Printre temele abordate de șeful statului în noul său volum, „Primul Pas”, este și campania electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, pe care o cataloghează „infernală”.
„Spuneam, în primele zile ale lui octombrie, că se anunță o campanie infernală. Și chiar așa a fost. Estimasem corect, așadar nu m-a uimit prea mult: nu a fost mai urâtă decât am apreciat atunci. Indicii existaseră de la început; imediat după ce mi-am anunțat intenția de a candida, nu a durat mult până când să înceapă show-urile televizate și avalanșa zilnică de presupoziții derutante, ca să nu le spun de-a dreptul minciuni, lansate dinspre tabăra adversă. Nu doar Victor Ponta, ci inclusiv fostul președinte Traian Băsescu a emis despre mine afirmații care nu îl onorează, după cum, în general în timpul campaniei, a lansat afirmații care nu erau în niciun fel compatibile cu funcția pe care o deținea”, scrie Iohannis în noul volum.
Președintele mai afirmă că, „deși nu îl mai preocupă acum stratagemele incorecte elaborate în timpul campaniei, mai ales în condițiile în care electoratul a sancționat corect și direct proporțional fiecare dintre acele mișcări, cu toate acestea există anumite episoade care merită poate un dram de atenție, cu atat mai mult cu cât distanța față de momentul la care s‑au petrecut asigură și calmul necesar pentru a judeca fără părtinire”.
Despre Traian Băsescu: „Nici în al doisprezecelea ceas nu a înțeles care este rolul unui președinte în funcție”
Despre Traian Băsescu, președintele spune că „ieșirile oraculare la rampă” pe care acesta le-a avut în timpul campaniei i-au arătat limpede că nici în al doisprezecelea ceas acesta nu a înțeles care este rolul unui președinte în funcție.
„Îmi amintesc că, la un moment dat, Traian Băsescu a afirmat că sunt un individ profund corupt, în timp ce PSD-ul derula, pe la diverse posturi TV, fel de fel de scenarii absurde, cu mine ca protagonist: casele pe care le dețin, aberațiile despre traficul de copii, de care am tot fost acuzat, mafia retrocedărilor, pe care aș fi servit-o ca primar și câte și mai câte. Focurile încrucișate care mă vizau și dintr‑o parte, și din cealaltă sunt indicii puternice pentru un blat Ponta-Băsescu, dar nu am nici până în ziua de astăzi o dovadă indubitabilă în acest sens”, afirmă în carte șeful statului.
Iohannis mai arată că în toamna lui 2014 a considerat că rolul său nu era să intre într-un schimb de replici cu fostul președinte, „mai ales pornind de la acea declarație incalificabilă pe care a emis-o despre el”.
„Ar fi însemnat să intru exact în logica unei campanii a scandalurilor, logică de care m-am delimitat clar atunci când am afirmat că vreau să practic un alt fel de politică. În plus, de partea mea lucra evidența: mă aflam la a cincea campanie electorală de mare vizibilitate și de fiecare dată mă aflasem sub lupă. Oricât s-ar fi străduit, nimeni n-a găsit nici urmă de comportament corupt în ceea ce mă privește pentru simplul fapt că nu sunt un om corupt”, scrie Iohannis.
El se declară convins în continuare că fostul președinte „nu avea ce căuta în campania electorală cu tot felul de aprecieri” la adresa sa și a celorlați candidați: „În mod cu totul neașteptat pentru o campanie în care președintele în exercițiu nu trebuia să se implice, Traian Băsescu a emis tot felul de aluzii care au adus în prim-plan diferite scandaluri, unele dintre ele implicând serviciile secrete. O declarație care a declanșat o adevărată fervoare în spațiul public viza informațiile despre faptul că unul dintre candidații la Președinție ar fi fost ofițer al unor servicii secrete”.
Iohannis adaugă: „Astfel de ieșiri la rampă oraculare, practicate de Traian Băsescu în timpul campaniei, mi-au arătat limpede că nici în al doisprezecelea ceas nu a înțeles care este rolul unui președinte în funcție. Consider, la fel cum am considerat și atunci, că abordările lui Traian Băsescu au fost fundamental greșite. El nu trebuia să facă nimic în campanie, fiindcă nu el a candidat, ci doar a vrut să sprijine o candidată. Trebuia să aibă decența să se abțină de la a face fățiș campanie electorală. Întreaga abordare mi s-a părut nepotrivită”.
