a fost proprietarul și beneficiarul a cel puțin 30 de comanii stabilite în Insulele Virgine Britanice, prin intermediul cărora a deținut proprietăți comerciale și rezidențiale în zone foarte scumpe din Londra, precum Kensington și Mayfair, estimate la cel puțin 1,7 miliarde de dolari.

Șeicul își finanța achizițiile prin împrunuturi venite dinspre latura britanică a Băncii Naționale din Abu Dhabi și prin Royal Bank din Scoția. Până în 2007, Mossack Fonseca a pus la dispoziție firme care au jucat rolul de directori și acționari la companiile înregistrate în Insulele Virgine Britanice. Până în decembrie 2015 aproape toate acțiunile în aceste companii au fost deținute de Mossack Fonseca prin structuri paralele de încredere, dar adevăratul beneficiar a rămas Șeicul, alături de soția sa, de fiul și fiica sa. În 2011, Mossack Fonseca a scris că firma de avocatură care se ocupa de afacerile Șeicului Al Nahyan era „de obicei ezitantă” în oferirea de informații despre identitatea sa.

Fostul premier al Ucrainei, Pavlo Lazarenko

Numit cândva de către Transparency International unul dintre cei mai corupți 10 politicieni, Pavlo Lazarenko a stat timp de opt ani în arest la domiciliu și în închisoare în Statele Unite după condamnarea sa în 2004 pentru spălare de bani și conspirație. Procurorii au arătat atunci că Lazarenko a furat cel puțin 200 de milioane de dolari în perioada în care a controlat cea mai mare parte a economiei Ucrainei, în special din contractele de gaze naturale, și a spălat 114 milioane de dolari prin intermediul unor bănci din Statele Unite. La circa un an de la eliberarea sa din închisoare, în 2012, autoritățile americane i-au sechestrat bunurile, inclusiv o litografie semnată de Picasso și o vilă în California locuită cândva de actorul Eddia Murphy, toate pentru a reuși să achite amenzile sale uriașe. Și Elveția a pus sechestru pe 6,6 milioane de dolari pe care Lazarenko reușise să-i ascundă în paradisul fiscal, iar în anul 2000 l-a condamnat în lipsă pentru spălare de bani.

Documentele secrete de la Mossack Fonseca arată că firmele offshore deținute de Lazarenko au fost vizate de multe investigații pe motiv de corupție.

Lazarenko și companiile sale offshore au fost de multe au fost vizate de multe investigații pentru corupție, începând din 1998, atunci când poliția din Insulele Virgine Britanice a emis trei  mandate de percheziție asupra Mossack Fonseca. Două dintre ele se refereau la obținerea de informații despre Metalrussia Corp Ltd. și Southeast Asia Metal Limited, și menționau în textul mandatelor numele lui Lazarenko și al Yuliei Tymoshenko, cea care mai târziu urma să devină președintele Ucrainei. Pe lângă acestea, Lazarenko era acționar la companiile Bainfield Company Ltd. și Bassington Ltd., încă de la jumătatea anilor 1990. În iunie 2000 Lazarenko a fost condamnat pentru spălare de bani în Elveția, iar în 2004, pentru aceeași infracțiune, în Statele Unite, sentința fiind de nouă ani de închisoare, care a fost redusă ulterior la 97 de luni. Și acum autoritățile americane mai caută 250 de milioane de dolari care au fost instrumentate prin conturile sale offshore.

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko

Petro Poroșenko, „regele miliardar de ciocolată” al Ucrainei, cu un imperiu corporatist extins în toate domeniile, de la agricultură la telecomunicații, a câștigat alegerile prezidențiale din 2014 cu multă îndemânare, un rezultat atribuit mai degrabă perspicacității sale politice. Poroșenko și-a schimbat în mod dibace orientarea politică de-a lungul anilor și a evitat tot timpul ca imaginea să-i fie șifonată de șirul nesfârșit de lideri și oligarhi corupți ai Ucrainei. În timpul campaniei electorale acesta a promis că se va opune oligarhilor și va preveni influența inadecvată a intereselor private în afacerile statului și, de asemenea, s-a poziționat ca un nationalist care ar putea să construiască relații pașnice cu Rusia.

