Platt, înainte de Arafat. Englezul care deschide ochii României: „Nu aș fi niciodată ciobănașul din Miorița”. VIDEO

„Doctorul Arafat – o persoană cu adevărat de încredere și incoruptibilă, unul din punctele luminoase ale României”, spune Stanley Platt continând să enumere și alte nume de medici: „Florin Agape, șeful Ambulanței din Iași, doctorul chirurg Drăgan, din Timișoara, să nu mai zic de București”.

Într-o țară care-și hulește medicii și-n care cel mai bun doctor e norocul, englezul Stanley Platt are repere medicale și umane când vorbește de România. Și nu uimește doar cu atât.

ACTUALITATE Vasile Bănescu omagiază martirii Revoluției, în contextul situației actuale: „România subminată educațional, în rânjetele populismului trădător”

18:04

ACTUALITATE Victor Ponta: „Angajații ROMÂNI de la Mar-a-Lago sunt cei mai buni ambasadori ai noștri”

18:00

Stanley Platt: „Atâta timp cât sunt util aici, cât simt că fac o diferență, voi rămâne aici. Dacă aș fi aici ca să mă uit la televizor, nu mi-ar fi bine, aș pleca acasă. Și cred că acesta este toată rațiunea de a fi, să poți ajuta oameni este cel mai important lucru” / Foto: Alexandru Hojda / Mediafax

De 20 de ani ne ajută țara, fără să ceară nimic în schimb – doar un spațiu în care ar putea adăposti câinii pe care îi dresează și care ajung apoi ochi pentru nevăzătorii români. Munca lui, de voluntariat, deși e mută, a fost recunoscută de Regină, suverana Marii Britanii recompensându-l anul trecut cu Ordinul Imperiului Britanic.

Imagine din arhiva personală a lui Stan Platt. Momentul în care a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic

„Eu simt că nu e o decorație doar pentru mine, ci pentru toată echipa de la Light into Europe”, spune. Pentru că așa se cheamă organizația pe care Platt o are în România. Nu, nu-i lumina de la căpătul tunelului, ci cea pe care cei românii cu deficiențe de văz o simt în fiecare zi.

Echipa Light into Europe România, alături de o cățelușă intrată în procesul îndelungat de dresaj. Labradorul din imagine va deveni în scurt timp ochi pentru un român cu grave deficiențe de vedere. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Sunt mulți – 40.000. Pentru ei muncește. „M-ați întrebat de ce sunt în România. Ca să încerc să fac diferența, pentru că am cunoștințele pentru a putea face asta. Am cinci fii, doi dintre ei sunt surzi. Unul are un copil orb și surd și alți doi copii surzi. După această experiență personală, am simțit nevoia să fac diferența aici”, povestește Stan. O face calm. Povestea lui de viață l-a călit și nu s-a dat bătut.

Un avion britanic, salvare pentru români

Platt a venit în România în 1990, imediat după Revoluție. „Înainte să vin, știam că aveți câmpuri petrolifere și că într-o vreme ați fost un foarte important exportator de grâu. În afară de asta, nu știam mai nimic”, povestește britanicul pentru gândul. „Am aterizat la Arad, pe aeroport, cu propriul meu avion, și am văzut ferestrele sparte de gloanțe și că a avut loc o luptă. Localnicii mi-au spus ce s-a întâmplat și că a fost îngrozitor. Mai târziu, am zburat prin țară, la Suceava, la Cluj, la Oradea, la Timișoara. Peste tot am găsit oameni cu adevărat prietenoși, oameni care și-ar pune pe masă mâncarea pentru o săptămână, doar ca să organizeze o masă pentru mine. M-a impresionat. Am simțit că vreau să mă întorc aici”.