Șeful statului rememorează, în al doilea volum al său, și prima vizită la Cotroceni, în 2004, când Traian Băsescu i-a propus funcția de ministru al Educației.
„Susținerea pe care am primit-o și toate eforturile realizate în toamna lui 2014 m-au ajutat să mă întorc la Palatul Cotroceni la 10 ani după ce călcasem pentru prima dată acolo, tot într-un birou prezidențial. La Cotroceni am fost prima dată în decembrie 2004, cand Traian Băsescu mi-a propus să fiu ministrul Educației. Guvernul s-a format, la vremea respectivă, între Crăciun și Anul Nou. Am avut atunci o discuție de câteva ore, la finalul căreia am refuzat propunerea”, scrie Klaus Iohannis în noua sa carte.
Șeful statului mai arată că și-a dorit să facă din Sibiu o Capitală Culturală și că, în acea perioadă, tocmai intrase în parcursul pentru statutul de Capitală Culturală. „Începusem să elaborăm documentația pentru aplicație și nu am vrut să abandonez acel proiect. Am spus nu propunerii fostului președinte și nu mi-a părut niciodată rău. Iar Sibiul chiar a devenit Capitală Culturală, o imensă reușită. La 10 ani după acea întâlnire, reveneam la Cotroceni, tot la final de decembrie, de data aceasta în calitate de președinte al țării”, mai povestește Iohannis în noua carte.
Despre ultima confruntare TV din campanie: „Lui Victor Ponta i-a jucat feste propria biografie politică”
Klaus Iohannis face referire în noua carte despre momentul ultimei confruntări televizate din turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
„În seara aceea, însă, când jocul politic intrase abrupt în ultima sa fază, spre finalul emisiunii adversarul meu a scos din mânecă un as uzat, cu care încerca să închidă discuția: vechea poveste cu mine în rol de continuator al politicii lui Traian Băsescu. Victor Ponta uitase însă niște detalii și mai vechi: pe el îl numise Traian Băsescu premier, în vreme ce pe mine mă refuzase. Memoria ne joacă tuturor feste uneori. Lui Victor Ponta i-a jucat feste propria biografie politică”, scrie șeful statului.
Despre rolul său ca președinte: „Fiecare șef de stat își pune amprenta personală pe funcția pe care o ocupă, elaborând, în timp și cu atenție, un stil prezidențial”
Șeful statului scrie în „Primul Pas” despre rolul său ca președinte, afirmând că și-a asumat, din start, o abordare care să concilieze și să integreze și că își dorește să fie „un președinte care pune în practică o calitate esențială: abilitatea de a ști când trebuie neîndoios să intervină, în contextul în care derapajele de la statul de drept o cer, dar și când trebuie să nu se amestece in jocul politic”.
„Adevărul este că fiecare analist politic interpretează rolul președintelui într-o cheie proprie. Nu cred că există doi analiști care să vadă lucrurile identic. Evident că și eu interpretez acest rol în manieră proprie. Mulți nici nu își dau seama că, atunci când proiectează așteptări despre prestația unui președinte, sunt, de fapt, influențați de un model din trecut. Pentru că timp de 10 ani s-a exersat în forță un anumit tip de înțelegere a funcției prezidențiale, cu siguranță că mulți consideră firesc un asemenea model, probabil pentru că nu au cunoscut un altul. Se poate ca unii, chiar inconștient, să își dorească același model”, scrie Klaus Iohannis.
El mai arată că există foarte multe alte moduri de a fi președinte, permise de cadrul constituțional din România. „Eu am asumat, din start, o abordare care să concilieze și să integreze. Cu toate acestea, nu m-am grăbit să monopolizez o anumită cale. Într-o poziție nouă și de o asemenea amploare este mai înțelept să cauți cu răbdare cele mai bune poziționări. Nu există o școală pentru președinți și nu poți să înveți să fii președinte înainte chiar de a fi propriu-zis președinte. Aceasta este o altă poveste care s-a vehiculat în campanie”, mai spune actualul șef al statului.
