Peste 3 milioane de români vor dispărea din statistici în următorii 30 de ani. Datele oficiale care confirmă o tendință îngrijorătoare pentru România. RAPORT

Datele Organizației Națiunilor Unite (ONU), scot la iveală o realitate sumbră care va marca lumea în următorii aproape 100 de ani. Dacă în prezent, populația globală se apropie de 7,6 miliarde de oameni, în condițiile în care în 2015 aceasta atingea doar 7,4 miliarde. Această creștere devine una nesemnificativă dacă ne uităm la predicțiile existente pentru următorii 50 – 100 de ani. Potrivit datelor ONU, în 2050 populația globală ar putea ajunge la 9,8 miliarde de locuitori, urmând să depășească 11,2 miliarde în 2100. 

Creșterea uriașă va avea la origine escaladarea nivelului de fertilitate în țările subdezvoltate. Astfel, rata fertilității în cele mai slab-dezvoltate 47 de țări va ajunge la 4,3 nașteri per femeie, iar numărul total de locuitori al acestor state va atinge 1,9 miliarde de persoane până în 2050, aproape dublu față de nivelul actual, estimat la 1 miliard de persoane. Totodată, estimările depășesc orice așteptare când vine vorba despre anul 2100. Pentru acest an, datele ONU preconizează atingerea unui nivel maxim de 3,2 miliarde de oameni. În perioada 2017-2100, este de așteptat ca cel puțin 33 de țări subdezvoltate să-și tripleze populația. Între ele se regăsesc Angola, Burundi, Nigeria, Somalia, Tanzația și Zambia, în cazul ultimelor două fiind estimată o creștere de peste cinci ori. 

Concentrarea acestei creșteri a populației în țările cele mai sărace va face din ce în ce mai grea reușita guvernelor de a eradica sărăcia și de a reduce inegalitatea între diferitele părți ale Globului sau de a combate foametea și malnutriția. Totodată, va deveni mult mai greu ca organismele globale să extindă și să îmbunătățească sistemele sanitare și de educație sau să să asigure accesul la serviciile de bază, asigurându-se că nimeni nu este lăsat în urmă. 

La polul opus se situează alte 51 de țări ale lumii, ale căror populații se estimează că vor scădea în perioada 2017-2050. În cazul câtorva state se va ajunge în situația în care numărul de locuitori se va diminua cu peste 15%. Este vorba despre: Bulgaria, Croația, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Moldova, România, Serbia, Ucraina și Insulele Virgine. 

În 2050, populația României va ajunge la nivelul anului 1950

Cu o populație de 19,679 milioane de locuitori în 2017, România va ajunge la 16,397 milioane de locuitori în 2050, întorcându-se, practic, la nivelul anului 1950, așa cum arată datele ONU. 

Situația României se încadrează, astfel, în peisajul european al ratei scăzute a fertilității, insuficiente pentru înlocuirea populației pe termen lung. Cu toate că fertilitatea în cazul Europei este de așteptat să crească de la 1,6 nașteri per femeie în perioada 2010-2015, la 1,8 nașteri per femeie în 2045-2050, acest nivel rămâne unul extrem de scăzut și nesemnificativ în ceea ce privește încercarea de a contracara scăderea populației. 

Această problemă a țării noastre reiese și dacă ne uităm la datele furnizate în Raportul ONU referitoare la numărul de locuitori pe categorii de vârstă. Astfel, la nivelul anului 2017, din totalul de 19,697 milioane de locuitori, 49% se încadrează în categoria de vârstă 25-49 ani, iar 25% în cea de peste 60 de ani. Astfel, populația de vârsta a treia depășește cu 10 procente nivelul nou-născuților și copiilor, încadrați în categoria 0-14 ani. 

