Prima pagină » Știri » Paște 2019. Hristos a ÎNVIAT! Cuvinte de duh ale Părinților Ortodocși Români despre Bucuria Învierii

Paște 2019. Hristos a ÎNVIAT! Cuvinte de duh ale Părinților Ortodocși Români despre Bucuria Învierii

Paște 2019. Hristos a ÎNVIAT! Cuvinte de duh ale Părinților Ortodocși Români despre Bucuria Învierii
Astăzi este Sărbătoarea Paștelui, cu semnificație primordială în religia creștină. Celebrăm Trecerea Mântuitorului Iisus Hristos, prin Jertă și Credință, către Viața Veșnică. Duvohnicii Bisericii Ortodoxe au rostit și au scris cuvinte de slavă și duh despre Bucuria Învierii. Hristos a înviat!

Iată cuvinte duhovnicești ale Părinților din Biserica Ortodoxă despre Sărbătoarea Învierii.

Părintele ieromonah Arsenie Boca despre „Moartea care dobândește Învierea”

„Noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne curățească viața de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viață pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neștiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut așa; nici noi să nu facem.

S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.
Toată viața lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit și biruința cea mai mare: învierea, sau omorârea morții. Căci Iisus o biruise în viață; iar cu moartea Sa, cea de bună voie a biruit-o și pentru toți oamenii, de la începutul până la sfârșitul lumii.
Cu Învierea lui Iisus avem chezășia că vom învia și noi, ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate.
Altă mărturie a veșniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.
Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluiește obișnuitul în care dormim, și poate tocmai de aceea nu îndrăznim să credem în învierea noastră. Iar fără această credință, viața noastră parcă n-are sens, nici scop în sine, tare-i decolorată și neliniștită.
Creștinismul se întemeiază și dăinuiește pe Întemeietorul său: pe învierea Lui din morți, ultimul cuvânt.”

Pasaj din Predica Părintelui Arsenie Boca preluată din cartea „Cuvinte Vii”, rostită în data de 25.IV.49, conform fundatiaarsenieboca.ro

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vața de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Sinaia), părinte ieromonah, teolog șiartist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București). Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București, a fost pictată de către părintele Arsenie Boca.

Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerine, scrie fundatiaarsenieboca.ro

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: „Hristos pe Cruce nu S-a dezmințit de învățătura Lui”

„Învierea este aureola operei Mântuitorului Iisus Hristos, prin care El a arătat cu adevărat că este Dumnezeu. Prin faptele săvârșite începuse lumea să se închine, să creadă, să vadă că așa ceva nu se mai văzuse. Dar, prin minunile pe care Le-a făcut, erau și îndoieli pentru mulți. Judecătorii, Caiafele, Pilații aceia, toți care judecau omenește și cu diavoli în ei, până și aceia s-au convins că Hristos este Dumnezeu, atunci când a Înviat. Deci, nu se mai putea nimeni îndoi de faptul că Iisus Hristos nu este Dumnezeu, din moment ce a Înviat. De ce este lucrul cel mai mare? Pentru că s-a arătat opera lui Dumnezeu împlinită. (…)
Vă dați seama, de la acea întristare a oamenilor, care L-au văzut mort, care l-au pipăit, cuprinși fiind de o întristare nemaipomenită, înțelegând faptul că ei erau niște oameni trecători. Iată că au ajuns Să-L vadă Înviat, ei care L-au văzut pe Cruce. Aceasta este, așa cum am spus, aureolarea operei Mântuitorului Hristos. Deci, vedeți acum, ce a fost această grozavă Întrupare, care a avut un scop nemaipomenit: să salveze ființa omenească, care era în stăpânirea diavolului.

Ce ar fi însemnat această grozavă înfăptuire, fără Înviere? Deci, Învierea este actul de confirmare definitivă pentru toți dușmanii, respectiv pentru diavol și pentru toți, că a Înviat. Dar, să știți că pe Cruce nu s-a dezmințit de învățătura Lui. Că în momentul în care Mântuitorul a suferit pe Cruce, avea să se vaite,să sufere Satana. Aceasta este jertfa.

Așa că, dragii mei, din momentul în care vreți cu orice preț să fiți oamenii lui Dumnezeu, să aveți o mișcare de jertfire, a cărui sfărșit va fi învierea, potrivit faptelor voastre. Vă spun că, această bucurie nu are cuvinte și oricine ar vorbi despre ea, nu reușește să spună cu adevărat aceste simptome ale bucuriei tale, în urma împlinirii unor lucruri, care nu se pot face decât prin jertfă și prin smerenie, iar, cu alte cuvinte, ca să te smerești, trebuie să renunți la tine.”

Pasaj dintr-o convorbire duhovnicească a Părintelui Arsenie Papacioc preluat de pe doxologia.ro

Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița; d. 19 iulie 2011, Techirghiol) a fost un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, era duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu și alții, relatează crestinortodox.ro.

A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară și apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de laînchisoarea Aiud.

Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa. Predică la Învierea Domnului

„Astăzi prăznuim praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creștină. Astăzi Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul și pământul după cuviință să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul și pământul și iadul și pe toți cei ținuți în legăturile morții cu nădejdea învierii, la veșnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viața noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa și a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ.

Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruința împăcării, surparea războiului, stricarea morții și înfrângerea diavolului. Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău?” (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55). Astăzi ușile de aramă le-a zdrobit Stăpânul Iisus Hristos și pe însăși numirea morții a schimbat-o, căci nu se mai numește moarte, ci somn. Mai înainte de venirea lui Hristos și de iconomia Crucii, însuși numele morții era foarte înfricoșat. Că omul cel dintâi, după ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenințat: „Din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facere II, 17).

Și proorocul David zice prin Duhul Sfânt: „Moartea păcătoșilor este cumplită” (Psalm XXXIII, 20). Dar nu numai moarte se numea despărțirea sufletului de trup, ci și iad. Ascultă și pe patriarhul Iacob, zicând: „Veți pogorâ bătrînețele mele în iad” (Facere XLII, 38). Iar proorocul David zice: „Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului” (Psalm XLVIII, 16). Dar după ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfă pe cruce pentru noi și a înviat din morți, a transformat moartea în somn, ca un iubitor de oameni. Căci în loc de moarte, adormire și somn se zice mutarea noastră din cele de aici.”

Pasaj din Predica la Învierea Domnului a Părintelui Ilie Cleopa preluat de pe doxologia.ro

Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea, scrie Wikipedia.

În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa”. În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.

Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.

În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât calugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Încetează din viață pe 2 decembrie 1998.

 

Silviu Bănilă este editor la GÂNDUL.RO și are o vastă experiență, cu precădere în presa online. A absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Hyperion în anul 2006. Între ... vezi toate articolele

Citește și