Pedepsele blânde din dosarul „Case pentru generali”, motivate prin vârsta și cariera inculpaților

Fostul ministru al Apărării Corneliu Dobrițoiu a fost condamnat, în 23 martie, de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), la un an de închisoare cu suspendare, Francisc Radici și Constantin Năstase au primit o pedeapsă de câte doi ani, două luni și 20 de zile de închisoare cu suspendare, iar Floarea Șerban și Traian Pigui au fost achitați, în dosarul „Case pentru generali”. De asemenea, instanța i-a condamnat pe Sergiu Tudor Medar și Ionel Vizitiu la câte un an de de închisoare cu suspendare, iar pe Gheorghe Rotaru, Gheorghe Gonciaruc și Mihaela Matei la câte un an și șase luni de închisoare cu suspendare. În același dosar Corneliu Duță a primt o pedeapsă de un an și două luni de închisoare cu suspendare.

În cazul lui Corneliu Dobrițoiu, instanța supremă a arătat, în motivarea hotărârii, că acesta nu avea dreptul să închirieze și apoi să achiziționeze o locuința de serviciu de pe strada Traian din sectorul 3, la un preț subvenționat, deoarece, în 1994 mai achiziționase o locuință atribuită din fondul locativ al Ministerului Apărării Naționale, tot în regim subvenționat, pe care ulterior a vândut-o.

„Prin urmare, având în vedere prevederile art. 32 din Ordinul general al ministrului apărării naționale nr.15 din 20 mai 1994 în conformitate cu care „Locuințele de serviciu și de intervenție nu pot fi repartizate cadrelor militare în activitate … care și-au înstrăinat locuința repartizată din cota Ministerului Apărării Naționale”, rezultă că încheierea contractului de închiriere a locuinței de serviciu s-a realizat cu nerespectarea prevederilor legale menționate și, în consecință, că respectivul contract nu este un contract valabil încheiat în sensul art.2 din H.G. nr.195/2005″, se arată în motivarea ICCJ.

De asemenea, instanța a reținut că, la data cumpărării locuinței de serviciu cu o suprafață utilă de 115,24 metri pătrați, în sectorul 3 al Capitalei, fostul ministru vânduse locuința proprietate personală, pe care o cumpărase în 1994, la preț subvenționat, și care provenea din fondul locativ al Ministerului Apărării Naționale, deținea, împreună cu soția, o locuință de 354 de metri pătrați în comuna Găneasa, județul Ilfov, iar fiul soției sale avea și el o locuință.

„Prin depunerea de către inculpat la dosarul de cumpărare a locuinței de serviciu a declarației pe proprie răspundere în care arată că nu se află în situațiile prevăzute de art.3 din H.G. nr.195/2005, sunt realizate condițiile unei instigări ascunse, insidioase, cu atât mai mult cu cât, membrii comisiei de vânzare, respectiv cei ai comisiei de audit are în vederea vânzării care au întocmit Raportul de audit public intern nr. 9091 din 13 decembrie 2005 prin care au recomandat perfectarea vânzării-cumpărării la preț subvenționat a locuinței de serviciu nu aveau obligația de a verifica realitatea mențiunilor cuprinse în înscrisurile depuse la dosar, ci doar existența acestora și întocmirea lor în forma cerută de lege, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor (…) (răspunderea pentru realitatea mențiunilor cuprinse în declarația dată la notar revenea, exclusiv, inculpatului) care în plus, au arătat că, în cazul în care ar fi cunoscut că înscrisurile sunt false nu ar fi recomandat încheierea contractului de vânzare cumpărare”, mai susțin judecătorii instanței supreme.

Instanța a reținut și că Dobrițoiu a acționat cu intenție directă, „deoarece, prin depunerea la dosar a înscrisurilor care conțineau date necorespunzătoare realității (activitatea sa infracțională întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals pentru care în cursul cercetărilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale), a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor sale care, în final, s-a concretizat în prejudicierea patrimoniului Ministerul Apărării Naționale și obținerea pentru sine a unui folos patrimonial, rezultat pe care l-a urmărit”.

Conform motivării, din probele administrate în cauză rezultă că Francisc Radici „a exercitat presiuni asupra cadrelor militare ce urmau să achiziționeze de pe piața liberă locuințe de serviciu pentru a cumpăra apartament într-o anumită zonă a Capitalei”. Radici, care în 2004 era director general al Direcției Generale de Informații a Apărării, a solicitat repartizarea unei locuințe de serviciu cu patru camere din fondul de Ministerului Apărării și i-ar fi cerut ofițerului desemnat, în acel an, cu cumpărarea de pe piața liberă a unor locuințe de serviciu să achiziționeze un apartament în zona Parcului Cișmigiu.

