PRESIUNE. Narațiunea Kremlinului privind rolul Armatei ruse în Transnistria este susținută de către autoritățile de la Chișinău
Prezența trupelor rusești pe teritoriul Transnistriei, acceptată tacit de Guvernul Republicii Moldova.
La 28 de ani de la încheierea războiului de la Nistru, Guvernul rus continuă să-și mențină contingentul de soldați ruși în Transnistria, sub denumirea de Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).
Acesta nu joacă niciun rol în procesul de menținere a păcii în regiune. Potrivit specialiștilor de la Ministerul Apărării a Republicii Moldova și din cadrul Misiunii OSCE la Chișinău, în regiune sunt depozitate aproximativ 22 de mii de tone de armament (Cobasna); dotarea GOTR – în jur de 200 de persoane; dotarea batalionului de menținere a păcii; asigurarea trupelor armate ale regimului secesionist: 4-5 mii oameni. Restul reprezintă structurile de forță ale regimului, plus rezerva pentru cazurile speciale.
Trupele GOTR au fost trimise de Rusia în 1992 ca urmare a Declarației de Independență a Republicii Moldova. Rusia susține în continuare că prezența acestor trupe în Transnistria are rolul de a preveni izbucnirea unui război între regimul separatist și Republica Moldova.
În pofida acestor declarații ale Kremlinului, mărturiile unor cetățeni moldoveni și etnici ruși din acea perioadă, vorbesc despre faptul că în 1992, trupele GOTR au luptat alături de transnistreni împotriva forțelor armate moldovenești. Experții afirmă că în raport cu Moldova, forțele militare trasnistrene sunt comparativ egale, doar că acestea au un avantaj: nivelul de pregătire persoanlă este mai înalt, la fel și posibilitatea de a se antrena eficient, nu duc lipsă de cartușe, proiectile, carburanți, au în dotare 18-20 de tancuri modernizate.
Rusia a renunțat demonstrativ la realizarea programului OSCE privind evacuarea armamentului, nemaivorbind despre Acrodul de la Istanbul privind retragerea trupelor. Ca urmare, armele și armamentul sunt pe larg utilizate de trupele Fedrației Ruse aflate în regiunea transnistreană, dar și de structurile militarizate ale regimului. Datorită acestor rezerve, structurile respective efectuează cu regularitate trageri la țintă din toate tipurile de arme, inclusiv din cele montate pe tancuri, lux pe care nu și-l poate permite Armata Națională a Republicii Moldova.
Declarație scandaloasă a ex-ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi
La mijlocul lunii februarie 2020, Aureliu Ciocoi, ministrul moldovean de Externe, a declarat public că forțele armate ruse au intervenit în anul 1992 pentru a stopa un război civil. ”Armata Federației Ruse, dislocată în Transnistria, a intervenit pentru a opri vărsările de sânge”. Aceasta e declarația care i-a scandalizat pe veteranii războiului de la Nistru, societatea civilă, forțele pro-europene, dar și de politicieni moldoveni pro-ruși. Sute de veterani au protestat în fața Ministerului de Externe, dar și în Piața Marii Adunări Naționale şi au cerut demisia lui Ciocoi. În forțele pro-europene au depus și o moțiune de cenzură în Parlament împotriva lui, doar că aceasta nu a fost susținută. Iar ministrul a declarat că nu intenţionează să-şi dea demisia şi că declaraţiile sale au fost interpretate greşit.
Mai mult, în loc să fie taxat pentru această afirmație, în apărarea șefului diplomației de la Chișinău au sărit atât prim-ministrul Ion Chicu, cât și președintele țării Igor Dodon. Chicu a declarat că spusele ministrului au fost ”interpretate, inclusiv de presă”. Mai mult, potrivit premierului, Ciocoi s-a referit la misiunea de menținere a păcii, care a fost semnată între Republica Moldova şi Rusia din 1992. ”La aceasta s-a referit. Punct”, a spus Ion Chicu. Nu este de mirare că și reacția șefului statului a fost asemănătoare. Igor Dodon a declarat că: ”Din câte am înţeles, dumnealui s-a referit la misiunea de pacificare. Probabil, au fost interpretate greşit unele declaraţii ale dumnealui.” Nici că ne puteam aștepta la altceva, din moment ce însuși Dodon a declarat în 2016, într-un interviu pentru Russia Today, că războiul de pe Nistru a fost unul civil. Mai mult, aceeași gafă monumentală a fost făcută de fostul ministru de Externe Nicu Popescu care a calificat războiul din Transistria drept război civil. Faptele istorice nu pot fi însă șterse din memoria oamenilor. În acțiunile de luptă și-au pierdut viața circa 300 de combatanți și peste 400 de civili, iar câteva sute de oameni au fost răniți. Acordul de încetare a focului a fost semnat în data 21 iulie 1992 de către Republica Moldova și Federația Rusă.