Datele de la Mossack Fonseca arată că firmele offshore deținute de Poroșenko l-au ajutat să manevreze bunuri, inclusiv o fabrică europeană de dulciuri.

În august 2014, când trupele rusești au intrat în estul Ucrainei, Poroșenko a devenit singurul acționar al Prime Asset Partners Limited, înființată tot în Insulele Virgine Britanice. O firmă britanică de avocatură care reprezenta nou-achiziționata companie a spus despre aceasta că deși societatea era înființată pentru „o persoană implicate în politică, aceasta nu avea nicio legătură cu  activitățile sale politice”.

În timpul campaniei prezidențiale din 2015, Poroșenko a promis că își va vinde majoritatea bunurilor, acestea fiind, însă, transferate către Prime Assets Capital. În octombrie 2014, o bancă din Ucraina la care Poroshenko deține majoritatea acțiunilor, International Invest Bank, a scris o scrisoare către Mossack Fonseca în care arăta că toate conturile pe care le avea acolo „au fost manevrate optim”.

Prietenii lui Vladimir Putin: Roldugin și frații Rotenberg

La finalul anilor `70, între tinerii Vladimir Putin și Serghei Roldugin s-a legat o relație de prietenie, fiind „ca frații”. Unul a făcut carieră în KGB și a ajuns președinte al Rusiei. Al doilea și-a făcut un renume international ca violoncelist, înainte de a fi numit director al Conservatorului din Sankt Petersburg. Cei doi au rămas însă în relații apropiate întptdeauna, Putin întâlnindu-și fosta sotie, Ludmila, prin intermediul lui Roldugin care este și nașul fiicei președintelui rus, Maria.

Potrivit informațiilor Mossack Fonseca, Serghei Roldugin este proprietarul a trei societăți off-dhore:  Sonnette Overseas, International Media Overseas și Raytar Limited. Primele două au fost înființate prin Banca Rossiya din Sankt Petersburg, considerată de autoritățile americane „banca personală a liderilor ruși”. În martie 2008, Sonnette Overseas și alte patru societăți off-shore au achiziționat o mare parte a Kamaz, cel mai mare constructor de camioane. International Media Overseas deținea med Media Network care controla 15,5% din capitalul Vi, cel mai mare jucător pe piața de achiziție de publicitate TV în Rusia. O altă societate înființată prin banca Rossiya a cedat International Media Overseas pentru suma de 1 dolar drepturi în valoare de 200 de milioane.

Frații miliardari Arkadi și Boris Rotenberg  sunt apropiați ai lui Putin încă din periaoada adolescenței  când practicau toți trei judo. Arkadi Rotenberg a susținut că nu a avut parte de un tratament preferențial grație relației cu președintele rus, însă în vremea mandatelor acestuia la Kremlin a câștigat miliarde de  dolari din contracte cu instituțiile publice , din care 7 miliarde în contracte pentru Jocurile Olimpice de la Soci.

Potrivit Panama Papers, cei doi frați sunt proprietarii a nu mai puțin de șapte societăți înregistrate în Insulele Virgine Britanice, din care șase au fost achiziționate cu ajutorul Markom Management, un cabinet de consultanță care colabora cu Mossack Fonseca . Arkadi Rotenberg este proprietar a patru dintre societăți, iar fratele său Boris a trei dintre ele. Arkadi Rotenberg deținea, de asemenea Honeycomb Holdings Ltd., potrivit datelor Orbis .  Din vara lui 2015, Markom a început relocarea majorității companiilor celor doi  frați în Cipru.

 

 

Familia președintelui Azerbaidjan-ului

În 2005, soția președintelui Azebaidjan-ului, Mehriban Aliyeva a fost numită manager la Panamanian UF Universe Foundation, care ar fi avut controlul AtaHolding, un mare conglomerat azer. Acționând pe baza unei scheme complexe propuse de Mossack Fonseca, cei trei copii ai președintelui au fost desemnați beneficiari, alături de alte persoane care ocupau posturi de responsabilitate în fiscul azer. Un rol central l-au avut două societăți secrete care au fost create prin intermediul firmei panameze. UF Universe Foundation a fost declarată inactivă în ianuarie 2007, însă șapte ani mai târziu reprezentanții săi au cerut reactivarea. Printre altele, copiii lui Ilham Aliyev controlau o societate înregistrată în Panama și alte două în Insulele Virgine Britanice. Prima deținea o importantă participație într-un consorțiu care se ocupa cu exploatarea zăcămintele  de aur din Azerbaidjan. Sora președintelui era acționara și proprietara unei societăți cu sediul în Insulele Virgine.