Așa a început povestea lui cu țara. Cu convoie de mașini cu ajutoare și cu vizite la orfelinate. Treptat și-a adus și conaționalii aici, iar ei s-au răspândit prin țară, cu tot felul de misiuni umanitare. „Simțeam din ce în ce mai mult că avionul meu este util și am salvat multe vieți în anii ăia. În ’97, Ministerul Sănătății mi-a încredințat un contract pentru ca eu să operez serviciul de ambulanță aeriană din România – Aviasan. Am pus pe picioare acest serviciu de ambulanță și, în 2003 l-am predat către SMURD și doctorului Arafat. Până atunci, îl ajutasem pe doctorul Arafat în vreo mie de misiuni aeriene. Mi s-a părut o persoană cu adevărat de încredere și incoruptibilă, unul dintre punctele luminoase ale României„.

Cu avionul și-a cunoscut și soția, pe Camelia Platt. „Când pilotezi avioane, nu știi niciodată ce se poate întâmplă”, spune cu umor. „În ’93, deasupra munților de la vest de Târgu Jiu, mi s-a stricat motorul și a trebuit să fac o aterizare de urgență la Craiova. Acolo, a doua zi, am întâlnit-o pe Camelia. De aici e o poveste extrem de personală”.

Camelia și Stan Platt au împreună un fiu și speranța că pot schimba viața mai multor români cu nevoi speciale. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Proiectul România, misiune de familie

Așa a decis Stanley să rămână aici. Familia n-a fost mirată. „Și ea (n.r. familia) a fost implicată în proiectul din România. Am cinci fii și toți au lucrat sau au locuit aici. Mark, cel de-al doilea fiu al meu, a venit să lucreze la Craiova, ca șofer de ambulanță. Era o criză de ambulanțe acolo și el și-a cumpărat propria-i salvare și a început să lucreze acolo pentru spital și pentru biserică. Și-a cunoscut soția la Craiova, s-au căsătorit, mi-au făcut doi nepoți. Acum trăiesc în Marea Britanie și Mark îmi conduce afacerea, magazinul meu”.

După 20 de ani, da, a fost o alegere foarte bună să rămână în România. „Am putut să ajut o mulțime de oameni și spun foarte serios asta. Viața mea a fost îmbogățită pentru că am putut să fiu alături de oamenii din diverse orașe din această țară, să lucrez cu ei și să fac diferența. În Iași, doctorul Agape, șeful Ambulanței, este un prieten bun și am făcut multe lucruri bune împreună. La Oradea, am cunoscut o tânără doctoriță paralizată care nu se putea da jos din pat, dar când am avut probleme la Vama Borș, au cărat-o din pat, nu au putut-o convinge să nu vină să ne ajute. În Timișoara, doctorul chirurg Drăgan, nu mai zic de București. Viața mea a meritat trăită, pentru că am fost în România”.

Are România pete negre? „Când am ajuns aici prima dată, obișnuiam să încerc să fac trei lucruri în fiecare zi. Dacă reușeam să fac trei lucruri pozitive… Dar nu puteam. Poate că reușeam să fac unul singur”, povestește.

Situația s-a schimbat astăzi. „E mult mai bine și acum reușesc de obicei să fac două și jumătate din trei”, măsoară Stan reușita.

O țară cu bune și cu rele. Și cu bețe-n roate

La fel, și corupția. „Cu siguranță, nu îmi place. Dacă sunt pus în poziția să mi se ceară mită, nu voi mai avea de-a face cu acea persoană niciodată. Este ceva ce nu pot sub nicio formă să accept. Am spus din ’90 că, prima oară când voi fi nevoit să dau vreo șpagă, mă voi întoarce în Marea Bitanie. Nu am dat nicio șpagă de atunci”, mărturisește respectându-și promisiunea făcută.

Așteptări are și de la Guvern. „Cred că ar fi frumos să existe un guvern care să fie stabil și să se gândească cu adevărat la oameni. Munca pentru înființarea unui serviciu aerian de ambulanță a fost foarte grea, munceam cu surzii și cu orbii. Încercam să primim asistență de la Guvern, când de fapt ei ar fi trebuit să se dea peste cap să ne ajute”.

