Primarul din orașul unde s-au acceptat 100% din cererile de interceptare: „Tot ce înseamnă popor activ e ascultat. Păi ce e asta?”

În urmă cu câteva zile, avocatul Radu Chiriță, cadru didactic la Facultatea de Drept a Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, scria pe blogul său că numai în ultimii cinci ani, în România au fost ascultați peste 300.000 de oameni. Zi de zi, fiecare convorbire a ajuns la urechile celor care ascultau.

Iar pentru a face dovada, avocatul a prezentat și răspunsul pe care l-a primit de la instanțele din țară. Așa a ajuns la concluzia că sunt instanțe unde toate cererile de interceptare au fost acceptate de magistrați.

Una dintre instanțe este cea din orașul Săveni, județul Botoșani. Într-o localitate cu 5.500 de oameni, procurorii au cerut, în ultimii cinci ani, 259 de mandate de ascultare. Și tot atâtea au primit. Iar avocatul se întreba retoric…„Pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb”, a spus Radu Chiriță, pentru MEDIAFAX.

Am încercat să aflăm exact care este situația. Așa că am sunat la primarul localității, Petru Relu Târzioru. La început, reticent, edilul spune că a mai dat „declarații”, însă „oamenii își fac datoria”, fiindcă „e zonă de frontieră” și nu îl interesează subiectul.

Apoi, brusc, edilul își amintește că nu a auzit în ultimii zece ani să se facă „o captură de 100 – 200 de pachete de țigări” și nu i se pare normal ceea ce se întâmplă.

„E o presiune care se creează asupra fiecărui cetățean, atât timp cât nu au ieșit la iveală dosare. Atât timp cât nu e un dosar, eu nu înțeleg cum se poate să mergem într-o direcție atât de represivă să zic așa și un Big Brother care îți suflă în ceafă și poate, poate, a greșit cineva”, susține Târzioru.

Primarul spune că zona în care trăiește este săracă, iar principalul obiect de activitate este industria ușoară, de unde oamenii obțin venituri foarte mici, tocmai de aceea nu știe dacă „Parchetul se referă numai la orașul Săveni și nu și la localitățile din împrejurimi”.

„Ca oraș, Săveni, vă dați seama, 7.000 și ceva de locuitori, 1.500 sunt plecați și am 2.000 de elevi în oraș, plus pensionari, tot ce înseamnă popor activ e ascultat. Păi ce e asta?”.

Și cum se încadrează în populația activă, primarul Târzioru crede că telefonul său este ascultat „o mie la sută”, însă nu își face probleme și susține că vorbește „numai picanterii” pentru a face „deliciul presei”.

„Mai oficial sau mai neoficial eu cred că toată lumea știe și se simte. Asta este starea de spirit pe care o trăim, toată lumea e ascultată, tuturor le e frică să trăiască și când vă gândiți că, cu ceva timp în urmă, toată lumea era împăcată, iar acum nu pot nici măcar legal să lucrez din cauza acestor restricții, a goanei de a fi noi mai catolici decât ceilalți, probabil că suntem un joc de-a șoarecele și pisica pentru cei din vestul Europei pentru că ați văzut și la fonduri europene, la orice schemă de finanțare europenii vin cu niște condiții mai ușoare, noi le facem super restrictive și greu accesibile, de acolo și lipsa de absorbție și altele”, a mai adăugat Târzioru.

Totuși, de unde numărul mare de mandate de interceptare? Primarul ales în ultimii nouă ani să conducă Săveniul crede că e un „exces de zel al unui procuror” sau din cauza că orașul se află aproape de frontieră și s-a impus acest lucru. Târzioru evită să-și continue, apoi, ideea, și susține că în acest fel își face deservicii, iar orice declarație atrage asupra lui „o forță negativă mai mare decât cea care există deja”.

„Ar fi multe de zis, dar nu vreau să mă transform în Gigi Becali”, își scurtează ideea.

Spre finalul discuției primarul devine mai categoric privind situația interceptărilor din orașul său: „Atât timp cât nu am văzut un dosar spectaculos în zonă, atât timp cât n-am văzut o reținere pentru droguri, pentru țigări, pentru trafic, deci, chiar nu știu, sunt contrariat, așa, prin zona liniștită. Factorul infracțional la noi deja e într-o mare scădere, nu sunt infracțiuni constatate. În ultimii ani, se poate vedea o statistică la poliție și la toate, asta e țara în care trăim”, spune edilul, care se grăbește să termine conversația, dar nu înainte de a trage concluzia că în România condițiile „sunt așa cum sunt” și că și el are „un dosar”.

„Dar cine n-are (n.r. dosar) în România nu e bărbat. A fost o reclamație, dar nu plătește nimeni pentru asta, am fost luat de acasă, lucram 14 hectare de teren agricol, cred că m-au luat să mă facă de rușine (…) Nu știu ce acuzație mi s-a adus, a fost de trei ani de zile și de atunci nu m-au mai chemat, nu mi-a mai zis nimeni nimic, nici măcar bună ziua. Probabil sunt ascultat și doar, doar voi greși”, a conchis primarul, care conduce orașul Săveni de 9 ani.

Agenția MEDIAFAX a făcut o solicitare la Judecătoria Săveni cu privire la mandatele de interceptare și care sunt cauzele pentru care acestea au fost dispuse. Totodată, conducerea instanței era rugată să explice dacă, după finalizarea unor dosare și pronunțarea sentințelor, s-a ajuns la concluzia că, fără interceptări, dosarele nu s-ar fi materializat. Până la ora transmiterii acestei știri, instituția nu a răspuns.