Fiica fostului premier al Chinei

Li Xiaolin este fiica fostului premier al Chinei Li Peng. Ea a fost vicepreședinte al China Power Investment Corporation,  o companie publică de producție de electricitate, fiind supranumită „regina chineză a energiei”.

Li Xiaolin și soțul său Liu Zhiyuan au fost beneficiarii economici  ai Fundației Silo din Liechtenstein care avea ca unic acționar  Cofic Investments Ltd., societate înmatriculată în Insule Virgine Britanice, în vremea în care Li Peng era premier al Chinei.

Verii președintelui Siriei, Bashar al-Assad

Frații Rami și  Hafez Makhlouf sunt verișorii președintelui sirian Bashar al-Assad. De-a lungul timpului toate companiile străine care voiau să intre pe piața din Siria trebuiau să obțină acordul lui Rami Makhlouf care controla sectoare strategice cum ar fi cel al petrolului sau telecomunicați ilor. Hafez Makhlouf, general în fruntea serviciilor de securitate siriene, a fost suspectat că își ajuta fratele pentru a-și intimida rivalii în afaceri. Cei doi au făcut obiectul unor sancțiuni internaționale pentru rolul jucat în reprimarea contestatarilor lui al-Assad. Havez și-a pierdut postul în 2014 și ar fi fugit în Belarus.  

În 1998, Rami Makhlouf s-a folosit de Polter Investments Inc. pentru a investi în afeceri în domeniul telecomunicațiilor, alături de parteneri iordanieni. În 2002, el a fost unul dintre fondatorii Syriatel, deținând în nume personal 10% din capital, iar 63% prin Drex Technologies S.A, societate a sa înregistrată în Insulele Virgine Britanice. Rami Makhlouf a deschis conturi pentru Drex la HSBC, având la aceeași instituție financiară conturi pentru Lorie Limited, Dorling International Limited și Ramak Ltd., care avea același nume ca societatea sa din Siria, Ramak Contracting & Trading. La HSBC erau de asemenea conturile Cara Corporation, unde Rami Makhlouf era administrator, ale Seadale International Corporation, Eagle Trading & Contracting Limited, controlate de cei doi frați Makhlouf. În februarie 2011, angajații Mossack Fonseca au început vorbească despre suspiciunile de corupție ce planau asupra familiei Makhlouf și sancțiunile care fuseseră date deja de Trezoreria SUA. În iunie același an, Comisia de servicii financiare din Insulele Virgine a contactat firma din Panama privind o anchetă vizând Drex Technologies S.A., care era acuzată de spălare de bani.

Tatăl lui David Cameron

În datele Mossack Fonseca apare și numele lui Ian Cameron, tată actualului premier al Marii Britanii. Ian Cameron a ajutat la înființarea și dezvoltarea Blairmore Holdings Inc. în Panama, în 1982, și a fost implicat fondul de investiții până la moartea sa în 2010. Cu toate acestea el nu apare ca director al holdingului până în 1989. Off-shore-ul le folosea investitorilor la fentarea plății taxelor și era evaluat în 1998 la 20 de milioane de dolari.

Copiii fostului președinte al Egiptului, Hosni Mubarak

Alaa Moubarak este fiul fostului președinte al Egiptului, Hosni Mubarak. În aprilie 2011, la două luni de la îndepărtarea de la putere Mubarak, cei doi fii ai săi, Alaa și Gamal, au fost încarcerați. În mai 2015 ei au fost condamnați la trei ani de închisoare pentru deturnarea a milioane de dolari din fonduri publice pentru a finanța renovarea palatului prezidențial.