Iohannis mai scrie că „unii candidați s-au considerat atât de bine pregătiți, încât și-au imaginat că, în calitate de viitori președinți, vor ști totul despre modul în care vor umple acest rol”.
„Așa ceva este exclus. Un mandat de președinte se definește în ani, nu în câteva zile. Niciun președinte de stat nu a definit în doar câteva zile un anumit fel de a ocupa rolul său de a crea o viziune. Fiecare șef de stat își pune amprenta personală pe funcția pe care o ocupă, elaborând, în timp și cu atenție, un stil prezidențial. Cadrul în care președintele își elaborează maniera personală de exercitare a funcției este acela constituțional, dar șeful statului are suficient spațiu care îi permite să se implice în viața politică”, se mai arată în carte.
Klaus Iohannis scrie că și-a dorit și își dorește să fie un președinte „care pune în practică o calitate esențială: abilitatea de a ști când trebuie neîndoios să intervină, în contextul în care derapajele de la statul de drept o cer, dar și când trebuie să nu se amestece în jocul politic”.
„Această abilitate vizează echilibrul și echidistanța. Pe lângă afirmarea acestor valori în modul în care îmi exercit mandatul, mi-am mai dorit să ocup acest rol cu mai multă responsabilitate, cu seriozitate și cu prestanță. Consider că România, în faza actuală, are nevoie de un model de practică politică mai conștient de responsabilitatea cu care alegătorii și-au investit aleșii, unul care insuflă respect și încredere”, mai apreciază în carte președintele României.
Despre rolul Primei Doamne: Soția mea nu va renunța la învățământ, o pasionează ceea ce face
Șeful statului povestește în noua carte și despre soția sa, despre decizia acesteia de a continua să predea în învățământ, dar și despre modul în care se implică în rolul de Primă Doamnă.
„Cred că este prima dată, după mulți ani, când publicul pare să aibă așteptări de la Prima Doamnă; acest lucru este, probabil, o consecință a deschiderii cu care am fost ales, dar i se datorează și felului de a fi al soției mele. Nici evoluția societății românești nu trebuie exclusă când discutăm despre acest subiect”, scrie Iohannis.
El afirmă că”simpatia cu care este primită Carmen peste tot pe unde mergem îi încurajează și îi bucură nespus pe amândoi.
„Nu cred că Prima Doamnă trebuie să fie o anexă a președintelui, nici nu cred că îl poate înlocui pe acesta. Soția mea poate să mă susțină însă în toate demersurile mele, să contribuie la o mai bună receptare a ideilor pe care le îmbrățișăm, să creeze o legătură mai strânsă cu anumite segmente ale societății și, de ce nu, să se implice, de exemplu, în diverse campanii educaționale sau în sprijinirea tinerelor talente”, consideră președintele.
El spune că soția sa are multe calități de persoană publică și a luat parte împreună cu el la evenimente protocolare, dar continuă să predea limba și literatura engleză la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.
„A venit, însă, adeseori la București. Când au avut loc evenimente la care a putut să participe, a venit și a stat în Capitală, dar nu s-a mutat permanent. Predă în continuare, munca ei îi aduce multă bucurie. Este adevărat că după vacanța intersemestrială și-a redus norma la jumătate, ca să poată jongla mai ușor cu noile cerințe, însă nu va renunța la predat. Nu s-a pus niciodată această problemă și niciunul dintre noi nu a fost de părere că trebuie să se despartă cu totul de școală. Nu vedem utilitatea unei astfel de decizii. Pe ea o pasionează ceea ce face și vrea să rămână conectată cu munca de la catedră. Singurele aspecte mai solicitante sunt drumurile, de la Sibiu la București și înapoi. Nu ni se pare însă că posibilitatea de a preda la un liceu din București este o variantă care poate fi luată în calcul”, mai scrie Iohannis.
