Parlamentul European cere României o anchetă independentă privind închisorile CIA

Parlamentul European a adoptat, joi, o rezoluție prin care cere autorităților române declanșarea rapidă a unei anchete „independentă, imparțială, detaliată și eficientă” privind implicarea României în programul închisorilor CIA.

„Climatul de nesancționare din jurul complicității statelor membre UE cu programele secrete de transfer și detenție ale CIA a permis continuarea violării drepturilor fundamentale, așa cum rezultă din programele de supraveghere în masă dezvoltate de SUA și de unele state membre”, se arată în rezoluția votată de eurodeputați, care vor ca dreptul PE de a investiga astfel de violări în UE să fie întărit.

Totodată, ei cer, din nou, instituțiilor UE și statelor membre să investigheze în detaliu operațiunile CIA.

SPORT David Popovici, provocare pentru înotătorul care a câştigat patru medalii de aur la JO Paris 2024

23:16

APĂRARE MApN: „A fost detectat un semnal de țintă aeriană de mici dimensiuni la 15 km de Chilia Veche”

23:10

Europarlamentarii sunt „foarte dezamăgiți” de refuzul Comisiei Europene de a răspunde substanțial la recomandările făcute de Parlament în rezoluția sa din septembrie 2012, adoptată ca urmare a lucrărilor Comisiei temporare privind acuzațiile de utilizare a statelor europene pentru transportul și detenția ilegale de prizonieri. Aceste recomandări sunt reintegrare în rezoluția adoptată joi. Printre altele, membrii PE cer din nou Comisiei să investigheze dacă regulile UE au fost încălcate de unele țări prin colaborarea cu CIA.

Parlamentul reiterează și recomandările sale către Consiliu, cerându-i să facă o declarație de recunoaștere a implicării statelor membre în programul CIA.

Rezoluția are ca adresă 13 state membre: Lituania, România, Polonia, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Franța, Suedia, Belgia, Grecia, Irlanda, Letonia și Slovacia.

Astfel, PE „îndeamnă autoritățile române să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, cuprinzătoare și eficientă, să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să coopereze pe deplin cu CEDO în cazul Al Nashiri”.
Referitor la procesul de asumare a răspunderii în statele membre, parlamentarii îndeamnă „autoritățile române să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, detaliată și eficientă”.

Totodată, aceștia își exprimă regretul pentru „intransigența și tăcerea autorităților române în legătură cu acest subiect, care sunt incompatibile cu obligațiile care le revin”.

„Este esențial, pentru a asigura credibilitatea Parlamentului, să întărim substanțial drepturile sale de anchetă pentru a investiga violarea unor drepturi fundamentale în UE, incluzând putere deplină de audiere sub jurământ a persoanelor implicate, inclusiv a miniștrilor din guverne”, se arată în rezoluție.

Eurodeputații solicită viitorului Legislativ (2014 – 2019) să continue îndeplinirea și implementarea mandatului acordat de Comisia temporară și să se asigure că recomandările sale sunt implementate, să examineze noi elemente care ar putea apărea și să folosească dreptul său la anchetă.

Rezoluția are caracter non-legislativ.

Europarlamentarul PDL Monica Macovei a criticat votul Parlamentului European și, mai ales, dovezile prezentate în rezoluție.

„Și eu aș vrea să știu dacă au fost și unde au fost centre de detenție ilegale. Însă, astăzi, prin această rezoluție, practic, în ceea ce privește România cel puțin, Securitatea a intrat în Parlamentul European și a devenit sursă de informație. Sunt menționate pentru România două surse de informație: o emisiune de pe o televiziune a Antenelor, aflată în proprietatea unei persoane care este colaborator al Securității, stabilit printr-o decizie definitivă a instanței, și care este și trimisă în judecată pentru spălare de bani și alte infracțiuni grave: domnul Voiculescu. O altă sursă de informație este generalul Talpeș, care a fost șef al Serviciului de Informații Externe imediat după ’90, în perioada ’92 și anii următori, în perioada în care la putere în România erau comuniști încercând să arate cu fața vopsită că sunt altceva”, a declarat Monica Macovei.

Textul rezoluției menționează că „acțiunile minuțioase de investigație” prezentate de postul Antena 1, în aprilie 2013, au prezentat „indicații suplimentare referitoare la rolul central al României în cadrul rețelei de închisori” a CIA. Totodată, se precizează că fostul consilier prezidențial pe probleme de siguranță națională Ioan Talpeș a afirmat că „România a pus la dispoziția CIA sprijin logistic”. Documentul mai amintește că un fost senator român a recunoscut „caracterul limitat” al anchetei Parlamentului de la București și a solicitat procurorilor să deschidă acțiuni în instanță.

Fostul consilier prezidențial Ioan Talpeș a fost audiat, la 17 septembrie, la Parchetul instanței supreme, în calitate de martor, în dosarul în care sirianul Muhammad al-Nashiri a reclamat deținerea sa într-o închisoare CIA din România.