În documentele  Mossack Fonseca, Alaa Mubarak figurează ca fiind deținător al Pan World Investments Inc., societate înființată în Insulele Virgine Britanice și administrate prin Credit Suisse. În 2011, autoritățile au cerut Mossack Fonseca să înghețe activele firmei, potrivit unei decizii europene. În 2013, Mossack Fonseca a fost amendată pentru că a „omis” menționarea lui Alaa Mubarak  în categoria „clienților cu risc ridicat”. Cabinetul de avocatură a recunoscut că procedurile sale au avut grave deficiențe, iar Alaa nu a putut fi identificat la timp.  În 2014, o a doua agenție a deschis o anchetă în cazul Mubarak și Pan Word Invest. Susținând că au un control limitat asupra societății, cabinetul de avocatură panamez a renunțat să o mai reprezinte, în aprilie 2015. 

Consilierul personal al Regelui Marocului

Omul de afaceri Mounir Majidi a devenit, în 2000, secretarul personal al regelui Mohammed VI al Marocului.  Doi ani mai târziu el a fost numit la conducerea Siger, holdingul deținut de familia regală care are interese în sectoarele minier, agroalimentar și telecomunicațiilor.

În martie 2006, Mounir Majidi a fost numit mandatar al SMCD Limited, societate înființată în Insulele Virgine Britanice cu un an mai devreme. În ianuarie 2006, el a autorizat cumpărarea unei goelete de lux, Aquarius W, fabricate în 1930. După această tranzacție, nava a fost înregistrată ăn Maroc și redenumită El Boughaz I. Ea aparține regelui.  SMCD Limited a fost folosită pentru a acorda un împrumut în scopuri necunoscute unei societăți din Luxemburg, , Logimed Investments Co. SARL, înainte de a intra în lichidare în 2013. Mounir Majidi a fost unul dintre administratorii unei alte societăți luxemburgheze, Immobilière Orion S.A., care a împrumutat 42 de milioane de dolari, în 2003, unei firme înregistrate prin cabinetul Mossack Fonseca, pentru cumpărarea și renovarea unui apartament de lux în Paris. Nu se stie cine a fost proprietarul companiei care a împrumutat banii.

Copiii premierului Pakistanului, Nawaz Sharif

Familia premierului pakistanez Nawaz Sharif, în special trei dintre cei patru copii ai săi – Mariam, Hasan și Hussain – a fost una controversată de-a lugul timpului din cauza numeroaselor afaceri în industria siderurgică, a zahărului, hârtiei, dar și a numeroaselor proprietăți pe care le deține în străinătate. În diferite perioade, în funcție de partidul aflat la putere, familia Sharif, una dintre cele mai bogate din Pakistan, a fost acuzată de corupție, deținere de bunuri ilicite, evaziune fiscală și spălare de bani. Condamnați, dar și achitați în unele cazuri, Mariam, Hussainn și tatăl lor au trebuit să plece în exil în Arabia Saudită. Hasan, care s-a stabilit la Londra de 16 ani, conduce afacerile familiei din străinătate, în vreme ce Mariam pare interesată de a prelua partidul tatălui său.

Mariam, Hasan și Hussain au fost proprietari sau au controlat mai multe societăți din paradisuri fiscale. Mariam Safdar a deținut Nielsen Enterprises Limited și  Nescoll Limited, societăți din Insulele Virgine. În iulie 2014, cele două societăți și-au schimbat reprezentantul.

Mossack Fonseca știa că  Mariam Safdar era fiica lui Nawaz Sharif, o personalitate publică „expusă” și s-a angajat să controleze activitățile de două ori pe an începând cu iulie 2012.

Hasan Nawaz Sharif deținea Hangon Property Holdings Limited, societate care a cumpărat în 2007 compania liberiană Cascon Holdings Establishment Limited. Mossack Fonseca a pus capăt colaborării cu Hangon invocând expunerea lui Hasan Nawaz Sharif.

Fiul fostului președinte al Ghanei, John Agyekum Kufor

John Addo Kufuor este fiul cel mare al fostului președinte al statul Ghana, John Agyekum Kufor, care a condus țara între anii 2001-2009. Contabil instruit, acesta a lucrat în industria hotelieră. În anul 2005 a fost acuzat de presa din Ghana că ar fi câștigat contracte cu statul prin conexiuni cu tatăl său. O comisie oficială a decis însă mai târziu că acuzațiile sunt nefondate.

