În cadrul deciziei, judecătorii CEDO precizează că Valerian Dragomir a fost ridicat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și ținut la sediul instituției, începând cu 8 februarie 2011, ora 9.20, până în 9 februarie 2011, ora 10.55, nefiind însă informat imediat în legătură cu acuzațiile care i se aduc, în ciuda faptului că cerut acest lucru organelor de urmărire. Astfel, polițistul de frontieră va fi despăgubit pentru că a stat în sediul DNA mai bine de 13 ore, fără a fi interogat sau reținut.
„În ceea ce privește condițiile în care a fost ținut, înainte de a fi interogat, aplicantul a reclamat că a fost păzit de ofițeri de poliție și de jandarmi. El a adăugat că a fost ținut într-o sală de conferințe, nu într-o sală de așteptare, neprimind cafea, apă sau mâncare, așa cum au susținut reprezentanții Guvernului”, se arată în decizia CEDO.
CEDO a stabilit că, prin acțiunea procurorilor anticorupție, au fost încălcate articolele 3 și 5 alineatul 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit articolului 3, „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. În plus, conform articolului 5 din Convenție, „orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa”.
În 5 mai 2011, procurorii DNA au trimis în judecată 69 de ofițeri, agenți de poliție de frontieră și vameși, între care și Valerian Dragomir, de la Punctul de Trecere al Frontierei Moravița și Foeni și Sectorul Punctul de Frontieră Deta, ei fiind acuzați că au luat mită de peste 82.000 de euro pentru înlesnirea traficului de țigări din Serbia în valoare de 3,3 milioane de euro.
În rechizitoriul întocmit, procurorii stabileau că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, la nivelul Punctelor de Trecere a Frontierei (PTF) Moravița și Foeni din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră (IJPF) Timiș a existat un grup infracțional organizat care a acționat în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă pentru a obține beneficii materiale din activitatea de trafic ilegal cu țigări provenite din Serbia.
În structura grupului infracțional organizat au fost cooptați lucrători vamali și polițiști de frontieră de la PTF Moravița și Foeni care efectuau serviciul în aceeași tură și din componența echipajelor mobile ale vămii și Poliției de Frontieră, polițiști din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Deta (SPF), polițiști din echipajele poliției rutiere și din cadrul posturilor de poliție comunale de pe traseul PTF Moravița și Timișoara cât și anumite persoane implicate în activități ilegale de trafic cu țigări.
„Funcționarii publici și ceilalți membri ai grupului au încălcat legea penală cu o frecvență aproape zilnică, activitatea infracțională fiind extinsă la nivelul fiecăreia dintre turele care făceau de serviciu în acest punct de trecere a frontierei. Alegerea momentului favorabil și declanșarea activităților infracționale se făcea numai după ce șeful de tură al vameșilor și șeful de tură al polițiștilor de frontieră primeau confirmarea de la șefii posturilor de poliție comunale și de la polițiști din echipajele poliției rutiere că întreaga zonă este supravegheată de către aceștia și că nu sunt prezente persoane care le-ar putea împiedica activitatea sau instituții ale statului nu efectuează controale. În consecință, în timpul derulării traficului cu țigări, respectivul segment de teritoriu era pe deplin sub stăpânirea grupului infracțional organizat, fiind practic scos de sub autoritatea statului”, conform DNA.
Reprezentanții instituțiilor statului deveneau parteneri ai traficanților de țigări doar în condițiile în care, pentru a introduce ilegal în România țigări depozitate în autoturisme și disimulate în diverse spații din acestea, primeau de la traficanți 50 de euro pentru fiecare bax de țigări.
În timp ce vameșul efectua un control superficial și formal al autoturismului, urmărind ca gesturile sale să fie înregistrate de camerele de luat vederi amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei, mita destinată coruperii vameșilor și polițiștilor de frontieră era remisă, în majoritatea situațiilor, în toneta vameșilor de pe sensul de intrare în țară. În continuare, conspirativitatea deplasării traficanților era asigurată de echipajele mobile ale vameșilor și polițiștilor de frontieră care se asigurau că nu există în zonă filtre de control.
De regulă, sumele de bani astfel colectate erau împărțite în mod egal între șefii de tură ai vameșilor și polițiștilor urmând a fi distribuiți subordonaților în funcție de contribuția fiecăruia la activitatea infracțională. În acest mod, pentru a nu constata infracțiuni sau contravenții, practic pentru a nu efectua niciun fel de control de frontieră, funcționarii publici primeau la Moravița sume de bani de ordinul miilor de euro pe tură iar la Deta sume de bani de ordinul sutelor de euro pe tură.
Polițiștii din cadrul altor structuri decât Poliția de Frontieră, care supravegheau zona pentru a preveni eventualele surprinderi în flagrant, primeau sume cuprinse între 150 și 300 de euro pentru fiecare tură. De asemenea, o parte din banii colectați erau folosiți și pentru achitarea produselor alimentare consumate zilnic de către funcționarii din tura respectivă.