Talpeș a declarat, la ieșirea din sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, că a fost citat pentru a da declarații în calitate de martor în cazul al-Nashiri. El a precizat că procurorii i-au recomandat să nu dea detalii despre cele discutate.
„Mi s-a recomandat să păstrez confidențialitatea acestei discuții avute referitoare la problema închisorilor de pe teritoriul României”, a spus Talpeș.

Întrebat dacă a fost chemat să dea declarații în calitate de fost șef al Serviciului de Informații Externe, Ioan Talpeș a spus că nu se afla la conducerea SIE la momentul la care al-Nashiri a făcut referire în plângerea la Parchet, ci era consilier prezidențial pe probleme de apărare, ordine publică și securitate națională.

Parchetul instanței supreme arăta, în februarie, într-un răspuns la solicitarea agenției Mediafax, că investigația autorităților române privind plângerea sauditului Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri care reclamă deținerea într-o închisoare CIA din România se află în faza actelor premergătoare.

În 29 mai 2012, avocatul lui al-Nashiri a înaintat în numele acestuia o plângere penală procurorului general al României, în care reclama detenția secretă, rele tratamente aplicate clientului său, precum și procedura de extrădare.

În 20 iulie 2012, procurorul general a informat că plângerea a fost înregistrată, precum și faptul că cercetările sunt într-un stadiu preliminar.

În 2 august 2012, Open Society Justice Initiative (Fundația Soros pentru o Societate Deschisă) a depus o reclamație în numele lui Abd al Rahim al-Nashiri (47 de ani) împotriva României la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg.

Abd al Rahim Hussayn Muhammad al Nashiri este reprezentat în fața CEDO de către JA Goldston – avocat, membru al Baroului New York și directorul executiv al Open Society Justice Initiative (OSJI), R. Skilbeck – avocat pledant, membru al Baroului Angliei și Țării Galilor și director Litigii de OSJI, A. Singh – avocat, membru al Baroului New York și ofițer superior juridic la OSJI, și, de asemenea, de N. Hollander – avocat, membru al Baroului New Mexico, potrivit plângerii depusă la CEDO.

Curtea a comunicat documentația Guvernului român la 18 septembrie 2012.

Guvernul român trebuia să răspundă unei serii de întrebări, respectiv dacă în perioada cuprinsă între 6 iunie 2003 și 6 septembrie 2006 al-Nashiri a fost deținut într-un centru de detenție secret în România.

Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri a reclamat, prin avocații săi, încălcarea articolelor 3, 5 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de către România, care a ratificat documentul în 2004, fiind obligată să respecte prevederile sale.

În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunțat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru „omucidere cu încălcarea dreptului războiului” și de „terorism” pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei USS Cole din Yemen din 12 octombrie 2000, atac în urma căruia au murit 17 marinari americani și alți 40 au fost răniți, și în atacul împotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului.
Al-Nashiri a fost considerat unul dintre liderii grupării Al-Qaeda.

După 11 septembrie 2001 – când cele două turnuri World Trade Center și Pentagonul au fost ținte teroriste, fiind ucise 3.000 de persoane, atacul fiind revendicat de Al-Qaeda – Guvernul SUA a impus un interogatoriu special și a demarat un program de detenție pentru presupuși teroriști (High Value Detainees Programme).

La 17 septembrie 2001, președintele SUA a acordat Agenției Centrale de Informații (CIA) competențe extinse referitoare la acțiunile sale sub acoperire, în special, autoritatea de a reține suspecții de terorism și de a înființa centre secrete de detenție din afara Statelor Unite, în cooperare cu guvernele țărilor în cauză, se consemnează în acțiunea depusă la CEDO de avocații lui al-Nashiri.

În 2011, Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri – deținut din 2002 în Guantanamo (Cuba) – a reclamat și Polonia la CEDO pentru rele tratamente aplicate în timpul deținerii sale în închisori secrete ale CIA.

El susține că în perioada în care s-a aflat în custodia CIA a fost reținut „incommunicado”, în izolare, în locuri care nu au fost făcute publice, și că a fost torturat, inclusiv prin metoda simulării înecului.

Al-Nashiri a fost capturat la sfârșitul lunii octombrie 2002, în Dubai, în Emiratele Arabe Unite. Până în noiembrie 2002, el a fost transferat în custodia CIA. Acest fapt este menționat la punctul 7 din 2004 al Raportului CIA: „Agenția i-a avut în custodie pe Abu Zubaydah (considerat adjunctul lui ben Laden-n.r.) și un alt deținut de mare valoare, Abd Al-Rahim Al Nashiri, precum și Oficiul de Servicii Medicale (ASM), pentru îngrijiri medicale acodate deținuților”.

Potrivit plângerii de la CEDO, care este identică cu cea depusă împotriva Poloniei, agenți americani l-au dus într-o închisoare secretă a CIA în Afganistan, numită „Salt Pit”. În timpul detenției sale, anchetatorii l-supus la poziții prelungite de stres în picioare, timp în care încheieturile sale au fost încătușate la o bară sau de un cârlig în tavanul de deasupra capului timp de cel puțin două zile.

După o scurtă ședere la „Salt Pit”, agenți americani l-au dus la o altă închisoare secretă a CIA în Bangkok, Thailanda, unde a rămas până în 4 decembrie 2002. Pe parcursul a două sesiuni de interogare separate, l-au supus pe saudit la așa-numita „simulare a înecului”.