În interiorul bazei de date a Mossack Fonseca apare cu un cont bancar în valoare de 75.000 de dolari, pentru el și mama sa.

La începutul anului 2001, când tatăl său și-a început mandatul, Kufuor a hotărât ca Mossack Fonseca să se ocupe de gestionarea Excel 2000 Trust. Mai târziu, controla un cont bancar în Panama, în valoare de 75.000 de dolari. Theresa Kufuor, prima doamnă de la acea vreme și mama sa, a fost și ea printre beneficiari. 

În 2010, un angajat al biroului de conformitate Mossack Fonseca din Insulele Virgine Britanice a sugerat că „din cauza problemelor aparente privind corupția din jurul lui Kuffour, n-ar trebui să-l mai avem drept client sau să continuăm afacerile cu el”. Tot în 2010, Kuffour a cerut celor de la Mossack Fonseca să închidă firma.

Documentele arată de asemenea conexiuni ale lui Kuffour în BVI prin Fordiant Ltd și Stamford International Investments Limited, ambele înregistrate în perioada 2004-2007, când tatăl său era președinte.

Fiul premierului Malaeziei, Najib Abdul Razak

Mohd Nazifuddin bin Mohd Najib este fiul primului-ministru din Malaezia, Najib Abdul Razak. El a fost implicat în numeroase sectoare de afaceri, precum tehnologie, energie, finanțe sau transporturi.  În 2015 a devenit președinte al Consiliului Olimpic din Malaezia. În același an, a negat acuzațiile conform cărora ar fi implicat într-o operațiune investițională frauduloasă privind moneda digitală din Thailanda.

Nazifuddin și-a apărat public tatăl în acest an, Najim Abdul Razak fiind acuzat că ar fi transferat ilegal  700 de milioane de dolari în contul personal.

În 2009 Nazifuddin a devenit unul dintre directorii Jay Marriot International Ltd., înregistrat de Mossack în Insulele Virgine Britanice. În 2012, împreună cu Megat Daniff Shahriman, un dezvoltator de afaceri, a devenit director al PCJ International Venture Limited, de asemenea înregistrată de Mossack Fonseca în BVI. Această firmă a fost declarată inactivă în 2013.

Secretarul președintelui Argentinei, Néstor Kirchner

Daniel Muñoz a fost secretar al președintelui Argentinei, Néstor Kirchner,ocupând de asemenea timp de doi ani funcția de consilier al soției președintelui Cristina Férnandez de Kirchner, care a fost la rândul ei șefă a statului argentinian, între 2007 și 2015.

În 2009 Muñoz a fost anchetat pentru îmbogățire ilicită, anchetă care a fost ulterior abandonată. În 2013, conform presei locale, Muñoz ar fi facilitat transferul unor valize cu bani aparținând președintelui Nestor Kirchner de la Buenos Aires la Santa Cruz. Acuzațiile în legătură cu această anchetă au fost respinse în 2015, în lipsă de probe.

Muñoz și soția sa au avut legături cu Gold Black Limited, o companie înregistrată în BVI în 2010, având domeniu de activitate investițiile imobiliare din Statele Unite. Originea fondurilor companiei era necunoscută, fiind descrise ca „economii personale”. Unul dintre directori, Sergio Tadisco, a declarat pentru Canal Trece, că el era doar o marionetă pentru a ascunde adevăratul patronaj al companiei. În 2015, Muñoz și soția sa s-au numit acționari cu 50% dintre acțiuni fiecare. Până în acel moment, Mossack Fonseca fusese agentul Gold Black. Doar trei săptămâni mai târziu, departamentul de verificare a conformității i-a propus demisia lui Muñoz după ce a de a descoperit  conexiuni cu guvernul lui Nestor Kirchner. Demisia a intrat în vigoare în anul 2015.

Contractorul președintelui Mexicului

Juan Armando Hinojosa, numit „contractorul favorit” al președintelui mexican Enrique Peña Nieto, conduce un imperiu în valoare de 750 de milioane de dolari, din afaceri cu statul.

Controversele în legătură cu el au izbucnit în 2014, când prima doamnă și fostul star de telenovele Angelica Rivera a vrut să cumpere un conac în valoare de 7 milioane de dolari, construit de una dintre firmele lui Hinojosa și înregistrate pe numele acesteia.