I s-au pus bețe în roate? „Nu trecem peste bariere în fiecare zi, cu toții în România? Dacă mergem pe stradă și e o groapă în asfalt. Sau dacă ești la supermarket, unde ei ar trebui să te întâmpine și te iau cu „SPUNEȚI”. Și tu îți zici – ooo, trebuie să vorbesc, ce să le spun? Cred că fiecare zi e o provocare”, afirmă resemnat britanicul. „Dar asta e bine pentru noi. Nu e bine să ai o provocare? Asta te face mai puternic. Mie îmi place foarte mult Miorița. Dar eu, fiind britanic, nu aș fi putut să fiu acel ciobănaș și să îmi dau viața celorlalți. Ar fi trebuit să mă lupt până la ultima picătură de sânge din mine”.

Motive să iubești România

„Asta e o plajă din Anglia, casa mea e la câteva minute de aici. Puteți vedea că am un loc frumos unde pot să mă întorc”, spune Stanley în timp ce privește trei schițe aflate pe peretele din living. „Toți cei cinci fii ai mei au înotat acolo în mare. Nu e ca la Vama Veche, plaja nu e aglomerată. Acesta este lacul meu favorit pentru pescuit, crapii de acolo sunt imenși”, spune gazda. „Uneori visez cum pescuiesc acolo, îți vine să crezi? Uneori pescuiesc și în România, e un loc frumos la Periș. Iar aici s-a născut tatăl meu, chiar lângă Tower Bridge”.

Pentru Stan Platt fiecare tablou are o poveste. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Așa e Stan acum. Un om prins între două patrii. Regatul Unit și România. Iar cea din urmă îi dă motive și oameni s-o iubească. „Îmi place Iașiul – din cauza relației pe care o am cu serviciul de ambulanță de acolo, Oradea – pentru relația cu oamenii de acolo. Sinaia e foarte frumoasă, dar mi-aș dori mult ca românii să-și ia cu ei și gunoiul când pleacă dintr-un loc. Ursus e berea mea preferată aici și vinul, am unul favorit, Grasa de Cotnari. E un vin de desert, dar eu l-aș bea tot timpul. Și-mi plac sarmalele. Peste tot unde mă duc femeile fac sarmale și eu trebuie să spun că sunt cele mai bune pe care le-am gustat vreodată. Uneori îmi țin degetele încrucișate.

Trebuie să spun că îmi place România foarte mult și atâta timp cât sunt util aici, cât simt că fac o diferență, voi rămâne aici. Dacă aș fi aici ca să mă uit la televizor, nu mi-ar fi bine, aș pleca acasă. Și cred că acesta este toată rațiunea de a fi, să poți ajuta oameni este cel mai important lucru”.

Test de sinceritate

– Ce crede Stanley Platt despre campania gândul: „Presa din UK iubește o poveste bună și de aceea sunteți și voi aici astăzi. Da, poate că cineva a zis ceva și deodată e din ce în ce mai mult. Un mic cuvânt poate provoca multe neplăceri. Mie îmi place să cred că există o foarte bună relație între Marea Britanie și România, că lucrăm bine împreună și nu aș vrea ca ceva să distrugă asta. Ziarele pot fi distruse astăzi. News of the World a fost distrus. Companiile pot fi distruse. Mass media este foarte puternică și cred că trebuie să fim atenți să nu stricăm un bun foarte valoros. Eu cred că legătura cu România este una bună, hai să o menținem așa”.

– Cea mai frumoasă expresie din limba română pentru Stan este: „Distracție plăcută”. Este urarea lui când vine vorba de muncă.

– Cifrele care-l sperie: În România sunt 40.000 de persoane nevăzătoare care ar putea beneficia de câini-ghid. La 40.000 de români cu dizabilități sunt doar trei 3 câini. „Acești câini contează atât de mult. Să știți că românii au acum libertate, dar cei care sunt orbi sau surzi nu au această libertate, pentru că sunt atât de restricționați. Având un câine-ghid, deodată poți să mergi la poștă, la bancă, la magazine. Deodată ești liber”. Acesta este motivul pentru care Stanley Platt aduce câini din rasa Labrador și Golden Retriver în România, îi dresează și îi oferă gratuit celor care au nevoie de-un prieten, de-o pereche de ochi și de normalitate.