În 2016, în România, s-au născut 203.231 de copii. Numărul arată o creștere față de anul precedent, 2015, când numărul nou-născuților era de 187.372. Par cifre impresionante, însă, comparate cu cele din anii precedenți, conduc la o întrebare simplă: „De ce nu mai fac românii copii?”. Dacă în 1991, în țara noastră se nășteau peste 275.000 de copii, numărul lor a început să scadă treptat, astfel că în ultimii ani asistăm la tot mai puțini nou-născuți care vin pe lume în România, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Cum s-a ajuns aici? „Omenirea s-a schimbat mult în epoca contemporană. Odată cu creșterea economică, se schimbă valorile oamenilor. Apare diversificarea referințelor, un accent pus pe dezvoltare individuală, pe satisfacerea unor nevoi de cunoaștere, pe leisure, pe calitatea vieții, pe a crește copii altfel, într-un mediu mai prietenos, mai puțin supus constrângerilor unor interacțiuni limitate”, a explicat pentru Gândul sociologul Bogdan Voicu. Dezvoltarea societății și schimbarea valorilor sale pare să-și fi lăsat amprenta și asupra evoluției populației în unele țări, acesta fiind și cazul României.

Cu o populație care îmbătrânește tot mai mult de la an la an, nu este de mirare că rata fertilității, adică numărul de născuți vii pentru fiecare femeie în parte a scăzut tot mai mult în ultimele decenii, ajungând, de la 2,55 de născuți vii per femeie în perioada 1975-1980, la 1,54 de născuți vii per femeie în perioada 2015-2020. Estimările arată o ușoară creștere pentru perioada 2045-2050 (1,72), ajungând, în 2100 la 1,79. Totodată, în următorii ani, vom avea de-a face cu o creștere a speranței de viață la naștere, astfel că în perioada 2096-2100, acest indicator ar putea ajunge la 86,7 ani, creștere semnificativă față de nivelul actual, situat la 75,6 ani. Speranța de viață tot mai mare se coroborează cu scăderea ratei mortalității infantile, la vârsta de sub 5 ani, la mia de locuitori. Dacă în prezent rata mortalității este de 8,9 la mie, în 2095-2100, aceasta ar putea scădea până la 2,5 la mie. 

Cu toate acestea, creșterea este insuficientă, atât pentru înlocuirea popupației și menținerea numărului actual de locuitori, cât și pentru creșterea acesteia. 

Astfel, în anul 2050, România ar putea ajunge la o populație de doar 16,397 milioane de locuitori, întorcându-se, practic, înapoi în timp, în anul 1950, când țara noastră avea 16,236 milioane de locuitori. 

Îmbătrânirea populației, o problemă reală?

Scăderea natalității este considerată un fenomen cu efecte negative pe termen lung. Se admite că numărul tot mai mic de copii care vin pe lume anual se va traduce, în viitor, printr-o scădere a productivității muncii și o îmbătrânire a populației. Totuși, sociologii susțin că această îngrijorare este, în mare parte, nefondată și nu trebui să stârnească neliniștea.

„Aparent, acest lucru poate fi dezastruos. Ni se tot spune că nu va mai avea cine să muncească, că nu va mai avea cine să ne plătească pensiile. Ceea ce uităm este că productivitatea muncii crește mult mai iute decât scade fertilitatea, că acest lucru înseamnă că vor fi suficienți mai puțini lucrători, că sunt țări mai slab dezvoltate decât noi – da, sunt multe țări mai slab dezvoltate decât România – care au fertilități extrem de ridicate, precum cele care stârneau spaima Clubului de la Roma acum 45 de ani și care au astfel un surplus de populație ce poate migra către noi, așa cum se întâmplă de câteva mii de ani, așa cum românii au migrat spre Europa de Vest, reîmprospătând populația altor țări. O reîmprospătare și o diversitate care ar fi benefică și pentru România”, spune sociologul Bogdan Voicu.

Acesta consideră că o politică ce ar putea fi benefică României la acest capitol este aceea care are în prim-plan ideea atragerii de imigranți și orientată spre promovarea și acceptarea de către populație a diversității.

„Dacă înainte de ultimul război mondial, România era o țară cu o diversitate etnică și religioasă similară altor societăți europene, dictaturile succesive (cele interbelice, apoi cea comunistă) au condus la o omogenizare ce tinde a frâna dezvoltarea și au redus disponibilitatea de a primi non-români alături de noi. Din fericire avem exemple de etnici ne-români care au câștigat simpatia populară (Raed Arafat, Klaus Iohannis, Clotilde Armand) și din căror experiență se poate construi un program de pregătire pentru a integra probabile valuri de imigrație”, explică Bogdan Voicu.