Reacționând la critici, Angelica Rivera a declarat că a obținut un împrumut pe opt ani în valoare de 4 milioane de dolari de la una dintre firmele lui Hinojosa și că a efectuat 30% din plată în 2012, din bani proprii, cu un an înainte ca soțul ei să ajungă președinte. În aceeași declarație, Rivera a promis că va vinde casa.

De-a lungul anului 2015, până la controversele privitoare la Casa Blanca, Mossack Fonseca l-a ajutat pe Hinoja să creeze trei trusturi prin care să preia nu mai puțin de 100 de milioane de dolari, deținute anterior în bănci. Juan Hinojosa a fost principalul beneficiar al celor trei trusturi, controlate cu numele de către mama și respectiv mama sa vitregă. Soția și copiii săi au fost numiți beneficiari în cazul morții sale. Rețeaua a fost una complexă, cu 9 entități înființate în 3 zone diferite: Noua Zeelandă, Regatul Unit și Olanda.

Sora fostului Rege al Spaniei

Pilar de Bourbon, sora mai mare a fostului rege Juan Carlos al Spaniei, s-a folosit de statutul său de Infantă a Spaniei și ducesă de Badajoz pentru a strânge bani pentru asociații de caritate , dar pentru a se complace în marea sa pasiune: echitația. Ea a participat la concursuri de cai dresați  pentru vânătoare , a condus Federația Internațională Ecvestră și a făcut parte din Comitetul Olimpic Internațional, în cadrul căruia a luptat pentru menținerea echitației în programul Jocurilor Olimpice din 2012.

De asemenea,  ea a supravegheat investițiile familiei și a strâns fonduri pentru asociația de caritate „Nuevo Futuro” care se ocupa de ajutorarea copiilor străzii. Totodată, Pilar de Bourbon a condus timp de doi ani și federația  asociațiilor culturale „Europa Nostra”  al cărei obiect de activitate îl constituie protecția patrimoniului cultural european.

În dosarele Mossack Fonseca familia Infantei Spaniei apare ca implicată într-o companie offshore începând cu anii 70. În august 1974, Pilar de Bourbon  devine președinte și director al companiei panameze Delantera Financiera SA. În același timp, în actele celor de la Mossack Fonseca apare  înregistrat, în funcțiile de secretar- trezorier și director al companiei  și soțul său Luis Gomez-Acebo.  Compania Delantera Financiera SA fusese înfințată în Panama încă din  mai 1969, se mai arată în documentele firmei de avocatură.

Din martie 1993 nici unul dintre ei nu mai apare, însă, în calitate de administrator al societății. Tot de la aceea data interesele acționaritului anonim al Delantera Financiera SA vor fi reprezentate de firma de avocatură madrilenă  Gomez-Acebo & Pombo Abogados. Acest cabinet de avocatură  a fost fondat de cumnatul Infantei de Spania, Ignacio Gomez-Acebo. Anterior interesele legale ale companiei fuseseră reprezentate de cabinetul de avocatură londonez  Timothy Lloyd. Astfel în 1993 Pilar de Bourbon apare pentru ultima oară, direct, ca deținătoare a companiei offshore.

În iulie 2006, Bruno Alejandro Gomez-Acebo Borbon, fiul lui Pilar de Bourbon, devine director și trezorier al companiei, funcție pe care o va ocupa  până la dizolvarea societății, în iunie 2014.

Jean-Claude N’Da Ametchi , bancherul fostului președinte al Coastei de Fildeș

În aprilie 2011, Uniunea Europeană impune sancțiuni împotriva bancherului ivorian , Jean-Claude N’Da Ametchi . Acesta era suspectat de participare la finanțarea ” guvernului  ilegal ” al fostului președinte Laurent Gbagbo , care , a refuzat  să recunoască înfrângerea în alegerile prezidențiale din 2010 și a declanșat un război civil în care au murit 3.000 de persoane . Arestat în aprilie 2011 , Laurent Gbagbo este deținut, în prezent, de către Curtea Penală Internațională pentru crime împotriva umanității . Înainte de arestarea sa , „guvernul ilegal” a naționalizat sucursalele ivoriene  ale băncilor străine care au fost închise în timpul crizei politice. Laurent Gbagbo l-a pus Jean – Claude n’da Ametchi  șef al Băncii Internaționale pentru Comerț și Industrie ( BICICI ) . Sancțiunile europene împotriva N’Da Ametchi au fost ridicate la începutul anului 2012 .