Cu atât mai ciudat este faptul că ministrul moldovean de Externe susține narațiunea Kremlinului cu privire la rolul Rusiei în Transnistria, când în realitate forțele armate ruse ocupă Moldova așa cum s-a întâmplat și în alte state din fostul bloc sovietic.
Actualul Guvern, complice la acțiunile Rusiei în regiunea transnistreană?
În luna august 2019, Federația Rusă a propus să inițieze procesul de utilizare a munițiilor stocate lângă satul Cobasna în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Fostul membru al Comisiei Unificate de Control, Ion Leahu, a calificat atunci intenția drept ”o propunere care ar fi acceptată de populația din dreapta Nistrului în calitate de prim pas pentru restartul realțiilor moldo-ruse”. Doar că distrugerea unei cantități atât de mari de armament este imposibilă cu o singură cameră, oricât de performant ar fi utilajul. Mai mult, pentru aceasta este nevoie de un acord interstatal. Unul a fost semnat încă în 1992 doar că nu a fost ratificat de Rusia. Leahu s-a arătat convins că nu se va reuși distrugerea măcar a unui obuz până la alegerile prezindențiale din Moldova. Mai mult, nimeni ar trebui să creadă că dacă depozitul cu armament va fi lichidat, Rusia își va retrage armata. Moscova va încerca chiar să-și mărească prezența militară. Expertul afirmă că în prezent asistăm la o altă tentativă a Moscovei de a-și realiza intențiile cu ajutorul conducerii de vârf a Moldovei. Și anume, planul de a acorda regiunii o ”autonomie puternică”. Sub paravanul destrugerii unei cantități de muniții învechite, Kremlinul va consolida numeric efectivul militar (specialiști în dezamorsare) și va extinde prezența lor.
Rusia transportă materiale din depozitul de la Cobasna la Tiraspol. Nu avem însă de unde ști ce se află în aceste transporturi în condițiile în care Rusia nu permite inspectarea lor de către inspectorii internaționali. A câta oară, Rusia încalcă prevederile acordului de la Istanbul din 1999. Kremlinul a promovat permanent în privința Republicii Moldova o politică duplicitară. În 20 martie 1998 la Odesa a fost semnat Acordul care prevedea lichidarea posturilor structurilor de forță ale regiunii Transnistrene, a forțelor de menținere a păcii. Din partea Rusiei a semnat prim-ministrul de atunci Victor Cernomîrdin. Doar că nimic nu a fost realizat. Rusia a intrat între timp în perioada consolidării ideii de refacere a calității de supraputere, lucru care nu mai admitea prevederile acestor acorduri. Deci, acordurile se mai semnau, însă nu se îndeplineau, afirmă Leahu.
Se pare că autoritățile de la Chișinău au luat apă în gură și închid ochii la încălcarea flagrantă a suveranității Republicii Moldova. În același timp, experții spun că prin intermediul Trasnistriei va fi dictată politica externă a țării noastre. Oare nu înseamna asta că actualul Guvern este complice la acțiunile Rusiei?
De ce susține Guvernul Republicii Moldova ideea de neutralitate când, în realitate, sprijină prezența trupelor ruse pe teritoriul țării?
În Europa există un șir de țări care, din diferite motive, au ales să urmeze o politică de neutralitate pe arena internațională. Este vorba despre Irlanda, Elveția, Suedia, Finlada, Malta și Austria. Statele care au ales să urmeze o politică de neutralitate au considerat că aceasta este cea mai bună cale de a-și asigura securitatea în raport cu ceilalți actori pe arena internațională. În aceste țări există o puternică tradiție democratică a statului de drept, o tradiție în domeniul respectării drepturilor omului și a libertăților individuale, ele sunt economii de piață puternic dezvoltate. Nici într-o țară din cele enumerate mai sus nu există prezență militară străină.
”Republica Moldova – stat neutru” este ideea promovată de actuala guvernare, în frunte cu președintele țării Igor Dodon. În același timp, același Dodon susține tacit prezența militară rusă în regiunea transnistreană. Tot el declarase că în 1992 a fost un război civil. Toate ca să nu supere cumva Moscova, acolo unde a întreprins cele mai multe vizite de când a ajuns președinte de țară. Și dacă Igor Dodon, având la cherem Guvernul și chiar Parlamentul se înclină cu fiecare ocazie în fața Rusiei, ce așteptări putem avea în general de la autorități?
În dreptul internațional, neutralitatea este un concept concret, care se bazează pe o convenție încheiată la Haga în 1907. Neutralitatea declarată a Moldovei este însă un caz aparte. Prezența armatei ruse în regiunea transnistreană a țării înlătură orice semnificatie practică a termenului de ”neutralitate”. Deci, capul plecat paște…