Peste 2.900 de minori, condamnați definitiv în 2013. Alți 3.000 au fost victime în dosare

Proiectul „Audis: pentru o mai bună audiere a minorului” – coordonat de Federația Organizațiilor Neguvernametale pentru Copii, implementat în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne și finanțat de Ambasada Franței în România, Federația „La voix de L’Enfant” și Fundația „Terres des hommes” – a avut ca obiectiv îmbunătățirea practicilor existente în România privind instrumentarea cauzelor cu minori. În cadrul proiectului care a avut un buget total de peste 82.000 de euro au fost deschise primele săli pentru audierea minorilor la direcțiile pentru protecția copilului Dâmbovița și Cluj.

Judecătorul Cristi Danileț a arătat că de ani de zile există o specializare a judecătorilor pentru cauzele cu minori, iar la nivelul tribunalelor funcționează secții specializate pentru astfel de dosare. El a mai spus că s-a reușit crearea și menținerea unui singur tribunal pentru minori, la Brașov, în care judecătorii au, într-adevăr, un mod mai specializat în lucrul cu minorii.

Magistratul a arătat că specialiștii francezi spun că „tratează minorii”, în timp ce în România abordarea este cu totul diferită. „Ei consideră că minorii trebuie să fie tratați, nu judecați, după cum spunem noi cu ușurință. (…) Dincolo de tratamentul minorilor, cred că o atenție deosebită trebuie acordată prevenirii”, a spus Danileț, precizând că există o problemă cu adulții care nu prea respectă legea în România.

„Statisticile ne arată că, în fiecare an, unul din trei adulți este implicat într-un dosar civil sau penal, ceea ce este inimaginabil. Dacă reușim să îi convingem de la o vârstă fragedă că legea trebuie respectată, poate peste 10-15 ani vom avea și noi mai puține astfel de cazuri”, a adăugat judecătorul.

Cristi Danileț a precizat că, în 2013, au fost condamnați definitiv 2.905 minori, respectiv 2.730 de băieți și 175 de fete, iar alți 3.038 de copii au fost victime în dosare cu condamnare definitivă.

„Aceste persoane care vin în contact cu organele judiciare trec prin mai multe stadii, care încep cu primele audieri, la Poliție, eventual cu următoarele audieri, la Parchet, după care urmează audierile în instanță: în primă instanță și apoi căile de atac. Sigur că retrăind acele evenimente acest lucru înseamnă revictimizare”, a spus magistratul, explicând că în țări precum Franța minorii sunt audiați în săli speciale și înregistrați audio-video, astfel încât să nu fie obligați să povestească de mai multe ori ceea ce li s-a întâmplat.

Magistraul a mai spus că România are anumite prevederi legale ce permit audierea la locul în care se află copiii, însă, în practică, se preferă aducerea lor în sălile de judecată.

„Uneori, poate ar fi indicat să se permită deplasarea completului de judecată la locul în care se află respectiva persoană. Nu avem o dispoziție specială în acest sens, dar există o dispoziție generală. Cred că, dincolo de procedurile prevăzute, sunt aceste bune practici, care trebuie preluate și implementate. Deci un astfel de proiect, prin care culegem experiențele colegilor din alte țări, este salutar”, a mai arătat Danileț.

Judecătorul a mai spus că ideal ar fi ca în toate secțiile de Poliție să existe posiblitatea înregistrării audio-video, precum și experții necesari pentru asistarea minorului atunci când este audiat. „În prezent, aceștia sunt asistați de psihologul Poliției, care este, de fapt, psihologul instituției sau se apelează la psihologii de la DGASPC”, a mai spus Danileț.

Președintele onorific al FONPC, Bogdan Simion, a precizat, la același eveniment, că pe lângă minorii condamnați definitiv și cei victime, ajung să fie audiați de Poliție sau în instanță mulți alți copii, inclusiv cei ai căror părinți divorțează. „Numărul copiilor care vin în contact cu justiția sau cu Poliția, deci care sunt audiați, este relativ mare și doar cei 6.000, condamnați definitiv sau victime, înseamnă doi-trei la sută din numărul de copii ai unei generații anuale”, a precizat Simion.

El a mai arătat că sălile pentru audierea minorilor reprezintă o normalitate și ar trebui că ele să existe la nivelul întregii țări.

Reprezentanții Ambasadei Franței în România au precizat că în Franța există 72 de camere pentru audiere minori, care au început să apară la finalul anului 1990, inițial la nivel local, ulterior acestea fiind multiplicate.

De asemenea, în Franța există judecătorul pentru copil, care se ocupă de cazurile cu minori victime sau infractori, judecătorul de tutelă, care se ocupă de copiii abandonați sau care au un singur părinte, și judecătorul de familie, care decide soarta copiilor atunci când părinții sunt în divorț.

Președintele Federației „La voix de L’Enfant” Franța, Martine Brousse, a precizat că proiectul prin care au fost deschise primele două săli pentru audierea minorilor din România nu trebuie să se oprească, precizând că dacă autoritățile române, Ambasada Franței și restul partenerilor doresc, organizația franceză va continua să sprijine deschiderea de noi astfel de săli.

Proiectul AUDIS are ca obiectiv reducerea impactului psihologic negativ asupra minorilor victime ale unor infracțiuni, minori martori și minori în conflict cu legea prin amenajarea unor săli specializate care să asigure condiții optime pentru audierea minorilor.

Studiile situează copilul în categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimală crescută, date fiind particularitățile psiho-comportamentale și de vârstă specifice. Inițiatorii proiectului au arătat că este important ca audierea copiilor să fie făcută de o echipă de specialiști formați în tehnice audierii minorilor și înregistrarea declarației minorului cu mijloace audio-video, aceste lucruri scurtând numărul audierilor și asigurând, în schimb, o protecție sporită a victimelor minore.

Specialiștii spun că se impun crearea unor spații afectate exclusiv audierii minorilor, care să fie dotate cu mijloace audio-video discret amplasate, și eliminarea contactului copilului cu alte persoane care populează în mod obișnuit secțiile de Poliție și unitățile de parchet.