Pe motiv că nu are suficiente „instrumente”, SRI vrea să întoarcă legile desființate de CCR. Cioloș: „Înțeleg că au fost folosite cartele din România în pregătirea unor atentate în UE”
„Înțeleg că România este una din puținele țări din Uniunea Europeană care vinde încă cartele pre-pay fără un control de identitate. Înțeleg chiar că au fost folosite în ultima perioadă cartele din România în pregătirea unor atentate în altă parte, în Uniunea Europeană, tocmai pentru că există această flexibilitate în România”, a spus Dacian Cioloș, la Pro TV.
Prim-ministrul a spus că ministerul Justiției și MAI discută modificări legislative în acest domeniu, pe care le vor prezenta Guvernului. „Să nu aibă cineva intenția că vrem să facem ceva pe ascuns, să punem o presiune asupra opiniei publice”, a mai spus Cioloș.
„Serviciile cer mai multe mai multe instrumente care să le permită să monitorizeze atent situația”, a răspuns Cioloș, întrebat dacă serviciile cer mai multă putere.
Premierul a admis însă că există mai multe subiecte puse în dezbatere de către servicii care „probabil vor reveni”. ”Ei se plâng apropo de cartelele pre-pay”, a subliniat el, adaugând că o serie de astfel de cartele din România au fost folosite în pregătirea unor atentate din UE tocmai din cauza prevederilor foarte laxe din legislația românească.
„Să nu aibă cineva impresia că vrem să facem ceva pe ascuns”, a accentuat el, adăugând că trebuie ”să învățăm să punem cursorul acolo unde trebuie” și că este ”foarte atent” și la drepturile omului.
„Sigur, nu are rost să ne ascundem după deget. Riscul există. Suntem în UE, participăm activ la lupta împotriva terorismului. Lucrurile sunt ținute sub control, autoritățile își fac treaba.Vigilența este foarte mare”, a spus primul-ministru, întrebat despre riscurile de atentat în România, în contextul evenimentelor din Belgia.
Șeful comisiei SRI anunță noile legi PrePay și securității cibernetice
Președintele Comisiei parlamentare de control asupra activității SRI, Georgian Pop, a declarat miercuri că trebuie introduse în legislație infracțiuni noi, similare celor de terorism, cum ar fi finanțarea terorismului sau recrutarea eventualilor atentatori, propaganda teroristă.
Președintele Comisiei a spus că Franța și Belgia și-au înăsprit legislația de prevenție în domeniu și că este necesară o aliniere a cadrului normativ și în România.
”Pe această estimare a creșterii numărului de persoane suspecte de terorism care vor tranzita România, pentru a fi eficienți pe munca de prevenție și contracarare, legea cartelelor PrePay și legea securității cibernetice vor fi niște instrumente juridice eficiente pentru a putea să facem prevenție în România”, a accentuat el.
Pop a mai insistat asupra faptului că trebuie găsită soluția corectă pentru a fi puse cele două legi în acord cu decizia Curții Constituționale și a amintit ”formula utilizată de președintele României” pe retenția datelor, când a chemat liderii partidelor politice, gasindu-se astfel consens politic pentru a fi trecută legea.
În septembrie 2014 Legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice prepay și de rețele publice wi-fi a fost declarată neconstituțională în ansamblu de către Curtea Constituțională. Aceeași soartă a avut-o câteva luni mai târziu, în ianuarie 2015, legea securității cibernetice.
Scurt istoric
În aprilie 2014, Guvernul modifică prin ordonanță un act mai vechi – ordonanța de Guvern din 2011, privind comunicațiile electronice -, iar Parlamentul adoptă această decizie, prin lege, în iulie 2014. Era vorba despre introducerea obligației furnizorilor de telefonie mobilă de a solicita datele personale ale clienților de cartele telefonice prepay, precum și de obligația furnizorilor de internet în rețele wifi publice de a solicita și stoca datele personale ale utilizatorilor.
