Povestea EMOȚIONANTĂ a lui Cristi. Hrănește câinii din gară, dar el nu are ce mânca: „Mie dacă mi-e foame, cer! Ei? Ce să facă..”

Cristi a vorbit cu reprezentanții asociației ”Povestea Mea”, iar aceștia au rămas surprinși de povestea trăită zilnic de bărbatul care își ia de la gură pentru a nu lăsa animalele flămânde.

Multe locuri din România ascund povești cutremurătoare și emoționante.

Este și cazul lui Cristi, un tânăr din Timiș, întâlnit întâmplător, în gară, de către reprezentanții asociației ”Povestea Mea”.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Tânărul era înconjurat de cățeii care așteptau ceva de mâncare.

„Într-un colț, adunați la un loc, mai mulți câini dădeau din coadă sub formă de bucurie. Așa aveam să-l întâlnesc pe Cristi. Tipul era pus pe o bancă, rupea dintr-un colț de pâine și încerca să-i mulțumească”, se mai arată în postarea de pe Facebook.

“Tu ai mâncat, lasă-l și pe el. Ee.. fiț-ar botul să-ți fie! Stai cuminte!”, le spunea tânărul cățeilor.

„- Salut, ce faci?

– Să trăiți! Cred că le este foame..”, se arată în postarea de pe Facebook a asociației ”Povestea Mea”.

Cristi preferă să rupă bucățile de pâine în mod egal pentru patrupezii pe care îi întâlnește, însă, e nevoit să uite de el însuși.

„Domne, să le dăm! Mie dacă mi-e foame, cer! Ei? Ce să facă.. dau din coadă să obțină”, spune Cristi.

Întrebat dacă el a mâncat, Cristi a răspuns: „Un pateu și o juma de pită. Le am de ieri, mi le-a dat o doamnă cu suflet!”.

„V-as îmbrățișa, dar îmi este rușine”

Cristi are 30 de ani și este din Timiș, iar în București a ajuns cu gânduri mărețe, ca multe alte persoane. De când și-a pierdut părinții, a ajuns să doarmă pe unde apucă.

„Mai am o soră, nu prea ne înțelegem! Ai mei, s-au dus de tineri, ce pot zice. Nu prea s-au îngrijit de mine dar nu-i judec. A fost alegerea lor!”, le-a spus tânărul reprezentanților.

„Părea să aibă ochii în lacrimi când amintea de dânșii și le ducea dorul. Se simțea în voce. Dar dvs? Ce faceți pe aici, de ce nu sunteți acasă?”, se arată în continuarea postării.

„Dorea să continue discuția, eu.. uitasem să mai scot vreo vorbă sau ceva, eram prins în cele povestite de el. Auzeam ca din depărtare. M-am scuturat ca de praf, apoi am răspuns: “Uite umblu după suflete ca voi, ca tine!”

– Atunci Dumnezeu v-a scos în cale! Aveți vreo pâine sau ceva? Mai sunt câțiva de hrănit. Pe semne că nu prea îl interesa mult de el”, mai scria în postare.

Reprezentanții au vorbit cu tânărul și au aflat că acesta voia să ajungă în Timișoara.

„M-au tot dat jos! Nu aveam leu la mine și nici că m-au înțeles. Am strâns câțiva bănuți din cărucioare, știți.. nu le mai duceau oamenii și luam eu cei 50 bani!”

– Păi și ai reușit să strângi ceva?

– Vă spun sincer.. am și acum cam 16 lei”, a fost dialogul dintre Cristi și aceștia.

Întrebat dacă vrea ceva de mâncare, tânărul a spus că vrea doar un bilet de două stații.

„Am rezistat atât nemâncat, mai pot sta. Dar să mă dea jos în fiecare stație, oamenii se uită la mine, nu știu cât o să mai pot îndura!”, a spus cu lacrimi în ochi Cristi.

Imediat, oamenii cu suflet i-au cumpărat biletul dorit și i-au luat unul cu direcția clară, Timișoara Nord.

„V-aș îmbrățișa dar îmi este rușine! Sunt atât de nespălat de mi-e nu știu cum de mine. Sunteți îngerul meu, o să mă revanșez, promit!”, i-a răspuns tânărul emoționat de gest.

Autor

Amyra Garey

Amyra Garey a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București, secția Filologie, limbile - ucraineană-rusă. Pasionată de poezie și scriere, a câștigat concursuri ... vezi toate articolele