Portretistul român al Papei Francisc, pictorul Liviu Lăzărescu, a fost îngropat noaptea, la lumina buldozerului care îi săpase mormântul. Fiica sa, care se întoarcea din Franța pentru înmormântarea oficială, nu a mai apucat să își ia rămas bun de la părintele său.
Pictorul Liviu Lăzărescu (1934 – 2021) a decedat pe 25 martie, într-un spital din București. Trupul neînsuflețit al artistului numit „potretistul român al Papei Francisc” a fost transportat în comuna natală, la Mărtinești, pentru a fi înhumat.
Artistul devean Călin Bârcean a povestit într-o postare pe rețelele de socializare scenele la care a fost martor când trupul lui Liviu Lăzărescu a fost înmormântat.
„Am ajuns la cimitir, puțin după ora 20. Urme de buldozer, pâmânt moale și un grup mic de oameni, cu lumânări aprinse, în jurul gropii. Nu credeam că morții pot fi îngropați noaptea! Nu mi-am imaginat vreodată că un legiuitor, un om cu putere de decizie, poate da o asemenea dispoziție, să îngropi mortul noaptea! Pe măsură ce mă apropiam de mormânt, se deslușeau cântări bisericești, iar o lumină tare, albă, bătea dintr-o parte. M-am oprit mai retras, în stânga crucii, când tabloul devenise foarte clar: Liviu Lăzărescu, înmormântat la lumina farurilor de buldozer. Pictorul «muzelor de la Mărtinești», profesor «Honoris Causa», cetățean de onoare, binecuvântat personal de Papa Francisc, zăcea într-un sicriu, deasupra gropii lui, luminat de un buldoexcavator, așteptând să fie îngropat de urgență, «până la ora 21». Fiica lui, care pornise din Franța, nu era acolo. Trebuia să ajungă a doua zi, la înmormântarea programată oficial.
Dar, iată că, totul a fost dat peste cap de o foaie de drum, un formular tip pe care scria că pacientul a fost infectat cu sars-cov2. Familia nu avea habar de așa ceva, iar cauzele decesului au fost cu totul altele. În fine, nu are importanță dacă a avut sau nu, dacă se știa sau nu, ceea ce rămâne este modul în care am ajuns să ne îngropăm morții! Ultimul tablou pe care, în acest caz, un mare pictor l-a lăsat pe pământ, sicriul lui, îngopat de urgență, la lumina farurilor de buldozer, fără ca toți cei dragi ai lui să fi fost de față”, a scris acesta pe Facebook.
Despre modul în care artistul hunedorean a fost înmormântat a scris și istoricul Dorin Petresc. Acesta s-a arătat stupefiat de cele petrecute noaptea, la lumina buldozerului.
„Domnilor! Din cauza unor reguli interpretate inadecvat, vineri, 26 martie 2021, unul dintre cei mai mari pictori ai României, ilustrul Liviu Lăzărescu, credincios greco-catolic, portretistul Papei Francisc, a fost înmormantat precum un «borfaș», la Mărtinești, jud. Hunedoara, satul său natal! Domnia sa, care suferise prigoana comunistă, în anii 50-60! Vineri, 26 martie 2021, în jurul orei 20.00, trupul său neînsuflețit, introdus intr-un coparseu, a ajuns în satul natal. Primăria a intenționat să îl expună în căminul cultural, artistul Liviu Lăzărescu fiind cetățean de onoare al Mărtineștiului. Dar, având diagnostic de Covid, l-a scos afară. În plină noapte, i-au dus sicriul la cimitir. Cei care veniseră la priveghi au fost opriți pe la gardul cimitirului. Era după ora 21.00 noaptea. Nu avea nici groapa săpată, acolo unde odihneau bunicii, părinții și soția sa, fiica renumitului istoric Ioan Moga. Primăria a pus la dispoziție un excavator, care a săpat o groapă, răscolind pământul cu oseminte, la o adâncime de circa doi metri”, a scris istoricul pe Facebook.
Domnilor! Datorită unor reguli interpretate inadecvat, vineri, 26 martie 2021, unul dintre cei mai mari pictori români…
Posted by Dorin Petresc on Monday, March 29, 2021
Dorin Petresc a făcut o paralelă între modul în care articul hunedorean a fost îngropat și cum se oficiau slujbele de înmormântare în perioada totalitaristă din anii ’50.
„La întunecimea nopții, precum în comunism, în vitregele împrejurări, Preoții greco-catolici și cantorii au fost nevoiți să îl îngroape, să țină Prohodul! Din câte am aflat de la unii preoți, aceștia au apreciat că, în toată pastorația lor, nu li s-a întâmplat să fie obligați să îngroape un creștin, noaptea. Rușine vouă, autorităților responsabile, pentru că ne-ați reamintit de vremuri pe care le credeam uitate, de era comunistă, când Biserica a fost atât de prigonită (Deși s-au făcut sesizări telefonice chiar atunci, nu s-a mișcat un deget!)! Pentru că nu ne cinstiți și onorați valorile!
P.S.: Chiar dacă suntem în pandemie, demnitatea Omului trebuie respectată, domnilor! Că nu suntem simple obiecte!!!”, a subliniat Dorin Petresc.
Pictorul Liziu lăzăreascu s-a născut pe 1 aprilie 1934, în comuna Mărtninești, din județul Hunedoara. În perioada 1945 – 1953 a urmat ciclul liceal la Liceul „Debecal” din Deva.
Încă din acea perioada a fost victima regimului întrucât era fiul membru al rezistenței anticomuniste de după Război. Astfel, a fost nevoit să lucreze până în 1956 la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara. Ulterior a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1956-1963), fiind elev al artistului Corneliu Baba. Ulterior, pictorul i-a devenit prieten și discipol lui Corneliu Baba.
Liviu Lăzărescu a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a fost distins cu mai multe premii și ordine: „Ordinul Meritul Cultural”, „Ordinul Meritul pentru Învăţământ”, „Profesor Honoris Causa” al Academiei Naţionale de Arte Bucureşti, „Titulis Honoris Equitum” al Ordinului Ecumenic al Cavalerilor Templieri „Sancta Cruce”, „Cetăţean de Onoare” al Comunei Mărtineşti şi „Cetăţean de Onoare” al municipiului Deva.