Intenția acestor modificări legislative apăruse cu un an în urmă, în iulie 2013, când deputații PSD Sebastian Ghiță și Georgian Pop anunțaseră că vor să susțină un astfel de proiect legislativ, agreat de SRI și serviciile secrete. Cei doi parlamentari fac parte din Comisia parlamentară de Control al SRI, Pop fiind șeful ei.
O săptămână mai târziu, pe 9 iulie 2014, Avocatul Poporului, instituție condusă de Victor Ciorbea, atacă la CCR această lege, ca urmare a sesizărilor venite dinspre societatea civilă, dar și a președintelui Traian Băsescu sau a deputatei PDL Raluca Turcan. Victor Ciorbea considera, înainte ca CCR să se pronunțe, că legea respectivă încalcă mai multe drepturi și libertăți cetățenești și că nu oferă suficiente garanții că prevederile ei nu vor genera abuzuri.
Pe 16 septembrie 2014, CCR desființează legea, considerând-o neconstituțională și cu prevederi imprecise și imprevizibile. Judecătorii au considerat că legea „nu reglementează garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor cu caracter personal față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a acestor date”.
Cu câteva zile înainte de decizia CCR, George Maior avusese o ieșire neobișnuită, în cadrul unui interviu acordat TVR, nominalizându-l direct pe judecătorul CCR Daniel Morar, fostul șef al DNA: „Nu este nicio opoziție între conceptul de drepturile omului și securitatea individuală sau națională. Dimpotrivă, eu cred că cel mai important drept al omului este dreptul la viață. Mă mir că oameni care au activat în domeniul aplicării legii, ca domnul Morar, de exemplu, care este în Curtea Constituțională, (…) nu pot privi lucrurile și din această perspectivă”.
Maior vorbește despre o „vulnerabilitate” a siguranței naționale a României, creată prin prima decizie a CCR, din vară, când legea privind retenția datelor personale fusese deființată, și nu își pune speranțe ca situația să fie rezolvată de politic, în contextul campaniei electorale pentru prezidențiale.
„Așteptăm o nouă lege. Așa cum a spus și Curtea, în 45 de zile ar trebui să fie elaborată, dar mă întreb retoric dacă pe un fundal oricum destul de intens deja de campanie electorală, Parlamentul va aborda probleme de securitate națională. Deci, hai să fim serioși, nu o va face. Vom intra probabil în 2015 fără această lege. Poate Guvernul s-ar gândi la nivelul unei ordonanțe de urgență, dar mă îndoiesc și de acest lucru, să regleze, cel puțin pe aceste domenii, ale securității naționale, această chestiune, fapt care ne obligă la folosirea altor mijloace mult mai costisitoare și cu o eficiență mai scăzută pentru a ne îndeplini misiunea importantă pentru securitatea națională„, spunea George Maior la TVR.
Pe 20 septembrie, SRI are prima reacție oficială la decizia CCR, printr-un comunicat de presă în care arată că cele două decizii ale CCR afectează serios activitatea SRI. Serviciul acuză chiar CCR că „a produs un vid legislativ, cu consecințe grave, greu de anticipat, asupra securității naționale„. Comunicatul SRI mai arată că aceste activități sunt reglementate în alte țări „cu tradiție democratică” și că în România ele sunt „suspendate”. Aceeași poziție a SRI a împărtășit-o și șefa DIICOT Alina Bica (actualmente trimisă în judecată pentru abuz în serviciu și aflată în arest preventiv): temerile privind legea cartelelor prepay sunt „neîntemeiate”. Ulterior deciziei CCR, corului de susținători s-a alăturat și Ministerul Afacerilor Interne.