În documentul citat se precizează că Ministerul Apărării a achiziționat cu 3,07 milioane de lei o locuință de patru camere, pe care o indicase Francisc Radici, acesta închiriind locuința și cumpărând-o în 2006 cu 62.438 de lei. Instanța menționează că generalul nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru închirierea și apoi cumpărarea acestei locuințe.

„În condițiile în care sunt îndeplinite cerințele cumulative pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului, respectiv producerea prin infracțiune a unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între infracțiune și prejudiciu, caracterul cert al prejudiciului care nu a fost recuperat și manifestarea expresă a voinței Ministerului Apărării Naționale de a fi despăgubit, inculpatul este ținut, în continuare, a răspunde pentru repararea pagubei”, se arată în motivarea ICCJ.

De asemenea, instanța a reținut și că Sergiu Tudor Medar, Constantin Năstase, Ionel Vizitiu, Gheorghe Rotaru, Gheorghe Gonciaruc, Mihaela Matei și Corneliu Duță au închiriat și ulterior au cumpărat, în regim subvenționat, o locuință de serviciu de la MApN, cu încălcarea prevederilor legale.

Potrivit instanței, „modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele de folosire, importanța valorilor sociale ocrotite, valoarea mare a prejudiciului cauzat Ministerului Apărării Naționale prin ieșirea din patrimoniul acestuia a locuințelor de serviciu pe care inculpații le-au cumpărat în regim subvenționat prin depunerea la dosar a unor declarații pe proprie răspundere în care au inserat date necorespunzătoare adevărului, referitoare la situația lor locativă, imprimă faptelor deduse judecății un grad ridicat de pericol social concret”.

Însă, instanța a apreiciat că, în acest caz, scopul preventiv și educativ al pedepselor poate fi atins și „fără executarea acestora prin privare de libertate”, pedepsele primite „constituind un avertisment pentru inculpați și o garanție că reeducarea lor poate avea loc și în condițiile suspendării condiționate”.

„Datele ce caracterizează însă persoana inculpaților, vârsta acestora, rezultatele deosebite obținute în cariera militară, evidențiate în înscrisurile depuse la dosar, nu în ultimul rând, perioada lungă de timp scursă de la data faptelor (2005 – 2006) la data sesizării instanței de judecată sunt aspecte ce justifică reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art.75 alin.2 lit.b Cod penal cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege”, susțin judecătorii ICCJ.

Conform motivării, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere și lipsa antecedentelor penale și acordul manifestat de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În cazul lui Traian Pigui, care între 1999- 2005, a îndeplinit funcția de șef al Direcției Domenii și Infrastructuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale, direcție care asigura normele privind administrarea, repartizarea și folosirea locuințelor în MApN și stabilea criteriile de repartizare, mărire sau micșorarea numărului de locuințe în garnizoane, și care a fost achitat în dosar, instanța reține că nu avea posibilitatea de a verifica situația locativă a cadrelor militare care solicitau locuințe de serviciu. Conform judecătorilor, direcția a cărui șef era Pigui nu avea o evidență a „locuințelor deținute de cadrele militare care solicitau locuințe de serviciu, o atare evidență, fiind ținută de Garnizoana București și de celelalte garnizoane din țară”.

„Prin urmare, acuzațiile aduse inculpatului P.T. în sensul că a aprobat, cu nerespectarea reglementărilor legale în vigoare, rapoartele prin care inculpații S.F, N.C., R.F., M.S.T., R.G.și gl.bgd.(rez.) M.T. solicitau repartizarea locuințelor de serviciu, determinându-i astfel pe membrii comisiei de auditare în vederea vânzării-care s-au aflat în eroare deoarece nu au cunoscut că respectivele înscrisuri sunt false-să întocmească rapoartele de audit prin care recomandau perfectarea cumpărării în regim subvenționat a locuințelor de serviciu, nu sunt întemeiate. Inculpatul, primind rapoartele întocmite de inculpații S.F., N.C., R.G. și M.S.T. și constatând că aveau calitatea de generali și că cereau aprobarea de a li se repartiza locuințe de serviciu, motivând că le erau necesare, în mod corect, în opinia Înaltei Curți a procedat la avizarea lor favorabilă”, se menționează în documentul citat.

Fostul ministru al Apărării Corneliu Dobrițoiu și alți zece generali și colonei, persoane care au deținut funcții de conducere în MApN la data faptelor, au fost trimiși în judecată de DNA, în septembrie 2013, pentru cumpărarea unor locuințe de serviciu, la un preț subvenționat, în baza unor declarații false.

În 23 martie, ÎCCJ a condamnat nouă persoane în acest caz, iar alte două au fost achitate. De asemenea, judecătorii audispus ca 11 inculpați din dosar să plătească despăgubiri către Ministerul Apărării Naționale. Decizia nu este definitivă.