În dosarele Mossack Fonseca , N’Da Ametchi deținea printr-o companie offshore un cont în Monaco și activele societății Cadley House Ltd. Firma a fost creată în insulele Seychelles în 2006.

Capitalul său a fost realizat prin  acțiuni la purtător. Acestă modalitate permite păstrarea  anonimatului proprietarului, dar e-mailuri confirmă că societatea a aparținut lui Jean-Claude N’Da Ametchi. Obiectul de activitate al companiei a fost „gestionarea bunurilor personale … [și] deținerea de conturi bancare, în Principatul Monaco”, conform  dosarelor  casei de avocatură.

Într-un e-mail trimis de  N’Da Ametchi  biroului  Mossack Fonseca de la Geneva în 2011, omul de afaceri vorbea  de o vânzare de active și de un transfer de aproape 5000 de dolari.

În 2014, consilierii financiari ai lui N’Da Ametchi semnalau celor de la Mossack Fonseca că „beneficiarul nu dorește să continue operațiunile companiei și vrea să o închidă”, dar Cadley House era încă activă chiar și în 2015.

Datele  din e-mailuri nu indică dacă Mossack Fonseca a avut sau nu cunoștință de existența unor sancțiuni europene.

Nepotul președintelui sud-african

Clive Khulubuse Zuma este nepotul președintelui din Africa de Sud, Jacob Zuma. Un magnat din domeniul minier, Khulubuse Zuma a dus întotdeauna un stil de viață din care n-au lipsit fumul de trabuc și mașinile de colecție. În iunie 2015, un tribunal sud-african l-a găsit pe Zuma reponsabil de falimentul unei companii care se ocupa cu extragerea aurului, dar acesta a negat toate acuzațiile.

Dosarele Mossack Fonseca arată că firma sa offshore a fost acuzată înțelegeri frauduloase privind vânzarea unor sonde de petrol.

Zuma a fost autorizat să reprezinte Caprikat Limited, una dintre cele două companii offshore care a obținut terenuri petroliere prin procedure dubioase în Republica Democrată Congo. În vara lui 2010, pe măsură ce au apărut suspiciuni legate de achiziții, autoritățile din Insulele Virgine Britanice au cerut Mossack Fonseca să ofere informații detaliate despre Zuma. În același an, Mossack Fonseca a decis, însă, să încheie orice legături cu aceste companii. Zuma și reprezentanții companiilor au respins acuzațiile de încălcare a legii și au pretins că tranzacțiile cu petrol erau „destul de atractive” pentru guvernul din Congo.

Văduva fostului dictator din Guineea

Mamadie Touré este văduva lui Lasana Conté, fostul dictator și președintele din Guineea. Autoritățile americane bănuiesc că Touré ar fi primit mită 5,3 milioane de dolari pentru a ajuta o companie minieră să obțină dreptul de a exploata cel mai bogat zăcământ de minereu de fier din lume. În 2014, autoritățile din SUA au percheziționat casa din Florida a lui Touré, confiscând bunuri, mobile pentru un restaurant și o mașină de făcut înghețată în valoare de peste un milion de dolari.

Documentele companiei Mossack Fonseca arată că firma offshore a derulat activități care coincid perfect cu atribuirea unui contract foarte disputat dinspre fostul său soț.

Touré a semnat o procură pentru Matinda Partners&Co. Ltd., o companie înființată în Insulele Virgine Britanice. În același an, aceasta a început relațiile comerciale cu o companie de minerit, despre care autoritățile din Statele Unite cred că i-ar fi plătit 5,3 milioane de dolari pentru a ajuta la câștigarea unui contract de concesionare foarte râvnit, prin intervenția la fostul său soț, pe atunci președintele Lansana Conté. Anchetatorii arată că firma Matinda a fost un canal de transfer pentru o mare parte din suma plătită către Touré, iar aceasta a și recunoscut, de altfel, că a primit mită pentru a-și exercita influența asupra soțului său.