Al-Nashiri ar fi intrat în programul HVD în 5 decembrie 2002.

După transferul lui din Polonia, al-Nashiri a fost deținut în Rabat, Maroc, până la 22 septembrie 2003, când a fost transportat cu avionul la Baza Navală a SUA la Guantanamo Bay. În 27 martie 2004, CIA l-a adus pe deținut calea aerului din Guantanamo Bay înapoi la Rabat.

Ulterior, în opinia reclamantului, el a fost mutat la centrul de detenție CIA secret din București, România, și a rămas acolo până când a fost în cele din urmă transferat la Guantanamo. Transferul în România și deținerea a fost în „black site-ul” din București.

Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA (black site) a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat „că existența unei instalații secrete de detenție poate fi presupusă în România” și a constatat că România poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenție și extrădări extraordinare, se arată un nou raport intitulat „Globalizing Torture” și dat publicității marți, 5 februarie 2013, de Open Society Justice Initiative.

Reclamantul susține în plângerea de la CEDO că, după transferul său din Polonia, el a fost ținut în detenție secretă, inclusiv într-o o închisoare CIA din București, numită „Bright Light”, între 6 iunie 2003 și 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay.

Al-Nashiri spune că locul unde a fost deținut la București era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011.

În plângerea către CEDO se indică o serie de zboruri care ar fi avut la bord deținuți CIA, între 6 iunie 2003 și 6 iunie 2006 când s-ar fi realizat transferurile lor.

Autoritatea Aeronautică Civilă Română a comunicat o listă de zboruri realizate între 1 ianuarie 2003 și 31 decembrie 2003, între 1 ianuarie și 31 decembrie 2004, prezentate în documentul depus la CEDO.

Potrivit raportului Open Society Justice Initiative, avionul cu numărul de înmnatriculare N313P „a aterizat la Timișoara la ora 23.51, la 25 ianuarie 2004, și a plecat după 72 de minute, la ora 1.03, la 26 ianuarie 2004”. Altă dată, un avion cu același număr de înmatriculare a decolat la 22 septembrie 2003 de pe aeroportul Szymany, din Polonia, către aeroportul Băneasa din București, apoi către Rabat, în Maroc. Ambele cazuri, potrivit raportului, corespund profilului unei ridicări sau aduceri de deținuți („detainee drop-off”).

Un oficial român de rang înalt declara în 2008, sub acoperirea anonimatului, că a asistat la un schimb de „pachete” suspecte la baza americană de la Mihail Kogălniceanu, despre care crede că erau suspecți de terorism, relata atunci Washington Post.

De trei ori în 2004 și de două ori în 2005, un avion a aterizat și s-a întâlnit cu un autobuz, moment în care au fost schimbate pachete misterioase de mari dimensiuni, potrivit oficialului român, care pretindea că a fost martor la această scenă. Oficialul, familiar cu operațiunile de la bază, a declarat că avioanele au plecat apoi către Africa de Nord, împreună cu încărcătura și doi agenți CIA.

Fostul consilier prezidențial pentru securitate Ioan Talpeș declara, în februarie 2008, pentru Mediafax, referindu-se la dezvăluirile privind schimbul de „pachete” suspecte de la baza Mihail Kogălniceanu, că nu are cunoștință despre nimic legat de așa ceva.

În plângerea înaintată CEDO este indicat și raportul publicat în iunie 2007 de fostul senator elvețian Dick Marty, raportor special atunci al Consiliului Europei, în care se afirma deja că există „suficiente elemente pentru a susține că aceste centre secrete de detenție gestionate de CIA au existat în Europa, între 2003 și 2005, în special în Polonia și România”.

Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ioan Talpeș, Ioan Mircea Pașcu și Sergiu Tudor Medar erau citați în raportul „Marty” drept persoanele care au avut cunoștință, au autorizat sau au răspuns pentru rolul jucat de România în operațiunile CIA legate de centrele secrete de detenție în perioada 2003 – 2005.

Senatul României a votat, în 22 aprilie 2008, raportul unei comisii parlamentare de anchetă, conduse de Norica Micolai, în care era negată existența unor centre de detenție CIA. Senatorii PSD, PNL, PDL, PC și UDMR au votat raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri închiriate de CIA pe teritoriul României, în timp ce membrii grupului PRM s-au abținut de la vot.

Raportul comisiei arăta că parlamentarii au audiat peste 200 de persoane, au avut mai mult de 60 de întâlniri cu membri ai Comisiei Consiliului Europei, cu șefi ai instituțiilor și structurilor speciale din România și au studiat peste 4.200 de pagini.

„La întrebarea dacă au existat baze secrete americane în România, comisia răspunde negativ”, consemnează raportul.
Același răspuns este dat și la întrebarea referitoare la existența unor facilități secrete pentru deținerea unor prizonieri. De asemenea, comisia arăta că nu ar fi putut exista „fisuri” în sistemul de control al traficului, prin care să fi trecut neobservate anumite zboruri.

Cătălina Mihai, Mediafax