Despre Monica Macovei: A încercat să imite stilul în forță al lui Traian Băsescu
Klaus Iohannis se referă în carte și la Monica Macovei, despre care spune că „abordând acest discurs virulent justițiar, antihoți, antisistem, anticorupție, în campania electorală, a încercat, mai mult sau mai puțin conștient, să imite stilul în forță al lui Traian Băsescu”.
„În programul meu, mi-am asumat și această poziție, care afirmă explicit lupta împotriva corupției și apărarea statului de drept, însă discursul justițiar al doamnei Macovei va aduna întotdeauna un număr de voturi, indiferent dacă mainstream-ul este sau nu anticorupție. Și asta pentru simplul fapt că discursurile apăsat justițiare atrag întotdeauna. Impresia mea a fost că votanții care au susținut-o cu fervoare, de la bun început, se săturaseră de stilul Ponta, erau exasperați de stilul Băsescu și mulți au vrut să se meargă mai departe cu pedepsirea vinovaților, cu întărirea statului de drept”, scrie șeful statului.
„La început, Monica Macovei m-a atacat. Ea a crezut sincer că are șanse să ajungă în al doilea tur și cred că realmente nu a interesat-o candidatura mea. Probabil că cineva i-a spus că ar fi bine să mă atace, dar nu acest aspect ar fi fost chestionabil. În cazul candidaturii dumneaei, cred că problema a constat în tacticile pe care le-a pus la lucru pentru a se profila ca independentă. Dacă și-ar fi dat demisia din partid și ar fi candidat independent sau susținută altcumva, ar fi fost un lucru onorabil, căruia nu i s-ar fi putut reproșa foarte multe în cele din urmă. Însă pentru că a candidat câtă vreme era încă membru PDL, cu toate că PDL a avut altă propunere pentru prezidențiale, întreaga candidatură mi s‑a părut foarte discutabilă”, arată Iohannis în carte.
El continuă: „Nu am aprecieri pozitive pentru o astfel de tactică. Doamna Macovei fusese aleasă în mai, cu câteva luni înainte, ca europarlamentar pe listele PDL, așa încât această situație mă conduce la concluzia că politicienii, mai ales aceia care vor să iasă în evidență, au o problemă în a înțelege ce înseamnă să faci parte dintr-un partid. Numai la noi alegătorii premiază acest tip de atitudine. În altă parte, electoratul sancționează o asemenea conduită întrucât, prin astfel de gesturi, dovedești că ești incapabil să joci in echipă. Desigur, juridic se poate reglementa și această relație de fidelitate dintre un partid și membrii lui, însă deocamdată nu a existat voința politică pentru o astfel de procedură. Monica Macovei a insistat pe statura ei independentă politic, cu toate că întreaga sa carieră politică evoluase în cadrul unui mare partid politic, PDL, formațiune de care s/a despărțit subit, cu foarte puțin timp înainte de alegerile prezidențiale. Or, eu calific acest gest ca fiind tot o formă de traseism, e drept, ceva mai atenuată”.
Cartea președintelui României „Primul pas” are aproape 300 de pagini și apare săptămâna viitoare la Editura Curtea Veche.
Volumul „Primul pas” reprezintă o continuare a cărții „Pas cu pas”, publicată în 2014, și va fi lansată în 23 mai, la ediția de anul acesta a Târgului Internațional Bookfest, care va avea loc la Romexpo.
Prima carte a lui Klaus Iohannis – „Pas cu pas” – a fost lansată în 19 noiembrie 2014, la trei zile după câstigarea alegerilor prezidențiale. Volumul a fost vândut în peste 130.000 de exemplare, marcând mai multe recorduri editoriale.
Astfel, după ce a fost cea mai căutată carte din istoria Târgului Gaudeamus (19 – 23 noiembrie 2014), cu aproape 8.000 de exemplare vândute în trei zile, „Pas cu pas”, de Klaus Iohannis, a devenit unul dintre volumele cu cea mai rapidă ascensiune în topul vânzărilor din România, atingând cifre rar întâlnite pentru piața de profil românească, atât pentru ediția tipărită, cât și pentru cea în format electronic, spuneau reprezentanții editurii Curtea Veche Publishing.
De asemenea, Curtea Veche Publishing a primit solicitări pentru traducerea volumului în limbile bulgară, germană, maghiară și olandeză.