Anterior, în luna iulie, după prima lovitură venită din partea CCR și după adoptarea legii cartelelor prepay, directorul SRI avusese o primă reacție dură, într-un interviu acordat EvZ: „Se minte direct și rudimentar atunci când se afirmă nonșalant că înregistrarea datelor personale ale utilizatorilor de cartele prepay încalcă drepturile omului. Dimpotrivă, eu cred că acestea sunt profund afectate prin anonimizare”.
Legea securității cibernetice a picat la CCR
În 19 decembrie 2014, Parlamentul adoptă legea securității cibernetice a României, propunere legislativă inițiată tot de Guvern, care devine cunoscută drept legea Big Brother 2. Prin această lege, concepută cu sprijinul SRI, toate firmele care dețin „infrastructuri cibernetice” (de la calculatoare la rețele) sunt obligate să și le securizeze pe banii lor, prin firme autorizate de SRI. Cel mai controversat aspect al acestei legi: SRI și celelalte servicii secrete, inclusiv MAI și MapN, primeau acces aproape nerestricționat la infrastructurile cibernetice private, fiind nevoie doar de o „solicitare motivată”. Legea nu specifică faptul că accesul este condiționat de un mandat aprobat de un judecător, așa cum se întâmplă în cazul oricărei percheziții, interceptări sau acces la un sistem informatic privat.
Patru zile mai târziu, după reacții dure în presă și din partea societății civile, pe 23 decembrie, PNL atacă această lege la CCR.
Între timp, pe 7 ianuarie 2015 are loc atacul terorist din Paris, de la redacția săptămânalului satiric Charlie Hebdo, urmat de o luare de ostatici într-un magazin evreiesc din capitala Franței. În contextul impactului deosebit care s-a creat în rândul autorităților din întreaga lume, dar și al efectului emoțional din public, în România sunt repuse imediat pe tapet legile desființate până acum de CCR.
Pe 9 ianuarie, două zile după atacurile de la Paris, vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul Afacerilor Interne, reunește Grupul Interministerial Strategic pentru prevenirea și combaterea macrocriminalității și Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, structuri din care fac parte și SRI și restul serviciilor secrete. Se ia decizia că legea privind reținerea datelor și cea privind cartelele prepay sunt instrumente absolut necesare și că trebuie urgent promovate soluții legislative care să le repună în vigoare.
La întâlnire, directorul SRI George Maior a arătat că noile amenințări teroriste sunt de natură să pună în pericol grav securitatea națională și ordinea publică, dar și credibilitatea și autoritatea instituțiilor de aplicare a legii.
Pe 21 ianuarie, CCR desființează legea securității cibernetice, fiind a treia oară când SRI s-a trezit cu prevederi legale care îi foloseau ca instrumente de lucru operativ, picate din cauza nerespectării Constituției.
„Curtea a reținut că întregul act normativ suferă de deficiențe sub aspectul respectării normelor de tehnică legislativă, coerență, claritate, previzibilitate, precum și sub aspectul respectării procedurii legislative, prin lipsa avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării„, au arătat judecătorii CCR. Printre multe alte carențe, ei au subliniat și că cel mai controversat articol din lege (numărul 17) nu oferă „garanții legale (autorizarea de către o instanță judecătorească) aferente respectării obligației deținătorilor de infrastructuri cibernetice de a permite accesul reprezentanților autorităților competente la datele deținute, relevante în contextul solicitării”.
Cu câteva zile înainte de această decizie, pe 18 ianuarie, SRI a avut o reacție oficială, printr-un comunicat de presă, în care arată că cei care critică legea securității cibernetice nu ar fi înțeles-o bine: accesul la infrastructurile cibernetice s-ar face doar cu mandat de la judecător, deși acest lucru nu este menționat nicăieri în lege. Lipsa acestei garanții împotriva abuzurilor este pusă de SRI pe seama dorinței de a evita redundanța legislativă – obligația mandatului de la judecător fiind prevăzutăde Codul de Procedură Penală sau de legea siguranței naționale.
A contribuit Andrei Luca POPESCU.